6:1 In noaptea aceea, imparatul n-a putut sa doarma, si a poruncit sa-i aduca langa el cartea aducerilor aminte, Cronicile. Le-au citit inaintea imparatului,
Imparatul nu a putut sa doarma. Literal, "somnul imparatului a zburat". Poate ca el a cautat sa ghiceasca cererea Esterei. Odata candva, ea se grabise sa mearga la Ahasveros cu o informatie uluitoare (cap. 2,21.22). Nici atunci Estera nu a fost dispusa sa astepte o invitatie de la imparat; problema era urgenta. Pe masura ce orele noptii treceau, cu siguranta, curiozitatea si imaginatia imparatului inventau tot felul de comploturi posibile impotriva vietii lui. Pentru a-si improspata memoria, imparatul a cerut sa se citeasca cronica. Mai mult decat atat, faptul ca Estera il invitase si pe Haman dadea de inteles ca acesta era implicat. Imparatul nu spunea sti daca acesta era prieten sau vrajmas. Nu este de mirare ca imparatul nu a putut dormi.
Cartea aducerilor aminte. In cap. 2,23 si 10,2 pare sa se faca referire la aceeasi carte, desi acolo se spune scurt "cronicile" .
Le-au cetit. Poate ca imparatul insusi nu le putea citi. Mai probabil, insa, anumiti slujitori aveau sarcina sa citeasca. In zilele acele scrisul si cititul erau arte extrem de specializate, in care
aceia care-si consacrau lor viata puteau nadajdui sa devina priceputi la ele. Vezi harta urmatoare.
6:2 si s-a gasit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtan si Teres, cei doi fameni ai imparatului, pazitorii pragului, care voisera sa intinda mana asupra imparatului Ahasveros.
S-a gasit scris. Vezi cap. 2,21-23.
6:3 Imparatul a zis: Ce cinste si marire i s-a facut lui Mardoheu pentru aceasta? Nu i s-a facut nimic, au raspuns cei ce slujeau imparatului.
Ce cinste si ce marire. In oricare tara, cineva care ar descoperi o conspiratie impotriva vietii imparatului ar fi considerat indreptatit sa primeasca o rasplata frumoasa. In Persia, unde "binefacatorii imparatesti" alcatuiau o categorie deosebita si aveau numele inscrise pe o lista aparte, era de datoria monarhului sa se preocupe ca o astfel de persoana sa primeasca o rasplata corespunzatoare valorii serviciului lui. Desi incapabil sa-si aduca aminte care a fost rasplata, Ahasveros pare ca a presupus ca Mardoheu a primit o oarecare cinste sau marire. Potrivit cap. 3,1 , la scurt timp dupa conspiratia aceasta, poate ca urmare a ei, Haman fusese avansat de Ahasveros. S-a sugerat ca Haman poate a pus la cale sa obtina meritele de a fi adus la lumina conspiratia.
6:4 Atunci imparatul a zis: Cine este in curte? Haman venise in curtea de afara a casei imparatului, sa ceara imparatului sa spanzure pe Mardoheu pe lemnul pe care-l pregatise pentru el.
Cine este in curte? Probabil ca nici nu se luminase de ziua, dar era lumina suficienta pentru a se observa o silueta, dar nu si identitatea ei. Dimineata devreme este perioada obisnuita de rezolvarea afacerilor la o curte rasariteana. Nerabdarea lui Haman de a indeplini planul sau cu privire la Mardoheu, inainte de a fi sosi ora pentru al doilea ospat, l-a impins sa vina devreme nadajduind sa fie primit, daca va fi posibil, primul in audienta. Tocmai graba lui excesiva de a obtine nimicirea lui Mardoheu l-a facut sa fie persoana aleasa de imparat pentru a-i acorda lui Mardoheu cea mai inalta onoare. Cat de adesea mandria merge inaintea pierii si trufia inaintea caderii (Proverbe 16,18).
6:5 Slujitorii imparatului i-au raspuns: Haman este in curte. Si imparatul a zis: Sa intre.
Haman este. Chiar daca erau altii in curte si asteptau o audienta la imparat, ei s-ar fi dat inapoi din fata unui functionar de stat superior ca Haman.
6:6 Haman a intrat, si imparatul i-a zis: Ce trebuie facut pentru un om pe care vrea sa-l cinsteasca imparatul? Haman si-a zis in sine: Pe cine altul decat pe mine ar vrea imparatul sa-l cinsteasca?
Ce trebuie facut? Literal, "ce sa se faca" (vezi cap. 1,15).
Si-a zis in sine. Literal, "si-a spus in inima sa".
