1:1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, imparatul Ierusalimului.
Cuvintele. Asa incepe versetul care tine loc de titlu al cartii. Trei alte carti incep in acelasi fel: Neemia, Ieremia si Amos. Cuvantul ebraic tradus "cuvinte" mai inseamna si "vesti," "raport," "mesaj," "istorie", "sarcina."
Eclesiastul. [propovaduitorul, KJV] Ebr. Qoheleth, de la qahal, "a se aduna", "a se strange laolalta." Despre exemplele de folosire ale lui qahal, vezi 2 Cronici 20,26, Estera 9,2.16.18; etc. Substantivul inrudit, tradus "adunare," "congregatie," "grupa" apare de 122 de ori in VT.
Scriitorii iudei au explicat Qoheleth ca insemnand "cineva care convoaca o adunare si expune
o invatatura". Altii il redau "Propovaduitor" deoarece, se zice, Solomon a tinut aceste discursuri inaintea unei adunari. El este asemanator cu o radacina araba tradusa diferit, si anume "colectionar mare," "cercetator profund "(vezi PR 85; de asemenea introducerea la Eclesiastul).
Fiul lui David. Adica Solomon. Cine era mai potrivit sa expuna adevarurile profunde raportate aici decat cel pe care Dumnezeu il inzestrase cu capacitatile unui geniu (1 Regi 3,9-13), dar care isi irosise mostenirea in goana nebuna dupa fericire?
Imparatul Ierusalimului. Expresia aceasta se refera la Propovaduitor, nu la imparatul David. La momentul aflat in discutie, "Propovaduitorul" conduce ca "imparat." Fara indoiala expresia aceasta este o referire directa la imparatul Solomon, in ciuda faptului ca numele lui nu apare in carte. Alte expresii care indreapta atentia spre Solomon sunt referirile la intelepciunea lui si la el ca autor al diferitelor Proverbe (vezi Eclesiast 1,12-13.16; 2,15; 12,9; cf. 1 Regi 3,12; 4,32).
Cetatea Ierusalim, capitala natiunii, asezata pe un loc glorios, nu era doar locul resedintei imparatesti, ci mai presus de toate era locul de resedinta al lui Dumnezeu ales in mijlocul poporului Sau. Aici religia si intelepciunea ar fi trebuit sa atinga perfectiunea. Conducatorul, pe tronul sau intr
o asemenea cetate, ar fi trebuit sa fie instrumentul ideal, care sa asculte de calauzirea lui Dumnezeu si sa fie supus voii Lui, pentru a imprastia intelepciune divina peste un popor dornic si primitor.
1:2 O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune.
Desertaciune a desertaciunilor. Ebr. habel habalim. Aceste cuvinte prezinta subiectul intregii carti si constituie tema prefetei. Hebel, "desertaciunea", apare de 37 de ori in Eclesiastul si numai de 33 de ori in alta parte in VT. Sensul lui principal este "suflare" sau "abur." El este folosit pentru "idoli", ca lucruri zadarnice si fara valoare, si pentru cultul lor (2 Regi 17,15; Ieremia 2,5; 10,8). Unii spun ca in Eclesiastul nu este un cuvant impotriva idolatriei, totusi chiar acest cuvant cheie al cartii este unul folosit adesea pentru idoli si cultul lor. Propovaduitorul spune ca tot ceea ce omul ar putea sa caute in locul lui Dumnezeu si al ascultarii de El este "desertaciune."
Habel habalim este un comparativ superlativ pentru expresii emfatice precum "cerurile cerurilor" (1 Regi 8,27) si "cantarea cantarilor" (Cantarea Cantarilor 1,1). Prin forma aceasta emfatica, "rasuflarea rasuflarilor," Solomon scoate in evidenta zadarnicia si sfarsitul nesatisfacator al tuturor stradaniilor si al vietii omenesti, daca nu e orientata catre Dumnezeu.
Zice. Literal, "spunea." Ebraica foloseste timpul trecut acolo unde engleza [si alte limbi] cere prezentul sau perfectului compus. Expresia "zice Eclesiastul ["Propovaduitorul" KJV]" este o reamintire a faptului ca Solomon este cel care vorbeste si, astfel, autorul.
