6:7 Toata truda omului este pentru gura lui, si totusi poftele nu i se implinesc niciodata.
Gura. O figura de stil pentru satisfacerea placerilor simturilor (Psalm 128,2; Proverbe 16,26; Eclesiast 2,24; 3,13).
Poftele. Ebr. nephesh. Acelasi cuvant apare in v. 3 ca "suflet" si in v. 9 ca "pofte" ["dorinte," KJV]. Aici se face referire la latura mai senzuala a fiintei cuiva (vezi Iov 21,11; Proverbe 16,26; Isaia 29,8). Omul isi petrece viata muncind pentru a satisface cerintele unui apetit nesatios, observa inteleptul, totusi fara dobandirea binelui suprem.
Ce are inteleptul? Literal, "ce avantaj are inteleptul?" Ebraicul yother, lasat netradus de KJV, inseamna "superioritate", "avantaj", "profit". Ca si nebunul, inteleptul se straduieste sa satisfaca cerintele apetitului.
Ce folos are nenorocitul? Fara indoiala ca se are in vedere aici un alt contrast asemanator cu acela din prima parte. "Ce folos are saracul, care stie sa umble inaintea celor vii, fata de nebunul care nu stie?" Saracul in saracia lui si in situatiile lui protivnice a invatat cum sa foloseasca cel mai bine ceea ce are. Nebunul, care nu se gandeste decat la dorintele si poftele lui, se framanta si se lupta continuu sa aiba mai mult decat are. Dar saracul si nebunul sunt la fel prin aceea ca nici unul, nici altul nu obtine tot ce ar dori sa aiba.