4:8 Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, si totusi munca lui n-are sfarsit, ochii nu i se satura niciodata de bogatii, si nu se gandeste: Pentru cine muncesc eu, si-mi lipsesc sufletul de placeri? Si aceasta este o desertaciune si un lucru rau.
Singur singurel. Tabloul este al unei persoane retrase, singure si fara prieteni sau tovarasi apropiati. Ea nu are nici rude, nici prieteni, nici mostenitori care sa-l mosteneasca sau sa duca mai departe ostenelile lui.
Nici fiu, nici frate. Un tablou patetic al singuratatii, fara nimic care sa-l imbarbateze in straduintele lui. Munca de agonisire a celor necesare pentru cei iubiti e o sarcina nobila, care produce satisfactii. Responsabilitatea fata de cei iubiti este un mijloc eficient pentru dezvoltarea caracterului. Fara astfel de preocupari omul devine egocentric, iar izvoarele binefacerii din el seaca.
Sfarsit. Sau "incetare", de la radacina verbala "a taia". Desi e singuratic si nu are o responsabilitate fata de altii, omul acesta continua sa munceasca si sa acumuleze cu un zel vrednic de scopuri mai laudabile.
Nu i se satura niciodata de bogatii. Cu cat aduna mai mult, cu atat ravneste mai mult. Pentru el acumulare de bunuri devine o obsesie (vezi Proverbe 27,20). Putini oameni sunt multumiti cu viata lor.
Imi lipsesc sufletul. [Imi amarasc sufletul, KJV]. Adica "ma lipsesc" (vezi la Psalm 16,10 pentru aceasta folosire a cuvantului nephesh). Aceasta persoana avara niciodata nu se intreaba pentru munceste atat de mult. El este orbit de dorinta si de aceea se dedica acumularii de bogatii, totusi fara sa gaseasca multumire. A fi harnic este o virtute crestina, insa total multumit sub mana lui Dumnezeu (Romani 12,11; Efeseni 4,28; 1 Timotei 6,8; Evrei 13,5). Crestinul lenes nu este laudat (Proverbe 12,24; Eclesiast 10,18).
Un lucru rau. [O truda trista, KJV]. Mai bine "o treaba rea" sau "o sarcina nenorocita".