Totul este desertaciune. Aceasta s-ar putea traduce bine "suma totala este desertaciune", insemnand ca lumea, in totalitatea ei, inclusiv tot ce are viata, este, ca sa zicem asa, doar o suflare si nu ofera nici o perspectiva luminoasa.
1:3 Ce folos are omul din toata truda pe care si-o da sub soare?
Folos. Ebr. yithron. Cuvantul acesta apare de noua ori in cartea aceasta (cap.2,11.13; 3,9; 5,9.16; 7,12; 10,10.11) si este tradus in mod divers, precum "a intrece," "perfectiune," "profitabil" si "mai bun" [in KJV]. Yithron vine de la un verb care inseamna "a ramane peste," si substantivul derivat de la el poarta asadar ideea de "rest" si deci "surplus," "abundenta", iar in ebraica "superioritate," "folos." Omul munceste mereu, dar toata munca lui nu are nici un rezultat notabil si de durata.
E posibil ca metafora pe care a folosit-o aici sa fie una a lumii de afaceri, cu ostenelile ei neincetate, a caror tinta este realizarea unui scop material care merita osteneala (vezi la cap. 2,11). Dar adesea viata unui om este irosita pentru a ridica ceva ce urmasii lui doboara la pamant. Zadarnicia si nesiguranta caracterizeaza toate stradaniile omenesti.
Interogativul "ce?" atrage dupa sine un raspuns negativ emfatic. El poate fi comparat cu cuvintele din Matei 16,26, unde Domnul intreaba literal: "Ce folos are un om, daca ar castiga lumea intreaga si si-ar pierde sufletul?" Raspunsul anticipat de Propovaduitor este: "Nimic".
Omul. Cuvantul ebraic este termenul generic pentru "om" sau cum am zice noi "omenire". Ciclul vietii omenesti este repetat iarasi si iarasi, cu fiecare generatie.
Truda. De la un cuvant ebraic care insemneaza "munca," "necaz", sau "nedreptate." Aici termenul e aplicat la suma totala a stradaniilor omului din cursul vietii lui.
Pe care si-o da. Aceasta expresie se refera la fiecare forma de activitate care are loc sub soare.
Supt soare. Echivalenta cu expresii precum "sub ceruri " (cap. 1,13; 2,3; 3,1). Ea apare in Eclesiaistul de aproximativ 30 de ori.
1:4 Un neam trece, altul vine, si pamantul ramane vesnic in picioare.
Neam. [Generatie, KJV] Ebr. dor, "perioada," "era," "generatie," de la un verb care inseamna "a ingramadi," "a stivui." Original, a avut sensul de "a se misca in cerc", apoi " a locui in corturi," probabil cu referire la instabilitatea vietii nomade. Asadar, exista in cuvant ideea inerenta a nestatorniciei. Se ocupa de lucruri legate de tip, calitate, conditie, ca in expresia "neam indaratnic si stricat" (Deuteronom 32,5) si cu referire la oameni care blestema cu usurinta (Proverbe 30,11) si la cei care sunt total nemilosi (Proverbe 30,14).
Trece. In ebraica, atat acesta cat si cuvantul "vine" sunt simple participii, care subliniaza schimbarea continua si fara sfarsit (vezi Iov 10,20-22; Psalm 39,13).
Ramane. Ebr. 'amad, cuvantul ebraic uzual care inseamna "a sta in picioare". El da ideea de continuitate si permanenta. Contrastul pe care Solomon il prezinta in acest verset este dedus, in parte, din vizibila statornicie a muntilor, din curgerea neincetata a raurilor si din neintrerupta succesiune a zilei si a noptii.
Vesnic. [Pentru vecie, KJV]. Cuvantul ebraic tradus astfel vine dintr-o o radacina verbala al carui sens precis nu-l cunoastem. Substantivul, folosit aici cu prepozitia "pentru", este masculin, si, asemenea echivalentului sau grecesc, e folosit in multe feluri. Se poate referi la "antichitate," "zile din vechime," "durata lunga," "existenta continua"; poate sa insemne totodata "nedefinit," "viitor fara sfarsit," "vesnicie" etc. Pe de alta parte, ca si echivalentul sau grecesc, e cel mai bine inteles in fiecare caz in acord cu natura subiectului pe langa care sta (vezi la Exod 12,14; 21,6).