6:7 Si Haman a raspuns imparatului: Omului pe care vrea imparatul sa-l cinsteasca,
Verset ce nu a fost comentat.
6:8 trebuie sa i se aduca haina imparateasca, aceea cu care se imbraca imparatul, si calul pe care calareste imparatul, si sa i se puna cununa imparateasca pe cap.
Aceea cu care se imbraca imparatul. Sau "pe care a purtat-o imparatul". Purtarea unei haine purtate anterior de imparat, in imprejurari obisnuite, era o incalcare a legii persane care se pedepsea cu moartea. Ea dadea de inteles ca purtatorul intentiona sa-si asume autoritatea imparateasca. Fireste ca imparatul putea autoriza o exceptie, ca semn special de bunavointa personala.
Calul pe care il calareste imparatul. Literal, "calul pe care a calarit imparatul" (RSV; cf. Genesa 41,43 ; 1 Regi 1,33).
6:9 Sa se dea haina si calul uneia din capeteniile de seama ale imparatului, apoi sa imbrace cu haina pe omul acela pe care vrea sa-l cinsteasca imparatul, sa-l plimbe calare pe cal prin locul deschis al cetatii, si sa se strige inaintea lui: Asa se face omului pe care vrea imparatul sa-l cinsteasca!
Uneia din capeteniile de seama. Vai de Haman! Desi s-a gandit ca el este beneficiarul cinstei, descopera ca el este "capetenia de seama" randuita sa i-o acorde celui mai mare vrajmas al lui.
6:10 Imparatul i-a zis lui Haman: Ia indata haina si calul, cum ai zis, si fa asa Iudeului Mardoheu, care sta la poarta imparatului. Nu lasa nefacut nimic din ce ai spus.
Indata. Imparatul nu vroia sa mai ingaduie o alta amanare intr-o problema care intarziase deja prea mult.
Iudeului Mardoheu. Nationalitatea si ocupatia lui Mardoheu erau fara indoiala notate in cartea cronicilor, din care slujitorul citise in noaptea aceea si din care imparatul aflase lucrurile pe care acum le afirma. Se poate ca el sa fi folosit chiar expresia care aparea in cronica.
6:11 Si Haman a luat haina si calul, a imbracat pe Mardoheu, l-a plimbat calare pe cal prin locul deschis al cetatii, si a strigat inaintea lui: Asa se face omului pe care vrea imparatul sa-l cinsteasca!
Haman a luat. Nu exista motiv pe temeiul caruia Haman sa fi putut refuza insarcinarea pe care i-o daduse imparatul. Devenind prim ministru el insusi trebuia sa fi citit cronicile ca sa constate daca nu cumva era vreo lucrare neterminata pe care s-o indeplineasca el. Acum el insusi trebuia sa faca ceea ce spusese imparatului ca trebuie sa fie facut de un print nobil.
6:12 Mardoheu s-a intors la poarta imparatului, si Haman s-a dus in graba acasa, mahnit si cu capul acoperit.
S-a intors. Mardoheu s-a intors la starea si ocupatia lui anterioara. Imparatul a considerat cinstea facuta in felul acesta lui Mardoheu ca o rasplata indestulatoare. Din punct de vedere oriental, aceasta ar fi avut o valoare mai mult simbolica si practica decat o rasplata in bani.
Capul acoperit. Un semn de jale (vezi 2 Samuel 15,30).
6:13 Haman a istorisit nevestei sale Zeres si tuturor prietenilor sai tot ce i se intamplase. Si inteleptii lui, si nevasta sa Zeres, i-au zis: Daca Mardoheu, inaintea caruia ai inceput sa cazi, este din neamul Iudeilor, nu vei putea face nimic impotriva lui, ci vei cadea inaintea lui.
Inteleptii lui. Pare ca Haman avea proprii sai sfetnici ghicitori, cabinetul sau. Herodot vorbeste despre presupuse puteri profetice ale magilor persani.
6:14 Pe cand ii vorbeau ei inca, au venit famenii imparatului si au luat indata pe Haman la ospatul pe care-l pregatise Estera.
Au luat indata pe Haman. Eticheta orientala cere unei gazde sa trimita o escorta care sa-i insoteasca pe oaspetii invitati la un ospat sau la o petrecere (vezi Luca 14,17). Unul dintre scopurile mari ale scriitorului este de a arata ca cel care intinde o cursa semenului
sau pentru a-l ucide se afla in marea primejdie de a cadea el insusi in cursa aceea. De multe ori oamenii au parte chiar de raul pe care au vrut sa-l faca altora (vezi Matei 7,2).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1.10.11 PK 602