3:21 Cine stie daca suflarea omului se suie in sus, si daca suflarea dobitocului se pogoara in jos in pamant?
Cine stie? RSV zice: "Cine stie daca duhul omului merge in sus?" Fara intelepciune divina, nimeni "nu stie". Soarta trupului e cunoscuta - se reintoarce in tarana, intrand intr-un proces de dezintegrare - dar intelepciunea omeneasca nu poate sa determine ce se intampla cu "duhul" sau "suflarea" decat ca "se intoarce la Dumnezeu" (vezi la cap. 12,7).
Suflarea. [Duhul, KJV]. Ebr. ruach, "suflarea", asa cum e tradus in v. 19. Principiul de viata nu apartine sferei fizice, a carnii, deoarece este de la Dumnezeu si se intoarce la El (vezi cap. 12,7). In
v. 21 ruach e tradus "duh" [KJV]. Noteaza ca si omul si animalul au ruach si ca ruach-ul omului este "acelasi" cu acela al dobitoacelor. Daca, deci, ruach sau "duhul" omului devine, la moarte, o entitate constienta separata de corp, si ruach sau "duhul" dobitoacelor trebuie sa devina la fel. Dar nicaieri Biblia nu lasa nici macar sa se inteleaga ca la moarte un "duh" dematerializat, constient, continua sa traiasca si nici un crestin nu pretinde aceasta cu privire la animale. In v. 21 Solomon intreaba in mod sceptic cine stie - cine poate dovedi - ca ruach-ul omului merge sus, in timp ce acela al dobitoacelor coboara. Solomon nu stie nimic despre un astfel de fapt si se indoieste ca un altul ar sti. Daca stie, sa o dovedeasca. E important sa se faca deosebire intre folosirea lui ruach pentru a denumi suflarea propriu-zisa (vezi Iov 9,18; 19,17) si folosirea lui figurata ca denumind principiul de viata (vezi Genesa 6,17; 7,22;), ca in cazul de fata. Folosirea figurata a expresie ruach pentru a denumi "viata" este asemanatoare cu folosirea figurata a cuvantului "sange" (vezi la Genesa 4,10; 9,4).