1:5 Soarele rasare, apune si alearga spre locul de unde rasare din nou.
Alearga. [Se grabeste, KJV]. Ebr. sha'aph, " a dori mult", "a prinde nerabdator", "a astepta cu nerabdare". Imaginea este a unui cal sprinten, care fornaie nerabdator sa se lanseze in cursa care ii sta inainte. Vezi Ieremia 2,24 ca un exemplu de imagine si Psalm 119,131 pentru aplicatia ei la viata spirituala.
Rasare. Ebr. zarach, in forma participiala, care scoate in evidenta activitatea continua sau repetata.
1:6 Vantul sufla spre miaza-zi, si se intoarce spre miaza-noapte; apoi iarasi se intoarce, si incepe din nou aceleasi rotituri.
Vantul. Ebr. ruach, "vant," un cuvant care sugereaza de fiecare data activitate. Este folosit de mai multe ori pentru diferitele activitati ale lui Dumnezeu in cadrul planului de mantuire.
Se intoarce. Un tablou de activitate si repetitie fara sfarsit. "Miazanoaptea" si "miazaziua" sunt mentionate in contrast cu "rasaritul" si "apusul" din v. 5, locul unde rasare si apune soarele.
Iarasi se intoarce. [Se rasuceste continuu, KJV]. De patru ori in ebraica acestui verset sunt folosite forme derivate din radacina "a se intoarce," "a da tarcoale", pentru a sublinia notiunea de activitate si repetare neincetata. Cuvantul e folosit si pentru ostirea lui Iosua care marsaluia in jurul cetatii Ierihon (Iosua 6,3.15) si pentru israelitii care au "ocolit multa vreme muntele Seir" (Deuteronom 2,1.3).
Solomon nu se plange de ciclurile neincetate ale naturii, ci vede in ele o paralela la ciclurile vietii umane (Eclesiast 1,4). Este viata omului, de la o generatie la generatie, doar o chestiune de repetitie, fara vreun scop maret avut in vedere? Nu va exista un punct culminant in viata neamului omenesc? Nu are Dumnezeu un scop vesnic, care va opri candva aceasta repetare aparent fara sfarsit a activitatii omenesti din generatie in generatie?
Precizia stiintifica a descrierii data aici despre miscarea curentilor de aer pe suprafata pamantului e fara egal in literatura antica si denota o cunoastere profunda a legilor naturii, superioara majoritatii oamenilor din vechime.
1:7 Toate raurile se varsa in mare, si marea tot nu se umple: ele alearga necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarasi sa porneasca de acolo.
Toate raurile. Ca un al treilea exemplu de circuit neincetat in natura, Solomon prezinta ciclul fluidelor. Cu toate ca fortele naturii ofera un tablou de repetare neintrerupta, activitatea lor a fost pusa la punct de Dumnezeu si functioneaza in armonie cu voia Lui. Dar activitatile oamenilor, in cele mai multe cazuri, nu au fost planificate de Dumnezeu si nu tind spre telul pe care L-a avut in minte cand l-a creat pe om. Omul cauta continuu cai noi spre fericire si satisfactie, cu toate ca poate atinge telul adevarat in viata numai intr-un singur mod - fiind in pace cu Facatorul sau (vezi Matei 11,28-30).
1:8 Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare, asa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satura privind, si urechea nu oboseste auzind.
Lucrurile. Ebr. debarim, tradus "cuvinte" in v.1, dar fara indoiala insemnand aici "lucruri." In NT cuvantul grecesc rhema, "cuvant" sau "lucru" are aceleasi doua sensuri ca si cuvantul ebraic folosit aci.
O necurmata framantare. [Pline de munca, KJV]. Cuvantul ebraic tradus astfel este un adjectiv de la verbul " a trudi" si e inrudit cu o radacina araba care inseamna "a avea dureri", "a suferi". Aparenta zadarnicie a ostenelilor omului si dezamagirile care le insotesc sunt elementele evidentiate.
