3:1 Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.
Vremea. Literal, "un timp randuit," de la o radacina care inseamna "a determina", "a hotari". Vremea este, deci, nu numai un timp potrivit, ci un timp hotarat. Dumnezeu a randuit anumite vremi pentru diferitele fenomene naturale (vezi Plangeri 3,37; cf. Iacov 4,15).
Ceasul. Dintr-un cuvant ebraic obisnuit pentru "timp", care semnifica adesea inceputul unei perioade de timp.
Fiecare lucru. [Fiecare scop, KJV]. De la un cuvant ebraic a carui radacina inseamna "a avea placere". Substantivul, prin urmare, inseamna in mod fundamental "ceea ce este placerea cuiva", o profesie sau o pasiune. Acelasi substantiv e tradus "placere" in Isaia 58,3.13; Maleahi 1,10 si "desfatare" in Psalm 1,2; 16,3 [KJV].
3:2 Nasterea isi are vremea ei, si moartea isi are vremea ei; saditul isi are vremea lui, si smulgerea celor sadite isi are vremea ei.
Nasterea. [A se naste, KJV] Unii privesc forma verbului ca activa si o traduc "un timp de a da nastere". Totusi, cei mai multi invatati sustin ca verbul ar trebui sa fie inteles la intranzitiv, preferand asadar traducerea "a fi nascut".
Moartea. [A muri, KJV] Nasterea si moartea sunt, fireste, cele mai importante evenimente din viata unui om. El nu are control asupra timpului venirii lui in lume si in conditii obisnuite nu prea are control asupra plecarii din ea.
Saditul. [A sadi, KJV] Expresia aceasta corespunde celei pe care o precede, "saditul" fiind omologul "nasterii", iar "smulgerea", al "mortii." Una se ocupa de viata omului si a doua de viata plantelor.
Smulgerea. Literal, "a scoate din radacini". Vine un timp cand chiar si pomii cei mai buni trebuie sa fie taiati.
3:3 Uciderea isi are vremea ei, si tamaduirea isi are vremea ei; daramarea isi are vremea ei, si zidirea isi are vremea ei;
Uciderea. Comentatorii nu sunt de acord daca Solomon se refera aici la razboi sau la alte imprejurari. E posibil ca el sa vorbeasca de executia criminalilor si de masurile de protejare a localitatilor amenintate. Sau s-ar putea ca el sa se gandeasca la un animal domestic ranit si la faptul ca intinderea ranii trebuie sa determine daca e mai bine sa se scoata animalul din nenorocire sau sa se incerce "vindecarea" lui.
Daramarea. E un timp cand unele cladiri trebuie demolate si altele mai corespunzatoare sa fie puse in locul lor. Timp de milenii in Orientul Apropiat a existat obiceiul des intalnit de a utiliza ruinele unei civilizatii ca material de constructie pentru cea noua. Solomon poate ca se refera aici chiar la marile lui proiecte de constructie.
3:4 plansul isi are vremea lui, si rasul isi are vremea lui; bocitul isi are vremea lui, si jucatul isi are vremea lui;
Plansul. [A plange, KJV]. E bine uneori sa se ingaduie ca emotiile acumulate sa fie exprimate. Israel a plans amarnic in exil (Psalm 137,1). Tot astfel, va veni ziua cand poporul lui Dumnezeu va rade (Psalm 52,1-6).
Bocitul [A boci, KJV] Cuvantul tradus "bocit" e un termen tehnic folosit pentru bocetele publice si strigatele de durere pe la care le practicau popoarele orientale (vezi 2 Samuel 3,31; Ieremia 4,8; 9,17-22; 49,3).
Jucatul [A dansa, KJV]. In vremurile stravechi, jucatul era o parte insemnata a ceremoniilor religioase si festive, mai ales in Orient (vezi 2 Samuel 6,14.16; 1 Cronici 15,29; cf. Matei 11,17; vezi si la Exod 15,20; 32,19).
