3:2 (Daca cel putin ati auzit de ispravnicia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost data fata de voi.
Daca cel putin ati auzit. Aici incepe o digresiune care tine poate pana la vers. 14, unde cuvintele ,,iata ce zic” (vers. 1) sunt repetate pentru a relua firul gandirii. In digresiunea aceasta Pavel se ocupa cu doua subiecte strans legate intre ele: descoperirea tainei ascunse ca neamurile urmeaza sa fie impreuna mostenitori, si propria lui chemare la apostolie pentru a le face cunoscut taina aceasta.
Incertitudinea exprimata in propozitia, ,,daca cel putin ati auzit,” a fost prezentata ca dovada ca scrisoarea nu fusese adresata efesenilor. Se sustine ca Pavel nu ar fi vorbit astfel unui grup in mijlocul caruia lucrase timp de trei ani. Au fost oferite mai multe explicatii: 1) Ca afirmatia este o referire delicata pe jumatate ironica la ceva ce nu e indoielnic; 2) ca scrisoarea nu era intentionata numai pentru efeseni, ci pentru bisericile din Asia in general; 3) ca intrucat trecusera vreo cinci ani de cand Pavel vizitase Efesul, compozitia bisericii se schimbase in asa masura incat Pavel alegea sa vorbeasca cu mai putina precizie. El considera ca membrii cei noi auzisera ceea ce el povestise membrilor mai vechi. In ce priveste o tratare a acestei probleme vezi p. 993.
Ispravnicia. [,,Dispensatiunea,” KJV; ,,Iconomia,” G. Galaction]. Vezi cap. 1:10. Ideea esentiala a acestui cuvant este ispravnicia (Efes 3:2; Cols 1:25).
Harului. In ce priveste o definitie a ,,harului” vezi la Rom 3:24. Pavel inalta slujba sa si se smereste pe sine ca un instrument sau ispravnic. Cand Domnul ne pune la lucru prin aceasta ne onoreaza.
Fata de voi. Adica, fata de neamuri (vezi Fapte 9:15; 22:21). Viata si activitatea sa au constat dintr-o intreaga predare in slujba altora (Fapte 26:17.18; Rom 1:5).