Cum nu se poate spune. [Omul nu poate spune, KJV]. Cuvantul tradus "om" [KJV] nu e termenul generic din v. 3, ci unul care se refera la "barbat" ca deosebindu-se de femeie. Verbul tradus "spune" este radacina "cuvintelor" din v. 1 si a "lucrurilor" din v. 8. In ebraica verbul "spune" se refera la "toate lucrurile."
Nu se mai satura. Experienta nu poate satisface dorintele aprige ale inimii. Lucrurile, adica binecuvantarile materiale nu satisfac o persoana profunda. Adevarata apropiere de Dumnezeu nu se face prin simturi exterioare, ci printr-o experienta launtrica. Dumnezeu este Duh (Ioan 4,24), si deci legatura cu El se face prin duhul omului. Tot astfel, cele care ating urechea exterioara nu pot produce un bine de durata, daca nu sunt puse in legatura cu urechea interna a naturii spirituale a omului, prin care acesta aude glasul lui Dumnezeu.
1:9 Ce a fost, va mai fi, si ce s-a facut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
Ce a fost. [Lucrul care a fost, KJV]. Propozitia zice literal: "Ce a fost aceea va fi." Aceasta se refera la ciclurile neschimbatoare ale naturii, repetate conform cu legile oranduite de Dumnezeu. LXX si Vulgata traduc incorect propozitia aceasta si pe cea urmatoare ca intrebari.
Nimic nou. Nici o schimbare, adica, in ciclurile fara sfarsit ale naturii. Vazand un ciclu, omul le-a vazut pe toate, si fiecare se contopeste imperceptibil cu altul, care nu se deosebeste in nici un fel. Ciclurile par sa nu duca la un obiectiv mai mare decat auto-perpetuarea.
1:10 Daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: Iata ceva nou! de mult lucrul acela era si in veacurile dinaintea noastra.
Este vreun lucru. Autorul pareaza o obiectie subinteleasa la afirmatia sa din v. 9 cu o provocare de a se indica ceva ce ar fi "nou."
Lucrul acela era. Ceea ce pare nou isi are radacina in trecut. Contextul evidentiaza ca observatiile lui Solomon din v. 9 si 10 se aplica diferitelor fenomene ale naturii, inclusiv ciclul vietii omenesti.
Mai inainte. [Din vechime de timp, KJV]. Literal, "din vremuri." Cuvantul 'olam, tradus "mai inainte" ["vechime de timp", KJV] este acelasi cu acela redat prin "vesnic" din v. 4. (vezi la Exod 12,14; 21,6). Cuvantul redat prin "timp" [KJV] este la plural, dar verbul este singular, substantivul fiind considerat colectiv.
1:11 Nimeni nu-si mai aduce aminte de ce a fost mai inainte; si ce va mai fi, ce se va mai intampla mai pe urma nu va lasa nici o urma de aducere aminte la cei ce vor trai mai tarziu.
Nu-si mai aduce aminte. [Nici o amintire, KJV]. Ceea ce ar parea sa fie nou este asa doar pentru ca oamenii au uitat trecutul. La fel, unele dintre lucrurile acestei generatii vor fi uitate de generatia urmatoare. Aceasta s-ar putea aplica pe buna dreptate si renumelui omenesc. Persoana importanta de azi, aparent atat de necesara, este inlocuita si maine ajunge uitata. "Ce folos are omul?" (v. 3)
Ce a fost. [Lucrurile de mai inainte, KJV] "Lucrurile" [KJV] este un cuvant adaugat. Intrucat adjectivul ebraic "de mai inainte" este la masculin plural, ar trebui sa fie inteles ca referindu-se la persoane. Astfel nu numai fiecare "lucru" (v.10), dar si toti oamenii sunt uitati uitate.
Ce se va mai intampla mai pe urma. [Lucrurile care au sa vina, KJV]. Din nou "lucrurile" [KJV] este un cuvant adaugat, iar adjectivul ebraic tradus prin "care au sa vina" e la masculin plural. Aici probabil este vorba de generatii de oameni. Renumele acestei generatii este uitata de generatia urmatoare. Solomon incheie prologul cartii sale cu un comentariu privitor la calitatea trecatoare a renumelui. Lucrul acesta este subliniat de expresia "mai tarziu," literal, "dupa aceea."