3:5 aruncarea cu pietre isi are vremea ei, si strangerea pietrelor isi are vremea ei; imbratisarea isi are vremea ei, si departarea de imbratisari isi are vremea ei;
Aruncare cu pietre. [A arunca cu pietre, KJV]. Probabil se face referire aici la curatirea campurilor de pietrele care stanjeneau cultivarea pamantului si apoi folosirea lor la construirea zidurilor ce demarcau hotarele si a celor de protectie pentru ogoare si vii (vezi Isaia 5,2.5).
Imbratisarea. [A imbratisa, KJV]. Poate un eufemism pentru legaturile de casatorie dintre sot si sotie (vezi Proverbe 5,20) sau poate o expresie simbolica pentru lenevie (vezi Eclesiast 4,5, unde "nebunul isi incruciseaza mainile").
3:6 cautarea isi are vremea ei, si pierderea isi are vremea ei; pastrarea isi are vremea ei, si lepadarea isi are vremea ei;
Cautarea. [A cauta, KJV]. Literal, "a cauta," termenul ebraic obisnuit pentru cercetare sau cautare. Pierderea. [A lepada, KJV] Compara cu urmatoarele texte ca ilustratii ale acestei expresii: 2 Regi 7,15; Proverbe 11,24.25; Iona 1,5; Matei 16,25; Fapte 27,18.19.38.
3:7 ruptul isi are vremea lui, si cusutul isi are vremea lui; tacerea isi are vremea ei, si vorbirea isi are vremea ei;
Ruptul. [A sfasia, KJV]. Compara cu Genesa 37,29; 2 Samuel 1,11; 1 Regi 11,11; 2 Cronici 23,13; Iov 1,20; 2,12. Tacerea. Sunt imprejurari in care "tacerea e de aur" (vezi Levitic 10,3).
3:8 iubitul isi are vremea lui, si uratul isi are vremea lui; razboiul isi are vremea lui, si pacea isi are vremea ei.
Iubitul [A iubi, KJV]. Compara cu cuvintele lui Hristos din Matei 5,43.44.
Razboiul. [A face razboi, KJV]. Poate o ilustratie a adevarului acestei afirmatii este ca batalia din ziua cea mare a Domnului, aflata inca undeva in viitor (Apocalipsa 16,15-17) va fi urmata de o pace vesnica (Apocalipsa 21,22).
3:9 Ce folos are cel ce munceste din truda lui?
Ce folos? Vezi la cap. 1,3. Intrebarea lui Solomon cere un raspuns negativ. Pentru ce sa mai munceasca omul ca sa-si imbunatati conditia in viata, cand se loveste de piedici ori incotro se intoarce? El trebuie sa invete ca acela care pune incercari de-a lungul caii vietii este un Parinte iubitor, care Isi disciplineaza fiii Sai nascuti pe pamant pentru binele lor vesnic (vezi Evrei 12,11; Apocalipsa 3,19-21).
3:10 Am vazut la ce indeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
Indeletnicire. [Munca grea, KJV]. Vezi la cap. 1,13. Disciplina aspra a vietii, necesara celui care cauta nemurirea (vezi Romani 2,6.7) este toata sub controlul unui Parinte atotoputernic si iubitor. Cu toate acestea, omul este liber sa aleaga propriul sau mod de viata, sa-si dezvolte propriul sau caracter si sa hotarasca propriul sau destin vesnic. Dificultatile practice ale vietii pot fi infruntate cu succes numai sub calauzirea lui Dumnezeu.
3:11 Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.
Frumos. Compara cu raportul din Genesa 1,31, despre lucrarea de creatie a lui Dumnezeu. Nu numai ca totul a fost "bine", dar si frumos, placut din punct de vedere estetic, nu numai perfect pentru folos practic, dar si incantator de privit si de gustat. Lucrul acesta era adevarat nu numai pentru unele lucruri, ci pentru "orice lucru."
Chiar si. [De asemenea, KJV] Cuvantul acesta sugereaza un punct suplimentar, pe care autorul nu vrea ca cititorul sa il treaca cu vederea.
A pus. Literal, "a dat." Intelesul acesta ar trebui sa fie accentuat, intrucat sugereaza bunatatea lui Dumnezeu dovedita in implinirea nevoilor omului.
