1:12 ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos.
Lauda slavei Sale. Comparati cele de la vers. 6.
Mai dinainte am nadajduit in Hristos. [,,Care de intaia data ne-am pus increderea in Hristos,” KJV]. Literal, ,,care am nadajduit mai dinainte [si inca nadajduim] in Hristos.” Cuvintele acestea au o aplicatie speciala la crestinii iudei, care prin parintii lor, trebuiau mai intai sa fie partasi ai mostenirii, deoarece inca de pe vremea lui Avraam iudeii asteptasera pe Mesia. Ei erau foarte mult privilegiati ca puteau sa traiasca si sa lucreze spre ,,lauda slavei Sale” la fel cum crestinii care detin adevarul evanghelic astazi, sunt ispravnici au harului Sau in legatura cu lumea pagana.
Nadejdea crestina este mai mult decat o simpla dorinta cu privire la viitor, deoarece este intemeiata pe fagaduintele lui Dumnezeu in Hristos. Scripturile vorbesc despre ,,o deplina nadejde” (Evr 6:11), ,,o nadejde vie” (1Pet 1:3), nadejde care ,,nu inseala” (Rom 5:5), ,,Dumnezeul nadejdii” (Rom 15:13). El este un instinct adanc fixat in inima omului care asteapta un sfarsit fericit al intamplarilor nefericite ale vietii. Dumnezeu L-a sadit acolo.
Era privilegiul iudeilor crestini ca ei cei dintai sa nadajduiasca in Hristos. Pavel mentioneaza pe rudele sale Andronic si Iunia ca fiind in Hristos inaintea sa (Rom 16:7), si fara indoiala el totdeauna regretase anii irositi. Fericiti sunt aceia care vin la Hristos in tineretea lor si-si predau Lui intreaga viata in loc de a-I oferi resturile unor ani fara rost. Nadejdea e ca o funie aruncata unui om care se ineaca. Cat de neintelept e din partea lui ca sa discute intentiile aceluia care o arunca sau sa puna la indoiala taria ei! Cel care e gata sa piara apuca ,,fericita nadejde” si descopere ca il sustine si-l aduce la Hristos care-i ofera viata vesnica.