3:19 Caci soarta omului si a dobitocului este aceeasi; aceeasi soarta au amandoi; cum moare unul, asa moare si celalalt, toti au aceeasi suflare, si omul nu intrece cu nimic pe dobitoc; caci totul este desertaciune.
Soarta. [Se intampla, KJV]. In versetul acesta cuvantul apare de trei ori. In fiecare din aceste trei cazuri, cuvantul deriva dintr-un termen ebraic care inseamna "sansa", "soarta", "noroc". El deriva din verbul "a intampina", "a intalni", "a se intampla" (Rut 2,3; 1 Samuel 20,26). Forma substantivala a cuvantului este redata "intamplare" in 1 Samuel 6,9 si "soarta" in Eclesiast 9,2.3.
Moare. Moartea, acest fenomen de neinteles, reprezinta soarta tuturor fapturilor vii, oameni sau animale. Psalmistul spune ca "omul pus in cinste nu dainuieste, ci este ca dobitoacele care se taie [pier, KJV]" (Psalm 49,12). In privinta supunerii fata de moarte, omul nu e nicidecum inferior animalelor.
Suflare. Ebr. ruach. Cand suflarea de viata se duce, fiinta vie moare, fie ca e om sau animal (vezi la v. 21).
Nu intrece. Toate fapturile vii sunt identice prin faptul ca odata cu incetarea respiratiei, faptura moare; urmarile fizice ale mortii sunt aceleasi. Aparentele exterioare nu sugereaza vreo superioritate a omului. Dar prin credinta in Cuvantul inspirat, credem ca Dumnezeu va rascumpara pe om din puterea mormantului (1 Corinteni 15,51-58).