Gandul vesniciei. [Lumea, KJV]. Ebr. 'olam, dintr-o radacina care inseamna "a ascunde". Prin urmare 'olam inseamna ceea ce este neclar, ascuns. Pentru comentariu in plus a sensului lui 'olam, vezi la Exod 12,14; 21,6. Traducerea lui 'olam cu "lume" [KJV] e cat se poate de neobisnuita; el apare mai obisnuit ca "vesnicie," "durabil," "continuitate". Adanc sadita in om se afla grija cu privire la viitor. Aceasta intelegere a infinitului de timp si spatiu provoaca nemultumire fata de natura trecatoare a lucrurilor acestei vieti. Vezi la v. 14.
In inima lor. Adica in gandurile lor. E intentia lui Dumnezeu ca omul sa-si dea seama ca lumea prezenta, materiala, nu constituie suma existentei sale. El e legat de doua lumi, fizic de lumea aceasta, dar mental, emotional si psihologic de lumea vesnica. Chiar si cu aceasta constiinta umbrita de pacat, omul pare constient in mica masura de faptul ca el ar trebui sa continue viata sa dincolo de limitele stramte ale acestei vieti nemultumitoare.
Omul nu poate cuprinde. Intelectul neajutorat al omului nu poate intelege complicatele minuni create de Dumnezeu sau misterele vesniciei pe care Dumnezeu nu a gasit de cuviinta sa le descopere. Faptul acesta in sine ar trebui sa-i determine pe oameni sa caute o mai stransa legatura cu Dumnezeul a toata creatiunea.
3:12 Am ajuns sa cunosc ca nu este alta fericire pentru ei decat sa se bucure si sa traiasca bine in viata lor;
Ei. Adica "fiii oamenilor".
3:13 dar si faptul ca un om mananca si bea si duce un trai bun in mijlocul intregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu.
Dar si. Vezi la v. 11.
Mananca si bea. O viata ascetica este contrara voii lui Dumnezeu pentru om. A fost vointa Creatorului ca omul sa se bucure, cu moderatie, de lucrurile bune oferite pentru nevoile si fericirea lui.
3:14 Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu dainuieste in veci, si la ceea ce face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut, si ca Dumnezeu face asa pentru ca lumea sa se teama de El.
In veci. Din acelasi cuvant ebraic tradus "vesnicie" ["lume" KJV] in v. 11 (vezi la v.11). Aici Solomon afirma stabilitatea efectiva a vointei divine, care actioneaza in lucrarile oamenilor (vezi Psalm 33,11; Isaia 46,10).
Lumea sa se teama. Nu o teama josnica (vezi Deuteronom 4,10; 6,5), ci o infiorare plina de respect. intemeiata pe o intelegere clara a atributelor divine (Psalm 40,3; 64,9) si pe lucrarea vointei divine in treburile oamenilor (vezi Isaia 45,18; Maleahi 3,6; cf. Apocalipsa 15,3.4).
3:15 Ce este, a mai fost, si ce va fi, a mai fost; si Dumnezeu aduce iarasi inapoi ce a trecut.
A mai fost. [Ce a mai fost, KJV] Versetul acesta prezinta un tablou in cuvinte a perfectiunii si permanentei lucrarilor lui Dumnezeu. Intr-un anumit sens la El nu exista nici trecut, nici viitor, vesnicia e pururi prezenta (vezi Apocalipsa 1,8).
Aduce iarasi. Literal, "Dumnezeu cauta".
Ce a trecut. Literal, "cel urmarit," de la radaph, "a urmari","a vana","a persecuta". E tradus "urmarit" in Iosua 8,16 si "a urmari" ["a persecuta," KJV] in Ieremia 29,18. Ideea de aici poate fi ca toate lucrurile din trecut sunt descoperite inaintea lui Dumnezeu, ca si cum ar fi prezente; El Isi proiecteaza gandirea in trecut tot atat de repede cum gandeste in termenii prezentului sau ai viitorului. Daca aceasta e ideea, "urmarit" s-ar referi la ciclurile epocilor trecute, personificate, ca sa zicem asa, ca si cum s-ar urmari una pe alta.
