1:9 caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi,
Taina. Gr. musterion (vezi la Rom 11:25). Timpul era copt pentru iesirea la iveala a tainei voiei lui Dumnezeu. Lumea fusese foarte multa vreme in pregatire pentru ceasul acesta, si apostolul Pavel fusese foarte mult onorat de a fi unul dintre purtatorii unei taine care fusese ,,tinuta ascunsa din veacuri” si din neamuri [,,din generatii”] (Cols 1:26; cf. Efes 3:3). Supraabundenta harului lui Dumnezeu a fost o taina cand a fost proclamata in viata si moartea lui Hristos, si extinderea si aplicatia ei la neamuri numai acum devenea cunoscuta. Tocmai aceasta din urma este in mare masura sarcina prezentei scrieri a lui Pavel.
Unii au sustinut ca Pavel aici a luat trei cuvinte – ,,taina” [,,mister”], ,,cunostinta” si ,,intelepciune” – de la religii pagane ale misterelor. Totusi, aceste cuvinte si conceptii nu sunt marginite la aceste religii. Echivalentele lor ebraice se gasesc in suluri de la Marea Moarta, reflectand conceptii iudaice, plasandu-le, cu ajutorul mintii lui inspirate, intr-un cadru mai bogat cu referire la Dumnezeul pe care-L inalta crestinismul.
Planul. [,,Buna placere,” KJV]. Vezi la vers. 5. Era scopul indurator al lui Dumnezeu de a face aceasta descoperire. El nu a fost surprins de aparitia pacatului, si nici nu a pornit cu sila la glorioasa, dar chinuitoarea lucrare de rascumparare. El n-a avut nevoie de indemn, si nici nu a fost influentat de imprejurari din afara Sa. Ceea ce a facut Dumnezeu pentru om Lui I-a placut sa faca. Nu e un tablou corespunzator sau reverentios al caracterului lui Dumnezeu acela de a-L prezenta cedand fara tragere de inima la insistentele omului sau ale lui Hristos inainte de a fi dispus sa ierte pacatul sau sa vina in ajutorul fapturilor Sale lovite de nenorociri.
Sine insusi. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) exprimarea ,,el” probabil intelegand ,,Hristos.”