1:12 Eu, Eclesiastul, am fost imparat peste Israel, in Ierusalim.
Am fost imparat. Vezi la v. 1. Ebraica nu lasa de inteles neaparat ca cel care vorbeste nu mai e imparat. Trecutul simplu al verbului ebraic este adesea cel mai bine tradus cu prezentul sau perfectul compus (vezi al v. 2). "Propovaduitorul" a fost Solomon, deoarece numai sub David si Solomon Ierusalimul a fost capitala din care imparatul domnea "peste Israel", si cel care vorbeste este "fiul lui David" (v. 1).
1:13 Mi-am pus inima sa cercetez si sa adancesc cu intelepciune tot ce se intampla sub ceruri: iata o indeletnicire plina de truda, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
Mi-am pus inima. Expresia aceasta sau echivalentul ei apare de repetate ori in carte (cap. 1;17; 7,25; 8,9.16) si in alta parte in Biblie. La evrei inima era privita ca sediu nu numai al simtamintelor, dar si al intelectului. De aceea "mi-am pus inima" ar insemna acelasi lucru cu "mi-am folosit mintea" (vezi 1 Cronici 22,19; Iov 7,17). Este lucru sigur ca Solomon si-a cultivat mintea; el "si-a pus inima" sa studieze stiintele naturii, filozofia, poezia si alte stiinte folositoare.
Sa cercetez. Ebr. darash, cu sens larg, imbratisand idei precum a cerceta, a intreba, a arata un inteles, a cere sfat, a discuta, a face cercetari, "a pune in practica, "a cauta, "a cauta din toata inima, a cauta cu siguranta si cu studiu (vezi Genesa 25,22; Exod 18,15; Deuteronom 19,18; 2 Cronici 14,7; Psalm 119,10; Amos 5,14).
Sa adancesc. In sensul de "a explora," "a iscodi." E folosit pentru iscodirea tarii Canaan (Numeri 13,16.17.25.32). El semnifica cercetari de pionierat in stiinta. Cele doua cuvinte "sa cercetez" si "sa adancesc" impreuna sugereaza aprofundarea unei chestiuni pana in cele mai mici detalii si cercetarea ei in toate aspectele ei.
Cu intelepciune. Literal, "intelepciunea" poate fi cu referire la intelepciunea pe care Solomon
o adunase pe parcursul vietii, prin bunavointa lui Dumnezeu, prin studiu personal si prin observatie. Cuvantul ebraic este aplicat iscusintei si destoiniciei in diferite domenii. Tot. [Toate lucrurile, KJV] "Lucrurile" [KJV] e un cuvant adaugat. Ebraica zice "la tot ce se face sub cer," referindu-se aici in primul rand la activitatile omenesti. Indeletnicirea plina de truda. Literal, "aceasta suferinta a raului," nu "aceasta rea suferinta."
La care supune. Dumnezeu a sadit in inima omului ravna de a studia si de a cerceta. E o sarcina laborioasa, care solicita mult puterile fizice si mentale ale omului.
1:14 Am vazut tot ce se face sub soare; si iata ca totul este desertaciune si goana dupa vant!
Am vazut. Cuvantul ebraic inseamna adesea mai mult decat o observare a formei si a infatisarii exterioare, si anume intelegere patrunzatoare sau perceptie. Substantivul derivat inseamna "viziune", adica descoperire. Aici indica observatiile patrunzatoare ale lui Solomon, bazate pe studierea faptelor despre care e vorba.
Tot. [Lucrurile, KJV]. Adica proiectele si activitatile omenesti din care multe se dovedesc a fi lipsite de valoare sau beneficiu.
