6:1 Este un rau, pe care l-am vazut sub soare, si care se intalneste des intre oameni.
Se intampla des. Literal, "e mult asupra oamenilor". Solomon spune ceea ce a vazut personal.
6:2 Este, de pilda, un om caruia i-a dat Dumnezeu avere, bogatii, si slava, asa ca nu-i lipseste nimic din ce-i doreste sufletul; dar Dumnezeu nu-l lasa sa se bucure de ele, ci un strain se bucura de ele: aceasta este o desertaciune si un rau mare.
I-a dat Dumnezeu. Creatorul si Stapanul universului e Dumnezeu. Tot ce e bun pe lume e de pus in contul Lui.
Avere, bogatii si slava. David Il recunostea pe Dumnezeu ca izvor al acestor binecuvantari (1 Cronici 29,12). "Slava" la care se face referire aici este aceea a maretiei materiale, de felul aceleia pe care Dumnezeu a revarsat-o asupra lui Solomon (1 Regi 3,13; 2 Cronici 1,11.12).
Sufletul. Adica omul insusu (vezi cap. 2,24; 4,8).
Sa se bucure. [Sa manance, KJV]. "Sa manance" [KJV] e folosit la modul figurat, cu sensul de "a se bucura," "a avea placere de", ca in Isaia 3,10; Ieremia 15,16.
Un strain. Literal, "un om, un strain." Vezi si Deuteronom 14,21; 15,3. Aici se pune accentul pe faptul ca acest om nefericit nu are un mostenitor care sa duca mai departe lucrarea lui si sa-i perpetueze numele. Compara cu experienta lui Avraam (Genesa 15,2).
Rau. [Boala, KJV]. Acelasi cuvant e tradus "suferinta" in Isaia 53,3.4; Ieremia 6,7; 10,19.
6:3 Chiar daca un om ar avea o suta de copii, si ar trai multi ani, oricat de mult i s-ar mari numarul zilelor anilor lui, dar daca nu i se satura sufletul de bunatatile agonisite de el, si daca nici de inmormantare n-are parte, eu zic ca o starpitura este mai fericita decat el.
O suta de copii. Cuvantul tradus "copii" nu se afla in textul ebraic, ci e subinteles. A avea multi copii constituia nadejdea aprinsa a fiecarui iudeu, care ii considera pe copiii sai o binecuvantare bogata, primita de la Domnul (Genesa 24,60; Psalm 127,3-5). Cifra este rotunda, folosita ca echivalent pentru "multi" (Genesa 26,12; 2 Samuel 24,3; Proverbe 17,10). Dar compara cu marimea familiei lui Roboam (2 Cronici 11,21) cu aceea a lui Ahab (2 Regi 10,1).
Ar trai multi ani. Moartea prematura era privita ca un blestem, dupa cum longevitatea era privita ca o binecuvantare de dorit (Exod 20,12; Deuteronom 11,9.21; cf. Psalm 90,10).
Nici de inmormantare. Aceasta reprezinta un presupus punct culminat al tuturor relelor ce pot sa vina peste un om. A nu fi inmormantat cum se cuine era privit ca dezonorare dintre cele mai mari. Compara cu amenintarea lui David catre Goliat (1 Samuel 17,46) si cu experienta lui Ioiachim (Ieremia 22,18.19). Ca si paganii din jurul lor, evreii acordau o importanta mare inmormantarii onorabile (vezi Isaia 14,19.20; Ieremia 16,4.5).
O starpitura. [Nastere prematura, KJV]. Un copil nascut mort, care n-a trait deloc (vezi Iov 3,16; Psalm 58,8). Desi nu se bucura de nici una din placerile vietii, un copil nascut mort nici nu sufera vreunul din chinurile sau vreuna din dezamagirile vietii.
6:4 Caci aceasta din urma piere o data cu venirea ei, se duce in intuneric, si numele ii ramane acoperit cu intuneric;
Acesta. Adica, copilul nascut mort.
Piere o data cu venirea lui. [Vine in desertaciune, KJV]. Copilul nascut mort vine pe lume fara nici un scop.
Intunerec. Copilul nascut mort e ingropat imediat, fara ritualuri funerare, fara nici o ceremonie care sa-l cinsteasca, sa-l pastreze in amintire. El ramane fara nume, neinregistrat. Un copil poate sa ajunga in cele din urma la slava, onoare si faima, dar copilul nascut mort nu iese niciodata din tacerea si intunericul mortii.
6:5 n-a vazut, nici n-a cunoscut soarele; si de aceea este mai bine de ea decat de omul acela.
N-a cunoscut soarele. O figura de stil in care soarele reprezinta toate experientele si placerile vietii (vezi Iov 3,16; Psalm 58,8).
Mai bine de ea. [Mai multa odihna, KJV] Odihna este un ideal oriental, un ideal care si-a aflat expresie in concepte precum Nirvana, starea ideala viitoare a religiei budiste, si dorinta hindusa a reabsorbtiei in marele Atman. Experienta unui copil nascut mort este aici privita cu cinism ca mai de dorit decat vicisitudinile care constituie partea obisnuita a existentei umane.
6:6 Si de ar trai chiar de doua ori o mie de ani un astfel de om, fara sa se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?
De doua ori o mie de ani. Daca un om bogat traieste de doua ori mai mult decat Metusala (vezi Genesa 5,27), dar nu are decat putina sau deloc bucurie adevarata in viata, viata lunga nu ar avea nici un folos pentru el. Fara sanatate si fericire, anii lungi de viata nu conteaza prea mult.