3:16 Am mai vazut sub soare ca in locul randuit pentru judecata domneste nelegiuirea, si ca in locul randuit pentru dreptate este rautate.
Locul randuit pentru judecata. Sau "locul dreptatii", adica locul dedicat administrarii justitiei. Mituirea si coruptia adusesera ca rezultat intronarea nelegiuirii in insesi curtile destinate impartirii dreptatii.
Nelegiuirea. [Pacat mare, KJV]. Din acelasi cuvant ebraic tradus "nelegiuire". In ambele cazuri cuvantul "nelegiuire" este preferabil. Prin cuvantul "dreptate" Solomon indica persona judecatorului, care este presupus a fi intruchiparea sau personificarea proceduri corecte. Astfel, prima expresie arata locul, a doua, persoana care are autoritate in locul acela.
3:17 Atunci am zis in inima mea: Dumnezeu va judeca si pe cel bun si pe cel rau; caci El a sorocit o vreme pentru orice lucru si pentru orice fapta.
Dumnezeu va judeca. Verbul ebraic "a judeca," folosit cu referire la Dumnezeu exprima conceptul ca El este nu numai Acela care va actiona ca judecator impartial pentru a decide asupra cazurilor celor drepti si ale celor nelegiuiti, dar si cel care aplica pedeapsa.
Pentru orice lucru. Vezi la v. 1. Acelasi cuvant ebraic e tradus "placere" [KJV] in Eclesiast 5,4; 12,1; Isaia 44,28; 46,10; Maleahi 1,10 si "delicios" [KJV] in Maleahi 3,12.
Fapta. Vezi la cap. 1,14.
3:18 Am zis in inima mea ca acestea se intampla numai pentru oameni, ca sa-i incerce Dumnezeu, si ei insisi sa vada ca nu sunt decat niste dobitoace.
Pentru oameni. [stare, KJV]. Compara cu "felul" (Psalm 110,4). O traducere mai buna a intregii expresii de aici ar putea fi "privitor la fiii oamenilor".
Sa-i cerce. [Dumnezeu... sa Se manifeste, KJV]. Literal "a cureti", "a alege", "a testa", "a demonstra". In Isaia 52,11 verbul e tradus "curatiti-va", in Danieliel 11,35 "curatiti", in Danieliel 12,10 "vor fi curatiti." Solomon exprima astfel dorinta ca Dumnezeu sa puna la proba pe oameni ca
o masura disciplinara, pentru ca sa-i curete, sa-i purifice (vezi Iov 5,17; 23,10; vezi la Eclesiast
3,19).
Sa vada. Exista speranta pentru omul care isi recunoaste starea pacatoasa si josnica.
Dobitoace. De obicei tradus "vite." Vine din radacina "a fi mut" si e inrudit cu un cuvant arab
care inseamna "a fi impiedecat in vorbire", "a avea limba legata".
3:19 Caci soarta omului si a dobitocului este aceeasi; aceeasi soarta au amandoi; cum moare unul, asa moare si celalalt, toti au aceeasi suflare, si omul nu intrece cu nimic pe dobitoc; caci totul este desertaciune.
Soarta. [Se intampla, KJV]. In versetul acesta cuvantul apare de trei ori. In fiecare din aceste trei cazuri, cuvantul deriva dintr-un termen ebraic care inseamna "sansa", "soarta", "noroc". El deriva din verbul "a intampina", "a intalni", "a se intampla" (Rut 2,3; 1 Samuel 20,26). Forma substantivala a cuvantului este redata "intamplare" in 1 Samuel 6,9 si "soarta" in Eclesiast 9,2.3.
Moare. Moartea, acest fenomen de neinteles, reprezinta soarta tuturor fapturilor vii, oameni sau animale. Psalmistul spune ca "omul pus in cinste nu dainuieste, ci este ca dobitoacele care se taie [pier, KJV]" (Psalm 49,12). In privinta supunerii fata de moarte, omul nu e nicidecum inferior animalelor.
Suflare. Ebr. ruach. Cand suflarea de viata se duce, fiinta vie moare, fie ca e om sau animal (vezi la v. 21).
