Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Estera

Estera, 8


8:1 In aceeasi zi, imparatul Ahasveros a dat imparatesei Estera casa lui Haman, vrajmasul Iudeilor. Si Mardoheu a venit inaintea imparatului, caci Estera aratase legatura ei de rudenie cu el.

Casa lui Haman. Cand un criminal era executat, intreaga lui avutie trecea in proprietatea imparatului, care dispunea de ea dupa placere. I-a placut lui Ahasveros ca sa-i atribuie Esterei toate proprietatile lui Haman, care pare sa fi fost un om foarte bogat (vezi la cap. 3,9).

Vrajmasul Iudeilor. Asa cum e caracterizat Haman de aici inainte (vezi cap. 9,10.24).

A venit inaintea imparatului. Mardoheu a fost numit in functia pe care o avusese Haman. El a fost numit mare vizir sau prim ministru, un inalt functionar de stat care il slujea personal pe imparat si era in continua legatura cu el.

Estera aratase. Se pare ca ea nu facuse aceasta inainte de a se ivi cazul de forta majora. Nu mai era nevoie sa se ascunda, acum cand Mardoheu fusese recunoscut ca un "binefacator al imparatului" (vezi cap. 2,21-23; 6,3-11) si din moment ce Estera fusese constransa sa declare ca este iudeica pentru a-si salva poporul.



8:2 Imparatul si-a scos inelul, pe care-l luase inapoi de la Haman, si l-a dat lui Mardoheu. Estera, din partea ei, a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman.

Si-a scos inelul. Natural, inelul fusese luat de la Haman si inapoiat lui Ahasveros. Inelul acesta era un simbol al autoritatii imparatesti si purta pe el sigilul imparatesc (vezi cap. 3,10).

A pus pe Mardoheu. Proprietatile lui Haman trecusera in proprietatea coroanei si incredintate spre administrare Esterei (vezi la v. 1). Ea nu avea libertatea sa instraineze ceea ce primise in folosinta de la imparat si ceea ce detinea in virtutea pozitiei ei de imparateasa. Astfel, Estera, nu i-a facut lui Mardoheu un dar din casa ei, ci l-a asezat peste ea. Avand in vedere toate scopurile practice, acesta era echivalent cu un dar. In felul acesta i s-a pus la indemana o resedinta corespunzatoare cu noua lui demnitate de prim ministru.



8:3 Apoi Estera a vorbit din nou inaintea imparatului. S-a aruncat la picioarele lui, a plans, l-a rugat sa opreasca urmarile rautatii lui Haman, Agaghitul, si izbanda planurilor lui impotriva Iudeilor.

S-a aruncat la picioarele lui. Un gest de supunere deplina, nu de adorare, obisnuit in tarile orientale (vezi cap. 3,2-5).

A plans. [L-a rugat cu lacrimi, KJV]. Estera era inca stapanita de emotie; ea a apelat la imparat bazandu-se pe sentimentele lui fata de ea.

Sa opreasca urmarile rautatii. Sau "sa faca fara efect raul complotat" .Cu toate ca Mardoheu era in posesia sigilului imparatesc, nu indraznea sa il foloseasca pentru a emite un nou decret care sa-l contramandeze pe cel emis de insusi imparatul.



8:4 Imparatul a intins toiagul imparatesc de aur Esterei, care s-a ridicat si a stat in picioare inaintea imparatului.

A intins toiagul imparatesc de aur. Probabil ca imparatul a intins de data aceasta sceptrul sau nu numai ca un semn de bunavointa fata de Estera si de dispozitie de a-i acorda o audienta. El voia sa indice dispozitia ca Estera sa faca asa cum dorea ca sa indrepte prin aceasta raul facut de decretul lui Haman.



8:5 Ea a zis atunci: Daca imparatul gaseste cu cale si daca am capatat trecerea inaintea lui, daca lucrul pare potrivit imparatului, si daca eu sunt placuta inaintea lui, sa se scrie ca sa se intoarca scrisorile facute de Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, si scrise de el cu gand sa piarda pe Iudeii care sunt in toate tinuturile imparatului.

Daca imparatul gaseste cu cale. Prin cererea ei, Estera pune laolalta un apel la simtul de dreptate al imparatului cu un apel si cu un apel si mai eficient la simtamintele lui fata de ea. El nu avea sa refuze cererea ei.

