6:4 Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i, in mustrarea si invatatura Domnului.
Parintilor. Termenul poate fi folosit in mod general pentru a cuprinde atat pe tati, cat si pe mame. Totusi cea dintai raspundere pentru disciplina de obicei revine tatalui, si in plus, tatii de obicei au nevoie de sfatul acesta mai mult decat mamele. Daca mamele tind sa fie peste masura de indulgente tatii tind sa devina severi.
Nu intaratati. Sfatul acesta negativ este esential daca ascultarea ceruta de la copii trebuie sa se intemeieze pe o baza morala. Pasajul paralel din Coloseni da motivul acestui indemn: ,,Ca sa nu-si piarda nadejdea”, [ca sa nu se descurajeze, KJV] (Col. 3,21). Nivelul actual scazut al autoritatii parintesti porneste uneori din cereri nedrepte si iritante sau chiar brutale adresate copiilor de parinti. Prea adesea copiii sunt socotiti ca ,,tulburatori ai linistii” caminului. O alta cauza producatoare de resentiment la copii sunt cererile capricioase, inconsecvente ale unora dintre parinti. Chiar daca ascultarea din afara e obtinuta prin mijloace violente, aceasta este in dauna onoarei si respectului.
Cresteti-i. Gr. ektrepho, ,,vezi la cap. 5,29).
Mustrarea. Gr. paideia, ,,disciplina”, ,,invatatura”, ,,mustrarea”. Paideia e folosit in Evrei 12,5-11 pentru a descrie ,,mustrarea Domnului” care aduce ,,roada datatoare de pace a neprihanirii [dreptatii]”. Comparati folosirea verbului paideno, din 1 Cor. 11,32; 2 Cor. 6,9. Mustrarea, instruirea si disciplina Domnului sunt un semn al iubirii Sale (Apoc. 3,19) si asa ar trebui sa fie ale parintilor.
Invatatura. [,,Indemnul”, KJV; ,,inteleptirea”, G. Gal.]. Gr. nouthesia, ,,a pune in minte”. Cuvantul implica instructiunea sau disciplina prin cuvant, in forma de avertizare. Nouthesia apare in alta parte in NT numai in 1 Cor. 10,11 si Tit 3,10. Verbul inrudit nouthete e gasit in Rom. 15,14; Col. 1,28; 2 Tes. 3,15, etc. Exista un loc pentru avertizare in orice sistem de educatie, pentru oricare scop. Acordarea atentiei incurajeaza pe copil cand face bine si-l avertizeaza cand e gresit.
S-a sugerat in mod serios de anumiti educatori ca un copil ar trebui sa fie lasat sa-si formeze propriile sale idei si convingeri religioase, intrucat este necinstit a i le impune cand el este neinstare sa gandeasca singur. Argumentul acesta este gresit, deoarece este imposibil ca un copil sa creasca fara conceptii religioase de vreun fel oarecare. Daca parintii si tutorii nu-i invata pe copii adevarul, un altul ii va invata ratacirea. In privinta aceasta nu exista neutralitate.
Domnului. Daca copiii urmeaza sa creasca in temerea Domnului, ,,mustrarea si invatatura” date de parinti trebuie sa vina de la Domnul si sa aiba aprobarea Lui. Parintele tine locul lui Dumnezeu in fata copilului sau imatur – o raspundere cat se poate de serioasa pentru tata si pentru mama.