1:13 Si voi, dupa ce ati auzit cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant, care fusese fagaduit,
[,,Increzut,” KJV]. Cuvantul acesta este adaugat. Alte interpretari, cerand alte exprimari, au fost sugerate: 1) ca se face referire la prima parte a vers. 11 si ca ar trebui sa fie adaugate cuvintele ,,ati capatat o mostenire,” facand pasajul sa spuna: ,,intre care si voia ti dobandit o mostenire;” 2) ca ar trebui sa fie adaugat cuvantul ,,sunteti,” facand pasajul sa insemne, ,,intre care sunteti si voi; 3) ca ideea merge mai departe la ,,ati fost pecetluiti” aproape de sfarsitul versetului, in care caz n-ar trebui sa fie adaugat nici un cuvant si pasajul ar zice: ,,In care si voi.. ati fost pecetluiti” (vezi ISV). Contra adaugirii cuvantului ,,increzut” se argumenteaza cum ca cuvantul din vers. 12 este in realitate ,,nadajduit mai dinainte” (un singur cuvant in greceste) si ca ideea aceasta nu se incadreaza in vers. 17.
Cuvantul adevarului. Cuvantul adevarului e definit aici ca ,,Evanghelia mantuirii noastre” (cf. Rom 1:16). Suntem indemnati sa luam seama la acel cuvant (Mar 4:24), sa-l primim cu blandete (Iac 1:21), si cu credinta (Evr 4:2) deoarece este mijlocul pentru viata vesnica. Adevarul este mai mult decat o colectie de enuntari de fapte, care nu ar avea viata vesnica in ele ca atare; adevarul trebuie in cele din urma sa ne aduca la El care este ,,calea, adevarul si viata” (Ioan 14:6). Orice impuls nobil care apare in sufletul oricarui om, crestin sau pagan, porneste din acelasi singur Izvor. Intr-adevar, influenta Duhului Sfant e necesara pentru primirea efectiva a adevarului (1Cor 2:12-15). Ca si samanta care a cazut pe pamant rau, cuvantul scris sau vorbit nu are putere sa schimbe viata decat numai daca e insotit de Cuvantul Viu (intrupat).
Pecetluiti. Gr. sphragizo (vezi la 2Cor 1:22; cf. cu Ioan 6:27). E o schimbare ordonata in viata credinciosului: mai intai e auzirea, apoi credinta si apoi pecetluirea care pune asupra lui, ca sa zicem asa, o imprimare sau o marcare.
Duhul Sfant care fusese fagaduit. [,,Duhul Sfant al fagaduintei,” KJV]. Duhul Sfant a fost numit asa pentru ca fusese fagaduit din vremuri mai inainte (Isa 32:15; Ezec 36:26; Ioel 2:28), si de asemenea prin Hristos Insusi (Ioan 14:16.17), Duhul fagaduintei este cel care pecetluieste, sau identifica, pe cei care sunt al Sai (2Tim 2:19), si-i asigura pana in ziua rascumpararii (Efes 4:30). El este identificat aici ca agent al pecetluirii. Cei care sunt sigilati au mantuirea in ei insisi ca sunt copii ai lui Dumnezeu (1Ioan 5:10).
Duhul Sfant ne asigura ca fagaduintele lui Dumnezeu sunt adevarate, si tocmai aceasta convingere e ceea ce in mare masura distinge pe credinciosi de necredinciosi. Sigiliul este pus asupra tuturor acelora care aleg sa devina sfinti.