2:15 si, in trupul Lui, a inlaturat vrajmasia dintre ei, Legea poruncilor, in oranduirile ei, ca sa faca pe cei doi sa fie in El insusi un singur om nou, facand astfel pace;
In trupul Lui. Adica in sacrificiul trupului Lui de pe cruce.
Inlaturat. [,,A desfiintat,” KJV]. Gr. katargeo, ,,a inlatura,” ,,a face nul si neavenit.” Verbul este folosit cu privire la smochinul neroditor care ,,cuprindea pamantul degeaba” (katargeo) (Luc 13:7), cum si cu privire al necredinta care ,,nimiceste” [,,face fara efect”] credinciosia [,,credinta”] lui Dumnezeu (vezi la Rom 3:3).
Vrajmasia. Cuvantul acesta poate fi considerat ca fiind in opozitie fie cu zidul de la mijloc” fie cu ,,legea poruncilor.” Textul grec pare sa favorizeze prima varianta, desi cea de-a doua nu e imposibila, si ar putea fi favorizata de context. Cele doua idei nu sunt lipsite de legatura. Hristos a inlaturat vrajmasia prin actul desfiintarii ,,Legii poruncilor, in oranduirile ei.”
Legea poruncilor. Aceasta este in general considerata ca referindu-se la legea ceremoniala. Este adevarat ca legea ceremoniala s-a sfarsit la cruce, dar ar trebui sa se retina ca sistemul ceremonial asa cum il daduse Dumnezeu nu crease vrajmasia pe care o descria aici Pavel. Temeiul vrajmasiei era interpretarea pe care iudeii o dadeau, adaugirile pe care le facusera ei la ea, si atitudinile exclusiviste si ostile pe care ei le adoptasera in consecinta. Randuielile adaugate, impreuna cu interpretarile implicite, serveau fie ca sa modifice forta si functiunea poruncilor originare sau sa le anuleze in mare masura. Orice persoana dintre neamuri care dorea sa se ataseze la ,,cetatenia lui Israel” (vers. 12) era confruntata cu un sistem complicat de principii legale. E usor de a vedea cum sistemul i-ar prezenta o slaba atractie, sau cum Dumnezeul care credea el, era autorul sistemului, nu l-ar atrage. In felul acesta sistemul iudaic statea ca o bariera de netrecut, un zid de despartire, impiedicand neamurile de a accepta religia Dumnezeului adevarat. Iudeilor le era scarba de vecinii lor dintre neamuri si-i detestau, si neamurile, la randul lor, urau si dispretuiau pe vecinii lor iudei.
Dumnezeu incredintase iudeilor ,,cuvintele” divine (Rom 3:2). Ei se gaseau in lume ca reprezentanti oficiali ai religiei adevarate. Pana la intemeierea bisericii crestine nu a mai fost un alt popor la care Dumnezeu putea sa indrume pe cei care cautau mantuirea. Referindu-se la carturarii si fariseii care ,,sed pe scaunul lui Moise,” Isus Insusi sfatuia pe oameni: ,,toate cate va spun ei sa le paziti , paziti-le si faceti-le” (Mat 23:3). Cand iudeii au lepadat pe Hristos, pozitia lor ca reprezentanti oficiali ai adevaratei religii a fost luata de la ei si data bisericii crestine (vezi la Mat 21:43). Dupa crucificare n-a mai fost necesar ca copilul lui Dumnezeu sa se mai supuna ritualului iudaic (vezi la Gal 2:16). La inceput distinctia dintre crestinism si iudaism nu era prea clar inteleasa. Multi convertiti iudei credeau ca crestinismul era un simplu iudaism la care se adaugase credinta in Isus ca Mesia. Ei sustineau ca neamurile trebuie sa fie circumcise si sa se conformeze sistemului legalist iudaic pe langa acceptarea din partea lor a lui Isus Hristos. Conciliului de la Ierusalim s-a intrunit pentru a rezolva aceasta problema(Fapte 15). Conciliul a hotarat contra pretentiilor acestor oameni. Drept urmare, a luat fiinta un puternic partid, care continua sa insiste ca neamurile ar trebui sa accepte iudaismul impreuna cu crestinismul. O grupa de zeloti din partida aceasta a tulburat bisericile din Galatia, o situatie care a dat nastere Epistolei lui Pavel catre Galateni, in care el a expus lamurit ca sistemul iudaismului era invechit de-acum.
Aceeasi tranzitie de la iudaism la crestinism este tema lui Pavel in acest verset. Iudaismul, cu complicatul lui sistem de porunci si decrete, a fost desfiintat. Odata cu acceptarea lui Hristos si indepartarea acestei bariere, neamurile care erau ,,indepartate” au fost ,,apropiate.”
Dar sfarsitul iudaismului nu insemna abrogarea tuturor legilor pe care Dumnezeu le daduse iudeilor. Legea ceremoniala care arata catre Hristos in mod natural a ajuns la momentul cand Hristos a implinit simbolurile ei. Legea civila iudaica deja trecuse odata cu pierderea suveranitatii natiunii. Dar preceptele morale, care sunt o transcriere a caracterului lui Dumnezeu, sunt vesnice ca si Dumnezeu Insusi si nu pot fi abrogate. In toata invatatura lui cu privire la sfarsitul sistemului legal iudaic, Pavel a facut foarte clar faptul ca legea morala n-a fost abrogata (vezi la +Rom 3:31). Cand vorbeste despre desfiintarea circumciziei Pavel a fost atent ca sa adauge: ,,dar pazirea poruncilor lui Dumnezeu [este totul]” (vezi la 1Cor 7:19). Vezi mai departe la Gal 2:16.
[,,Cuprinsa,” KJV]. Cuvantul acesta [in KJV] este adaugat. Propozitia poate fi tradusa ,,legea poruncilor constand din decrete [sau ,,exprimata in decrete”].”
Oranduirile. Gr. dogmata, ,,decrete,” ,,porunci,” ,,edicte.” In Luc 2:1 cuvantul este folosit cu privire la decretul dat de Cezar August ca ,,sa se inscrie toata lumea,” si in Fapte 17:7 despre decretele lui Cezar in general. In fapte 16:4 dogmata descrie decretele Conciliului de la Ierusalim. In versetul de fata dogmata descrie decretele legii iudaice.
Sa faca. Gr. ktizo, ,,a crea,” asa cum cuvantul este tradus in vers. 10.
Cei doi. [,,Din doi,” KJV]. Literal , ,,din cei doi,” adica iudeul si cel dintre neamuri.
Un singur om nou. Aceasta inseamna mai mult decat armonie stabilita intre ei. Cuvantul grec pentru ,,nou” inseamna nou in calitate si nu in timp. Aici este o persoana noua, de o calitate diferita de oricare din cele doua elemente componente ale ei (cf. cap. 4:24).
Facand pace. Cuvintele acestea explica expresia, ,,El este pacea noastra,” din vers. 14.