4:1 Mardoheu, afland tot ce se petrecea, si-a sfasiat hainele, s-a imbracat cu un sac si s-a presarat cu cenusa. Apoi s-a dus in mijlocul cetatii, scotand cu putere strigate amare,
Si-a sfasiat hainele. Sfasierea hainelor era un semn de adanca intristare, necaz, groaza sau indignare. Scripturile noteaza multe cazuri in care emotia s-a manifestat in felul acesta (Genesa 37,34; 44,13; Iosua 7,6; Judecatori 11,35; 2 Samuel 1,11 etc.). Insemnatatea gestului lui Mardoheu era probabil bine inteleasa si de persani, ca si de iudei.
Cu un sac si s-a presarat cu cenusa. Purtarea unui sac si presararea cu cenusa erau un alt simbol al durerii adanci. Biblia vorbeste despre numeroase ocazii cand oamenii au purtat asemenea embleme ale intristarii (vezi Genesa 37,34; 1 Regi 20,32; Isaia 37,2; Daniel 9,3; Iona 3,6 etc.). Cand a citit decretul, Mardoheu trebuie sa-si fi dat indata seama de unde porneste si ce motiv il produsese. Primul lui impuls ar fi fost, fireste, acela de a-si sfasia hainele si a se imbraca in sac si cenusa. Dar palatul nu era socotit un loc potrivit pentru manifestarea unei dureri personale. De fapt, Mardoheu nu era singurul cuprins de durere si consternare. In Susa si pretutindeni prin provincii, natiunea sortita nimicirii se jelea. Se pare ca nimeni nu mai nadajduia ca exista scapare de decretul de moarte.