9:1 In luna a douasprezecea, adica luna Adar, in a treisprezecea zi a lunii, ziua in care avea sa se aduca la indeplinire porunca si hotararea imparatului, si cand vrajmasii Iudeilor nadajduisera sa stapaneasca peste ei, s-a intamplat tocmai dimpotriva, ca Iudeii au stapanit asupra vrajmasilor lor.
Sa stapaneasca. [Sa aiba putere, KJV]. Sau "stapanire", ca in Daniel 6,24.
9:2 Iudeii s-au strans in cetatile lor, in toate tinuturile imparatului Ahasveros, ca sa puna mana pe cei ce cautau sa-i piarda. Nimeni n-a putut sa le stea impotriva, caci frica de ei apucase pe toate popoarele!
Strans. In armonie cu prima prevedere a edictului. In cetatile lor. Adica oriunde erau iudei. Cautau sa-i piarda. Este scos in evidenta caracterul defensiv al actiunii iudeilor. Numai impotriva acelora care erau cunoscuti ca vrajmasi ai lor au ridicat ei mana.
9:3 Si toti mai marii tinuturilor, capeteniile ostirii, dregatorii, slujbasii imparatului, au sprijinit pe Iudei, din pricina fricii pe care le-o insufla Mardoheu.
Mai marii. Sau "printii". Capeteniile ostirii [locotenenti, KJV] erau satrapii (vezi la cap. 3,12), fiecare raspunzand de mai multe provincii. "Dregatorii" ["deputatii", KJV] erau "guvernatori" de provincii.
Slujbasi imparatului. Literal, "aceia care indeplineau treburile care reveneau imparatului". Au sprijinit pe Iudei. Adica i-au "ajutat" sau "sustinut" pe iudei poate prin ajutor moral si prin forta armata. Le-o insufla. [Cadea asupra lor, KJV]. Mai bine, "cazuse asupra lor". Pozitia lui Mardoheu ajunsese sa fie cunoscuta.
9:4 Caci Mardoheu era puternic in casa imparatului, si faima lui se raspandea in toate tinuturile, pentru ca ajungea din ce in ce mai puternic.
Verset ce nu a fost comentat.
9:5 Iudeii au ucis cu lovituri de sabie pe toti vrajmasii lor, i-au omorat si i-au prapadit. Au facut ce au vrut cu vrajmasii lor.
Verset ce nu a fost comentat.
9:6 In capitala Susa, Iudeii au ucis si au prapadit cinci sute de oameni,
In capitala Susa. [In palatul Susan, KJV]. Aceasta s-ar putea referi fie la cetatea de sus, unde era situat palatul, fie la vecinatatea palatului, daca nu la incinta lui. Dealul palatului acoperea peste 40,4 hectare, din care palatul ocupa aproape 8,1 hectare. Pe dealul acesta sunt ramasitele locuintelor ca si ale palatului insusi. Zona era probabil dens populata.
9:7 si au junghiat pe Parsandata, Dalfon, Aspata,
Verset ce nu a fost comentat.
9:8 Porata, Adalia, Aridata,
Verset ce nu a fost comentat.
9:9 Parmasta, Arizai, Aridai, si Vaiezata,
Verset ce nu a fost comentat.
9:10 cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrajmasul Iudeilor. Dar n-au pus mana pe averile lor.
Cei zece fii ai lui Haman. E interesant de notat ca numele celor zece fii ai lui Haman sunt persane. Averile. Iudeii au cautat sa arate clar ca nu erau motivati de o dorinta de a pune mana pe averile vrajmasilor lor.
9:11 In ziua aceea, numarul celor ce fusesera ucisi in capitala Susa a ajuns la cunostinta imparatului.
Numarul celor. In razboaiele din antichitate se obisnuia ca numarul celor ucisi sa fie raportat cu grija. S-ar parea ca s-a facut, cu ocazia aceasta, doar un calcul sumar; totusi, imparatul a luat masuri ca sa fie informat.
9:12 Si imparatul a zis imparatesei Estera: Iudeii au ucis si au prapadit in capitala Susa cinci sute de oameni si pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi facut in celelalte tinuturi ale imparatului? Care-ti este cererea? Ea iti va fi implinita. Ce mai doresti? Vei capata.
Ce vor fi facut? Nu o intrebare, ci o exclamatie, ca si cum imparatul ar fi zis: "Ce au facut atunci in restul provinciilor imparatului!" Cat de multi au fost omorati in alte parti, daca 500 au fost ucisi numai in Susa!