Sa intoarca. Sau "sa revoce" .



8:6 Caci cum as putea eu sa vad nenorocirea, care ar atinge pe poporul meu, si cum as putea sa vad nimicirea neamului meu?

Cum as putea eu sa vad? Estera isi intemeiaza inca cererea pe consideratii personale, in felul acesta descoperind legatura care unea interesele ei cu cele ale poporului ei.



8:7 Imparatul Ahasveros a zis imparatesei Estera si Iudeului Mardoheu: Iata, am dat Esterei casa lui Haman, si el a fost spanzurat pe spanzuratoare, pentru ca intinsese mana impotriva Iudeilor.

Imparatul Ahasveros a zis. Ahasveros propune o solutie, dupa ce intai le reaminteste Esterei si lui Mardoheu dovada atitudinii lui favorabile fata de iudei.



8:8 Scrieti dar in folosul Iudeilor cum va va placea, in numele imparatului, si pecetluiti cu inelul imparatului. Caci o scrisoare scrisa in numele imparatului si pecetluita cu inelul imparatului nu poate fi desfiintata.

Scrieti dar. Adica, pe langa si peste ceea ce fusese scris de Haman (vezi cap. 3,12).

In folosul Iudeilor. Mai exact, "cu privire la iudei". Noul decret urma sa fie adresat iudeilor si nu persilor, asa cum fusese cel al lui Haman.



8:9 Logofetii imparatului au fost chemati in vremea aceea, in a douazeci si treia zi a lunii a treia, adica luna Sivan, si au scris, dupa tot ce a poruncit Mardoheu, Iudeilor, capeteniilor ostirii, dregatorilor si mai marilor celor o suta douazeci si sapte de tinuturi asezate de la India la Etiopia, fiecarui tinut dupa scrierea lui, fiecarui popor dupa limba lui, si Iudeilor dupa scrierea si limba lor.

Logofetii imparatului. [Scribii imparatului, KJV]. Din respect pentru obiceiul persan legal potrivit caruia un decret imparatesc nu putea fi schimbat, Mardoheu a conceput un mijloc reusit de a contracara efectele decretului lui Haman, fara ca acesta sa fie revocat. Decretul rezultant a fost facut cunoscut in fiecare limba, copii fiind facute de stenografii imparatesti (vezi cap. 3,12).

A lunii a treia. Nu e sigur daca aceasta era in anul al douasprezecelea sau al treisprezecelea al lui Ahasveros (p. 460; vezi la cap. 3,7; cf. v. 12). In primul caz, data ar fi 25 iunie 474 i.Hr. In cazul al doilea, ar fi 12 iulie 473 i.Hr. In orice caz, era la doua luni si zece zile dupa proclamarea decretului lui Haman si cu opt luni si nouasprezece sau douazeci de zile inainte ca el sa intre in aplicare.

Acesta este cel mai lung verset din Biblie, cuprinzand 43 de cuvinte ebraice sau 192 de litere ebraice.



8:10 Au scris in numele imparatului Ahasveros, si au pecetluit cu inelul imparatului. Au trimis scrisorile prin alergatori, calare pe cai si catari nascuti din iepe.

Au scris in numele imparatului Ahasveros. Compara cu cap. 3,12-15.

Cai si catari nascuti din iepe. [Catari, camile si dromadere tinere, KJV]. Cuvintele ebraice traduse in felul acesta sunt neclare, iar semnificatia lor, nesigura. Scriitori Talmudului isi marturisesc ignoranta cu privire la semnificatie, iar LXX nu face nici o incercare de traducere. In fiecare caz de folosire a lui in Vechiul Testament, cuvantul tradus aici "catari" vrea sa spuna "armasari imparatesti", probabil cai de rasa superioara. In Mica 1,13 referinta ebraica la caii de trasura e tradusa "cai iuti", iar in 1 Regi 4,28, "fugari". Cuvantul tradus "camile" (KJV) apare numai aici (in Estera 8,10) si in v. 14 si nu e unul obisnuit pentru "camile". El este mai degraba un cuvant persan de imprumut, forma de plural a unui adjectiv care inseamna "imparatesti", si aici sta in apozitie cu "catari". Aceste cuvinte la un loc inseamna probabil "armasari imparatesti". Cuvantul tradus "dromadere" (KJV) are de asemenea un inteles nesigur. Dupa unii, el ar putea sa insemne "herghelie imparateasca" sau poate "pur-sange". Traducand ultima parte a v. 10, RSV se apropie de intelesul cuvintelor originale dupa sugestiile date aici: "curieri calari calarind pe cai iuti care erau folositi in slujba imparatului, crescuti in herghelia imparateasca".



