1:14 Le-au facut viata amara prin lucrari grele de lut si caramizi, si prin tot felul de lucrari de pe camp: in toate muncile acestea pe care-i sileau sa le faca, erau fara nici un pic de mila.
Le-au facut viata amara. Neinfricati, egiptenii au depus un efort mai mare sa inrobeasca pe Israel. Versetele 13 si 14 nu relateaza despre o asuprire noua, ci continuarea si intensificarea programului de munca grea deja in vigoare.
In lut si caramizi. In timp ce piatra era materialul principal folosit de egipteni pentru marile lor temple, palate si alte cladiri publice, caramida era folosita intr-o mare masura pentru cladiri mai mici, pentru ziduri de cetati, pentru forturi, pentru imprejmuiri de templu si pentru hambare asemenea celor amintite in v.11.
Tot felul de lucrari. La inceput, evreii au fost folositi sa pasca turmele si cirezile regale (Geneza 47,6), dar mai tarziu s-au ocupat si cu agricultura (Deuteronom 11,10). Nu exista tara unde se cere o atat de constanta grija si munca asidua de-a lungul anului ca in Egipt. Revarsarea anuala a Nilului necesita o vigilenta extrema, pentru a salva vitele si a preveni inundarea caselor si satelor si surparea digurilor raului. Cultivarea pamantului este continua peste an si reusita depinde de un sistem de irigatii care cere munca permanenta si o neincetata atentie. Daca ,,lucrarile de pe camp” ar fi cuprins si saparea de canale (Josephus II 9.1), viata evreilor ar fi fost facuta intr-adevar mai amara. A lucra sub arzatorul soare egiptean fara nici o umbra si aproape fara o adiere de vant, de la rasaritul soarelui pana la apusul lui, si cu picioarele in apa (Deuteronom 11,10), este cea mai zdrobitoare experienta. Cand Mehmet Ali a construit canalul alexandrin aproximativ pe la mijlocul secolului al XIX-lea, a pierdut 20.000 de muncitori din 150.000. Procentul de pierdere poate sa fi fost aproximativ acelasi si in timpurile vechi. Dar in ce il privea pe Faraon, cu cat piereau evrei mai multi, cu atat lucrul acesta convenea mai bine planului lui rau.