9:13 Estera a raspuns: Daca imparatul gaseste cu cale, sa fie ingaduit Iudeilor care sunt la Susa sa faca si maine dupa porunca de azi, si sa spanzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.
Sa fie ingaduit. Nu e limpede de ce anume cere Estera inca o zi. Totusi nu se poate ca ea sa fi facut cererea aceasta fara sa nu fi intrebat intai pe Mardoheu, care avea posibilitatea sa stie cum stateau lucrurile. Ca prim ministru peste intreaga natiune, Mardoheu stia probabil ca multi dusmani de ai poporului sau erau inca in viata si se temea ca ei vor dori sa se razbune. Nu exista nimic care sa sugereze ca era manat de un duh orb de razbunare.
9:14 Si imparatul a poruncit sa se faca asa. Porunca a fost adusa la cunostinta poporului din Susa. Au spanzurat pe cei zece fii ai lui Haman.
Verset ce nu a fost comentat.
9:15 Iudeii care se aflau in Susa s-au strans din nou in a patrusprezecea zi a lunii Adar, si au ucis in Susa trei sute de oameni. Dar n-au pus mana pe averile lor.
Iudeii. Mai bine, "astfel iudeii".
9:16 Ceilalti Iudei din celelalte tinuturi ale imparatului s-au strans si si-au aparat viata. Au capatat astfel odihna, scapand de vrajmasii lor, si au ucis saptezeci si cinci de mii din cei ce le erau vrajmasi. Dar n-au pus mana pe averile lor.
Si-au aparat viata. Asa cum era prevazut in edict (vezi cap. 8,11).
Saptezeci si cinci de mii. LXX spune 15.000. Termenul ebraic poate fi tradus probabil "1075". Numarul cel mai mic este mai probabil. Vezi p. 122, 123.
9:17 Aceste lucruri s-au intamplat in a treisprezecea zi a lunii Adar. In ziua a patrusprezecea, Iudeii s-au odihnit, si au facut din ea o zi de ospat si de bucurie.
Verset ce nu a fost comentat.
9:18 Cei ce se aflau la Susa, s-au strans in ziua a treisprezecea si a patrusprezecea, dar in ziua a cincisprezecea s-au odihnit, si au facut din ea o zi de ospat si de bucurie.
Verset ce nu a fost comentat.
9:19 De aceea Iudeii de la tara, care locuiesc in cetati fara ziduri, au facut din ziua a patrusprezecea a lunii Adar o zi de bucurie, de ospat si de sarbatoare, in care isi trimit daruri unii altora.
Iudeii de la tara. Versetul acesta ar putea mai bine sa fie redat: "Iudeii din tara, care locuiau in orasele de tara".
9:20 Mardoheu a scris aceste lucruri, si a trimis scrisori tuturor Iudeilor din toate tinuturile imparatului Ahasveros, de aproape si din departare.
Mardoheu a scris. Ar parea ca Mardoheu a scris intai iudeilor din provincie, sugerandu-le tinerea pe viitor a doua zile de Purim in loc de una, un obicei pe care il observasera la inceput. El lea explicat motivul pentru care se sugerau doua zile, fara sa se dea de prima data un ordin precis. Gasind ca propunerea lui era bine primita (v. 23-27), el a trimis o a doua scrisoare impunand "staruitor" (literal, "cu toata puterea") tinerea a doua zile (v. 29).
9:21 Le poruncea sa praznuiasca in fiecare an ziua a patrusprezecea si a cincisprezecea a lunii Adar,
Verset ce nu a fost comentat.
9:22 ca zile in care capatasera odihna, scapand de vrajmasii lor. Le-a poruncit sa praznuiasca luna in care intristarea lor se prefacuse in bucurie si jalea lor in zi de sarbatoare, si sa faca din aceste zile niste zile de ospat si de bucurie, cand sa-si trimita daruri de mancare unii altora si sa imparta daruri celor lipsiti.
Intristarea lor se prefacuse in bucurie. Acesta a fost semnul distinctiv al zilelor de Purim, ideea dominanta, in fata careia toate celelalte au fost secundare si subordonate: intristarea prefacuta in bucurie. Caracteristica aceasta face din celebrarea zilelor de Purim una deosebita.