Nu intrece. Toate fapturile vii sunt identice prin faptul ca odata cu incetarea respiratiei, faptura moare; urmarile fizice ale mortii sunt aceleasi. Aparentele exterioare nu sugereaza vreo superioritate a omului. Dar prin credinta in Cuvantul inspirat, credem ca Dumnezeu va rascumpara pe om din puterea mormantului (1 Corinteni 15,51-58).
3:20 Toate merg la un loc; toate au fost facute din tarana, si toate se intorc in tarana.
Un loc. Adica mormantul (vezi Iov 7,9.10).
Tarana. Vezi Genesa 2,7; 3,19; Daniel 12,2.
3:21 Cine stie daca suflarea omului se suie in sus, si daca suflarea dobitocului se pogoara in jos in pamant?
Cine stie? RSV zice: "Cine stie daca duhul omului merge in sus?" Fara intelepciune divina, nimeni "nu stie". Soarta trupului e cunoscuta - se reintoarce in tarana, intrand intr-un proces de dezintegrare - dar intelepciunea omeneasca nu poate sa determine ce se intampla cu "duhul" sau "suflarea" decat ca "se intoarce la Dumnezeu" (vezi la cap. 12,7).
Suflarea. [Duhul, KJV]. Ebr. ruach, "suflarea", asa cum e tradus in v. 19. Principiul de viata nu apartine sferei fizice, a carnii, deoarece este de la Dumnezeu si se intoarce la El (vezi cap. 12,7). In
v. 21 ruach e tradus "duh" [KJV]. Noteaza ca si omul si animalul au ruach si ca ruach-ul omului este "acelasi" cu acela al dobitoacelor. Daca, deci, ruach sau "duhul" omului devine, la moarte, o entitate constienta separata de corp, si ruach sau "duhul" dobitoacelor trebuie sa devina la fel. Dar nicaieri Biblia nu lasa nici macar sa se inteleaga ca la moarte un "duh" dematerializat, constient, continua sa traiasca si nici un crestin nu pretinde aceasta cu privire la animale. In v. 21 Solomon intreaba in mod sceptic cine stie - cine poate dovedi - ca ruach-ul omului merge sus, in timp ce acela al dobitoacelor coboara. Solomon nu stie nimic despre un astfel de fapt si se indoieste ca un altul ar sti. Daca stie, sa o dovedeasca. E important sa se faca deosebire intre folosirea lui ruach pentru a denumi suflarea propriu-zisa (vezi Iov 9,18; 19,17) si folosirea lui figurata ca denumind principiul de viata (vezi Genesa 6,17; 7,22;), ca in cazul de fata. Folosirea figurata a expresie ruach pentru a denumi "viata" este asemanatoare cu folosirea figurata a cuvantului "sange" (vezi la Genesa 4,10; 9,4).
3:22 Asa ca am vazut ca nu este nimic mai bun pentru om decat sa se inveseleasca de lucrarile lui: aceasta este partea lui. Caci cine-l va face sa se bucure de ce va fi dupa el?
Sa se veseleasca de lucrarile lui. Adica sa gaseasca multumire sufleteasca in ceea ce are de oferit viata aceasta. Aceasta este perspectiva obisnuita a omului care nu are credinta puternic ancorata pe cele vesnice.
Ce va fi? Ceea ce se gaseste dincolo de mormant este mai presus de cunostinta omeneasca. Totodata e mai presus de puterea omeneasca de a reintoarce la viata o persoana moarta. Numai Dumnezeu poate face lucrul acesta (vezi 1 Tesaloniceni 4,14-18). Sunt crestini astazi care, ca si saducheii pe vremuri, nu cred in inviere. Dar Dumnezeu este Dumnezeul celor vii (vezi Matei 22,23-32), iar "fiii lui Dumnezeu" (1 Ioan 3,1.2) vor trai iarasi. Viata dincolo de mormant a fost transformata intr-o certitudine de Isus Hristos (1 Corinteni 15,16-22; 2 Timotei 1,10).
COMENTARII ELLEN WHITE
11�
Ed 198, 248
12�
�
ML 166
14�
�
DA 769; Ed 50; PP 754