8:11 Prin aceste scrisori, imparatul dadea voie Iudeilor, ori in care cetate ar fi fost, sa se adune si sa-si apere viata, sa nimiceasca, sa omoare si sa piarda, impreuna cu pruncii si femeile lor, pe toti aceia din fiecare popor si din fiecare tinut care ar lua armele sa-i loveasca, si sa le prade averile.

Sa se adune. Efortul comun al iudeilor avea sa-i transforme intr-o forta formidabila. S-a spus uneori ca iudeii au fost atacatori pe 13 Adar, dar nu exista dovezi in acest sens. Decretul le ingaduia iudeilor doar sa se apere.

Sa nimiceasca. Compara cu decretul lui Haman (cap. 3,13). Decretul lui Mardoheu dadea drepturi egale iudeilor, acordandu-le prilejul sa se apere.

Sa le pradeze averile. Decretul anterior le daduse aceeasi permisiune vrajmasilor iudeilor (cap. 3,13).



8:12 Aceasta sa se faca intr-o singura zi, in toate tinuturile imparatului Ahasveros, si anume in a treisprezecea zi a lunii a douasprezecea, adica luna Adar.

Verset ce nu a fost comentat.

8:13 Aceste scrisori cuprindeau hotararea care trebuia vestita in fiecare tinut, si dadeau de stire tuturor popoarelor ca Iudeii stau gata pentru ziua aceea ca sa se razbune pe vrajmasii lor.

Scrisori. Versetul 13 este practic identic cu cap. 3,14, care vorbeste despre decretul lui Haman.



8:14 Alergatorii, calare pe cai si pe catari, au plecat indata si in toata graba, dupa porunca imparatului. Hotararea a fost vestita si in capitala Susa.

Pe cai si pe catari. [Catari si camile, KJV]. Vezi la v. 10. Versetul acesta repeta cele din cap. 3,15, cu o mica adaugire. Stafetele care duceau decretul lui Mardoheu urmau sa mearga "in toata graba" mai repede decat cele care duceau decretul lui Haman, poate de teama ca nu cumva, in unele cazuri, vrajmasii iudeilor sa se foloseasca de prevederile decretului lui Haman inainte de termenul stipulat.



8:15 Mardoheu a iesit de la imparat, cu o haina imparateasca albastra si alba, cu o mare cununa de aur, si cu o mantie de in subtire si de purpura. Cetatea Susa striga si se bucura.

Haina imparateasca. Despre monarhul persan se spune ca ar fi purtat o roba de purpura si o pe dedesubt o tunica de purpura cu dungi albe. De obicei hainele de onoare pe care le daruia erau de alte culori, dar dintr-o singura nuanta. Aceea data lui Mardoheu pare sa fi fost ca aceea a imparatului.

O mantie. Probabil "o manta" (RSV). Exista o oarecare indoiala in ceea ce priveste ce insemnatatea termenul tradus aci "mantie". Unii dintre cei mai valorosi cercetatori considera ca se face referire la un vesmant extern lung, in falduri.

Susa... se bucura. Adica in contrast cu deznadejdea pricinuita de primul decret (vezi cap. 3,15). Aceasta s-ar putea sa indice faptul ca persii, in general, au simpatizat cu iudeii. Este posibil ca si altor minoritati nationale sa nu le fi facut placere primul decret, creand un precedent care ar fi putut sa insemne propria piere candva, in viitor.



8:16 Pentru Iudei nu era decat fericire si bucurie, veselie si slava.

Verset ce nu a fost comentat.

8:17 In fiecare tinut si in fiecare cetate, pretutindeni unde ajungea porunca imparatului si hotararea lui, a fost intre Iudei bucurie si veselie, ospete si zile de sarbatoare. Si multi oameni dintre popoarele tarii s-au facut Iudei, caci ii apucase frica de Iudei.

S-au facut Iudei. Adica au cerut si li s-a acordat statutul de prozeliti iudei. Compara cu atitudinea unora dintre egipteni fata de iudei, atunci cand acestia au parasit Egiptul (vezi Exod 12,38).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 10-17 PK 602