4:4 Este un singur trup, un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o singura nadejde a chemarii voastre.
Un singur trup. Vezi la cap. 1,23; 2,15.16. E o repetare de sapte ori a cuvantului ,,un” in cap. 4,4-6. Unirea este tema apostolului in versetele acestea. Sunt multi membri [multe madulare], dar un singur trup (vezi la 1 Cor. 12,12-14). Crestinul nu este un peregrin solitar; el apartine unui organism viu, familia lui Dumnezeu. Unitatea aceasta inlocuieste statul, clubul si chiar si familia omeneasca ca obiect suprem al atasamentului sau.
Un singur Duh. Acesta este acelasi Spirit la care se face referire in vers. 3, acelasi Spirit care era puterea regeneratoare recomandata lui Nicodim (Ioan 3,5). Toate darurile, roadele si virtutile vietii crestine provin din salasluirea launtrica a Duhului in viata personala a credinciosilor si in felul acesta in biserica. Spiritul imprastie dezbinarile dinauntrul propriei vieti a omului, disarmoniile launtrice care fac din atat de multe vieti adevarate campuri de lupta. Dezunirea este un semn sigur ca Duhul Sfant lipseste.
O singura nadejde. Nadejdea a rasarit o data cu apelul lui Dumnezeu la inimile oamenilor – nadejdea mantuirii si aratarea Domnului (Tit 2,13). Ceea ce da un temei substantial pentru pace si bucurie, curaj si voi buna este nadejdea realizarii finale a imparatiei. Spiritul face valabila aceasta nadejde (cf. Ef. 1,3). O astfel de nadejde duce in mod necesar la viata transformata, deoarece ,,oricine are nadejdea aceasta in El, se curatesete dupa cum si El este curat” (1 Ioan 3,3).
A chemarii voastre. Adica, inseparabil implicati in ea. Ei au nadejde prin insusi faptul chemarii lor.