Fara sa se bucure de fericire. [Dar nu a vazut binele, KJV]. Pentru om e mai bine sa nu se fi nascut decat sa nu profite de binele pe care-l doreste Dumnezeu fiecaruia dintre copii Lui nascuti pe pamant. Viata se dovedeste valoroasa numai daca se realizeaza acest bine bine.
Un loc. Vechea credinta iudaica sustinea ca toti oamenii, buni sau rai, merg intr-un singur loc, in mormant (Eclesiast 3,20; vezi la Proverbe 15,11). Mormantul ii primeste pe toti cei care mor. Copilul nascut mort, spune Solomon, e de felicitat pentru ca ajunge in she'ol fara sa fi trecut printr
o viata de durere, boala si dezamagire.
6:7 Toata truda omului este pentru gura lui, si totusi poftele nu i se implinesc niciodata.
Gura. O figura de stil pentru satisfacerea placerilor simturilor (Psalm 128,2; Proverbe 16,26; Eclesiast 2,24; 3,13).
Poftele. Ebr. nephesh. Acelasi cuvant apare in v. 3 ca "suflet" si in v. 9 ca "pofte" ["dorinte," KJV]. Aici se face referire la latura mai senzuala a fiintei cuiva (vezi Iov 21,11; Proverbe 16,26; Isaia 29,8). Omul isi petrece viata muncind pentru a satisface cerintele unui apetit nesatios, observa inteleptul, totusi fara dobandirea binelui suprem.
Ce are inteleptul? Literal, "ce avantaj are inteleptul?" Ebraicul yother, lasat netradus de KJV, inseamna "superioritate", "avantaj", "profit". Ca si nebunul, inteleptul se straduieste sa satisfaca cerintele apetitului.
Ce folos are nenorocitul? Fara indoiala ca se are in vedere aici un alt contrast asemanator cu acela din prima parte. "Ce folos are saracul, care stie sa umble inaintea celor vii, fata de nebunul care nu stie?" Saracul in saracia lui si in situatiile lui protivnice a invatat cum sa foloseasca cel mai bine ceea ce are. Nebunul, care nu se gandeste decat la dorintele si poftele lui, se framanta si se lupta continuu sa aiba mai mult decat are. Dar saracul si nebunul sunt la fel prin aceea ca nici unul, nici altul nu obtine tot ce ar dori sa aiba.
6:8 Caci ce are inteleptul mai mult decat nebunul? Ce folos are nenorocitul care stie sa se poarte inaintea celor vii?
Verset ce nu a fost comentat.
6:9 Mai bine ce vezi cu ochii decat framantare de pofte neimplinite: si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.
Ce vezi cu ochii. E mai bine sa fi multumit cu ce este la indemana decat sa doresti vesnic ceea ce nu e. Ochii nebunului sunt la capatul pamantului.
Framantare. Dorinta infocata de a avea imposibilul. Aceasta "framantare de pofte" duce adesea la pacate mari si la violenta.
6:10 Ce este omul, se cunoaste dupa numele care i s-a dat de mult: se stie ca este din pamant, si nu poate sa se judece cu cel ce este mai tare decat el.
Se cunoaste. [s-a numit deja, KJV]. Un alt fel de a exprima punctul de vedere prezentat in cap. 1,9: "Nu este nimic nou sub soare."
Omul. [E om, KJV]. Nimeni nu e mai mult decat om, indiferent cine ar fi. Cuvantul ebraic folosit aici pentru "om" este 'adam, care descrie o fiinta omeneasca luata din tarana, 'adamah (vezi la Genesa 1,26; Numeri 24,3). Cei mai mari oameni sunt simpli muritori, destinati sa se intoarca in tarana (Eclesiast 12,7).
Sa se judece cu cel ce. E de presupus cu Dumnezeu, potrivit cu Isaia 45,9; Romani 9,20 (vezi Iov 33,12). Comentatorii evrei prefera traducerea "mai puternic ca el", facand pronumele sa se refere la moarte. Traducerea KJV e preferabila.
6:11 Caci chiar daca face multa vorba, care doar inmulteste desertaciunea, ce folos are omul din ea?
Vorba. [Lucruri, KJV]. Preferabil "vorbe," sensul de baza al cuvantului ebraic tradus astfel. Oamenii sunt inclinati sa vorbeasca si sa se planga, dar o supraabundenta de cuvinte nu poate sa imbunatateasca nici o situatie. E mai de folos ca omul sa se deprinda a se increde in Creatorul sau (Isaia 45,11-18; Fapte 17,24-31).
Ce folos are omul? [Ce e mai bun omului? KJV]. Literal, "ce folos pentru om?" Multitudinea de cuvinte si speculatii desarte nu contribuie la solutionarea problemelor vietii.
6:12 Caci cine stie ce este bine pentru om in viata, in toate zilele vietii lui de vietuire desarta, pe care le petrece ca o umbra? Si cine poate sa spuna omului ce va fi dupa el sub soare?
Ce este bine? Adica lucrurile din viata pentru care merita sa traiesti. Intrucat omul insusi nu e in stare sa descopere binele suprem in viata, el ar trebui sa recunoasca ca nu are nici un rost sa se planga lui Dumnezeu sau sa-I ceara socoteala. Intrebarea pusa aici anticipeaza un raspuns negativ.
O umbra. Omul este comparat cu o umbra trecatoare, aici pentru o clipa si apoi nimic (vezi 1 Cronici 29,15; Iov 8,9; Psalm 102,11; 144,4; cf. Iacov 4,14).
Ce va fi? Omul nu poate sa desluseasca viitorul. Viata lui e doar o clipa intre doua vesnicii. Lucrurile prezente sunt trecatoare; cele nevazute sunt vesnice si se afla in mainile lui Dumnezeu.