2:16 Caci pomenirea inteleptului nu este mai vesnica decat a nebunului: chiar in zilele urmatoare totul este uitat. Si apoi si inteleptul moare, si nebunul!
Pomenire... nu este. [Nu e pomenire, KJV]. Atat nebunul cat si inteleptul sunt curand uitati de semenii lor. Afirmatia aceasta este adevarata, fara indoiala, in masura in care e vorba de lumea aceasta, dar omul care-si randuieste viata in ascultare de intelepciunea divina are parte de o pomenire vesnica (Psalm 112,6; Proverbe 10,7) si poate sa se bucure plin de incredere ca numele lui este scris in cer (Luca 10,20; Filipeni 4,3).
Uitat. Lumea uita, dar Dumnezeu pastreaza amintirea (vezi Maleahi 3,16.17; Ioan 14,1-3).
Si apoi. [Si cum? KJV] Ultima parte a v. 16 probabil ca vrea sa spuna: "cum moare inteleptul ca si nebunul!" In ebraica, la fel ca in alte limbi, adverbul "cum" poate fi folosit si ca o exclamatie si ca o interogatie.