4:8 I-a dat si cuprinsul poruncii vestite in Susa in vederea nimicirii lor, ca s-o arate Esterei si sa-i spuna totul. Si a poruncit ca Estera sa se duca la imparat sa-l roage si sa staruie de el pentru poporul sau.
Sa staruiasca de el. Slujnicele si eunucii Esterei cunosteau cu siguranta interesul ei fata de Mardoheu (vezi cap. 2,10-22) si poate ca aflasera nationalitatea ei (vezi cap. 3,4). Ca aparare fata de refuzul lui de a-si pleca genunchiul inaintea lui Haman, Mardoheu fusese deja constrans sa-si declare nationalitatea (cap. 3,4). Acum, circumstantele cer ca Estera sa faca la fel (vezi cap. 2,10); ea trebuie sa se duca la imparat si sa intervina pentru poporul ei. Dar ea nu poate pleda pentru iudei ca fiind poporul ei fara sa nu le impartaseasca soarta, asa cum era decretat in decretul lui Haman. Nu exista alternativa. In bine sau in rau si indiferent de propria ei alegere, soarta ei personala era inevitabil legata de aceea a poporului ei, iar ambele atarnau de afectiunea lui Ahasveros fata de ea. Ea era imparateasa de mai bine de patru ani. Totul depindea de marturia tacuta data de viata ei in timpul celor patru ani si de tactul, rabdarea si discernamantul ei de acum.