9:23 Iudeii s-au indatorat sa faca ceea ce si incepusera sa faca si ce le scrisese Mardoheu.
Verset ce nu a fost comentat.
9:24 Caci Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrajmasul tuturor Iudeilor, facuse planul sa-i piarda, si aruncase Pur, adica sortul, ca sa-i omoare si sa-i nimiceasca.
Verset ce nu a fost comentat.
9:25 Dar Estera, venind inaintea imparatului, imparatul a poruncit in scris sa intoarca asupra capului lui Haman planul cel rau pe care-l facuse impotriva Iudeilor, si sa-l spanzure pe lemn, pe el si pe fiii lui.
Verset ce nu a fost comentat.
9:26 De aceea zilele acestea s-au numit Purim, de la numirea Pur. Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori, potrivit cu cele ce vazusera ei insisi si potrivit cu cele ce li se intamplasera,
Purim. Iudeii au luat cuvantul persan pur, "sort" si i-au dat un plural ebraic. Se poate ca si ei sa fi ales sa foloseasca pluralul cuvantului, pentru ca Haman a aruncat sorti de cateva ori (cap. 3,7) sau pentru ca iudeii celebrau sarbatoarea in doua zile succesive.
Vazusera. Argumentele lui Mardoheu fusesera confirmate de propria lor experienta, de amintirea celor "ce li se intamplasera".
9:27 Iudeii au luat pentru ei, pentru samanta lor, si pentru toti cei ce se vor lipi de ei, hotararea si indatorirea neschimbatoare ca sa praznuiasca in fiecare an aceste doua zile, in felul randuit, si la vremea hotarata.
Verset ce nu a fost comentat.
9:28 Zilele acestea trebuiau sa fie pomenite si praznuite din neam in neam, in fiecare familie, in fiecare tinut si in fiecare cetate. Si zilele acestea Purim nu trebuiau desfiintate niciodata din mijlocul Iudeilor, nici sa se stearga aducerea aminte de ele printre urmasii lor.
Zilele acestea Purim. Adoptarea generala a sarbatorii Purim de catre natiunea iudaica este un fapt curios. Ioiachim, marele preot al vremii aceleia, a acordat sarbatorii aprobarea sa chiar de la inceput si a incorporat-o in calendarul ecleziastic, altfel nu avea cum sa devina generala. Ea trebuie sa fi devenit o sarbatoare obligatorie prin porunca bisericeasca si nu civila. Iudeii timpului au hotarat ca tinerea ei sa fie permanenta. Chiar si azi sarbatoarea aceasta este tinuta de iudeii de pretutindeni.
9:29 Imparateasa Estera, fata lui Abihail, si Iudeul Mardoheu au scris staruitor a doua oara pentru ca sa intareasca scrisoarea privitoare la Purim.
Staruitor. [Cu toata autoritatea, KJV]. Literal, "cu toata puterea".
Au scris... a doua oara. Prima scrisoare era cea amintita in v. 20-26. O a doua scrisoare este trimisa acum " ca sa intareasca" tinerea sarbatorii. Ea a fost trimisa nu ca un decret sau in numele imparatului, ci ca o scrisoare in numele Esterei si a lui Mardoheu.
9:30 Au trimis scrisori tuturor Iudeilor, in cele o suta douazeci si sapte de tinuturi ale imparatului Ahasveros. Ele cuprindeau cuvinte de pace si de credinciosie,
Au trimes scrisori. [El a trimis scrisorile, KJV]. Literal, "el a trimis scrisori" sau, poate, "scrisori au fost trimise". Acestea erau scrisori neoficiale, in care erau transmise salutari de "pace si de credinciosie" (vezi v. 31).
9:31 intarind tinerea acestor zile Purim, la vremea hotarata, cum le randuisera Iudeul Mardoheu si imparateasa Estera pentru ei, si cum si le randuisera si pentru ei insisi si pentru samanta lor, cu prilejul postului lor si tipetelor lor.
Verset ce nu a fost comentat.
9:32 Porunca Esterei a intarit asezarea acestei sarbatori Purim, si lucrul acesta a fost scris in carte.
Porunca Esterei. [Decretul Esterei, KJV]. De preferat, "o porunca a Esterei". Pare sa se aiba in vedere un alt document, adaugat la scrisoarea comuna a Esterei si a lui Mardoheu. Carte. Poate cartea canonica a Esterei.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1.2.16 PK 602