Goana dupa vant. [Agitatie a spiritului, KJV]. Cuvantul tradus "agitatie" [KJV] poate sa provina din radacina "a nutri," "a pasuna." "Spirit" [KJV] vine de la cuvantul obisnuit pentru "vant." In felul acesta expresia ar putea fi redata "o alergare dupa vant " [KJV] sau "hranire cu vant". Compara cu Osea 12,1: "Lui Efraim ii place vantul si alearga dupa vantul de rasarit". Oricum ar fi tradus, acest tablou verbal subliniaza caracterul nesatisfacator a celei mai mari parti a stradaniei si studiului omenesc. Compara si cu Isaia 44,20: "Se hraneste cu cenusa."
1:15 Ce este stramb, nu se poate indrepta, si ce lipseste nu poate fi trecut la numar.
Stramb. Cuvantul vine dintr-o forma a radacinii care inseamna "a incovoia", "a rasuci." Nu se refera atat de mult la ceva care e stramb in sine sau in afara conturului, cat despre ceva ce e facut sa fie asa. Noteaza ca expresia precedenta, "ce este," este adaugata. "Faptele" omului (v. 14) sunt cele care au fost facute stramb.
Indreapta. De la un cuvant ebraic care inseamna "a aranja," "a pune drept," "a pune in ordine". Accentul este pus asupra incapacitatii omului, in propria sa putere, ca sa faca fata situatiilor care il confrunta continuu.
Nu poate fi numarat. Lipsa este atat de mare incat omul nu poate sa o aprecieze corespunzator, ca sa nu mai vorbim despre inceperea refacerii deficientei. Cuvantul tradus "numarat" poate fi redat si a desemna, a numi.
1:16 Am zis in mine insumi: Iata ca am sporit si am intrecut in intelepciune pe toti cei ce au stapanit inaintea mea peste Ierusalim, si mintea mea a vazut multa intelepciune si stiinta.
Am zis. O afirmatie emfatica in ebraica, prin care se subintelege meditatia personala, ca opusa discutarii lucrurilor cu o alta persoana. Am sporit. Literal, "am fost facut sa devin" cu referire la disciplinarea facultatilor sale prin lucru si studiu si la cresterea corespunzatoare a cunostintelor si experientei. Am intrecut in intelepciune. Sau "am prins intelepciune."
Peste Ierusalim. [in Ierusalim, KJV]. Mai exact: "peste Ierusalim," adica "peste" cetate in calitate de carmuitori ai ei. Aceasta se face referire la oamenii intelepti si la carmuitorii dinainte de Solomon.
Multa. [Multa experienta, KJV]. Verbul ebraic tradus "avut" [KJV] este acelasi cu cel dat in v. 14, "vazut": literal, "vazut [primit o clara intelegere a] mult", adica "multa intelepciune si stiinta". LXX reda "intelepciune" printr-un cuvant care denota valori etice si morale si "stiinta" printr-unul care inseamna latura speculativa a efortului mintal.
1:17 Mi-am pus inima sa cunosc intelepciunea, si sa cunosc prostia si nebunia. Dar am inteles ca si aceasta este goana dupa vant.
Nebunia. Cuvantul tradus astfel este probabil dintr-o radacina care inseamna "a pune in cruce". Aici s-ar putea sugera ca nu intotdeauna intelepciunea l-a calauzit pe Solomon in directia subiectelor cercetate.
Goana dupa vant. Vezi la v. 14
1:18 Caci unde este multa intelepciune, este si mult necaz, si cine stie multe, are si multa durere.
Necaz. Cuvantul tradus astfel provine dintr-o radacina care inseamna "a fi necajit," "a fi provocat". Studiul peste masura de mult aduce insomnie, nervi tociti si uneori sanatate subrezita. Totusi, nu trebuie trasa concluzia ca Solomon sustine ideea ca nestiinta inseamna fericire (vezi Proverbe 4,7).
Durere. [Intristare, KJV] Literal, "durere," atat mentala cat si fizica. Daca cineva doreste intelepciune, el trebuie sa sape adanc (vezi Proverbe 2,4); iar sondarea si cercetarea continua afecteaza sanatatea si vitalitatea. E la fel de adevarat ca stiinta mult nu constituie un indiciu in ce priveste caracterul. Neprihanirea lui Isus primita prin credinta deschide poarta imparatiei ceresti, lucru pe care doar stiinta nu-l poate face.