6:18 Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii,
Faceti in toata vremea... rugaciuni. [,,Rugandu-va totdeauna”, KJV]. Literal ,,rugandu-va in orice vreme” sau ,,la orice ocazie”. Comparati indemnul de a se ruga ,,fara incetare” [neincetat] (1 Tes. 5,17). Rugaciunea nu este o arma in plus, ci este spiritul, felul in care trebuie sa fie purtata toata armatura si lupta. Pavel o recomanda staruitor ca o stare perpetua a minti, o atitudine continua de comuniune cu Dumnezeu (vezi Luca 18,1; Fil. 4,6; Evrei 4,16).
Prin Duhul. [,,In Duhul”, KJV]. Vezi la Rom. 8,26.27). Chiar daca avem cele mai bune intentii, rugaciunile noastre dau la iveala adesa slaba noastra judecata, necredinta ascunsa si ignoranta pura in legatura cu ceea ce este cel mai bine pentru noi. Sunt putini aceia care privind in urma sa un multumeasca lui Dumnezeu ca Duhul Sfant le-a revizuit rugaciunile si le-a prezentat lui Dumnezeu in asa fel incat sa le poata da raspuns. Cat de adesea a dat timpul la iveala lipsa noastra crasa de intelepciune in rugaciunile noastre si cat de recunoscatori ar trebui sa fim ca nu am primit unele lucruri pe care le-am cerut!
Tot felul de rugaciuni si cereri. Aceste doua cuvinte mai apar impreuna in Fil. 4,6; 1 Tim. 2,1; 5,5; In Fil. 4,6 multumirea si cererea sunt adaugate la rugaciune. Recunostinta si multumirea sunt doua elemente extrem de importante in rugaciunea care biruie.
Vegheati. [,,veghind”, KJV]. Vezi la Mat. 24,42; cf. cap. 26,41.
Staruinta. Staruinta in rugaciune nu are scopul de a determina pe Dumnezeu sa-Si schimbe gandul, cam in felul cum un copil care se roaga reuseste in sfarsit sa obtina ceea ce doreste de la un parinte lipsit de bunavointa. Staruinta in rugaciune, insa, arata clar din partea solicitantului o stare de spirit care da lui Dumnezeu prilej de a face lucruri pe care altfel nu le-ar putea face (vezi la Luca 18,1-8).
Pentru toti sfintii. Literal ,,cu privire la toti sfintii”. Sfintii urmeaza sa se sustina unii pe altii prin rugaciune si comuniune. E imposibil pentru cineva sa fie ,,in Hristos” (vezi la cap. 1,1) fara a impartasi suferintele sfintilor si a-i sustine in rugaciune (vezi 1 Petru 5,9). Poate ca apostolul inaintand in varsta, in lanturi la Roma, se gandeste cu mai multa urgenta la compasiunea sfintilor in vederea cererii pe care e pe punctul de a o face (Ef. 6,19).