1:4 Un neam trece, altul vine, si pamantul ramane vesnic in picioare.
Neam. [Generatie, KJV] Ebr. dor, "perioada," "era," "generatie," de la un verb care inseamna "a ingramadi," "a stivui." Original, a avut sensul de "a se misca in cerc", apoi " a locui in corturi," probabil cu referire la instabilitatea vietii nomade. Asadar, exista in cuvant ideea inerenta a nestatorniciei. Se ocupa de lucruri legate de tip, calitate, conditie, ca in expresia "neam indaratnic si stricat" (Deuteronom 32,5) si cu referire la oameni care blestema cu usurinta (Proverbe 30,11) si la cei care sunt total nemilosi (Proverbe 30,14).
Trece. In ebraica, atat acesta cat si cuvantul "vine" sunt simple participii, care subliniaza schimbarea continua si fara sfarsit (vezi Iov 10,20-22; Psalm 39,13).
Ramane. Ebr. 'amad, cuvantul ebraic uzual care inseamna "a sta in picioare". El da ideea de continuitate si permanenta. Contrastul pe care Solomon il prezinta in acest verset este dedus, in parte, din vizibila statornicie a muntilor, din curgerea neincetata a raurilor si din neintrerupta succesiune a zilei si a noptii.
Vesnic. [Pentru vecie, KJV]. Cuvantul ebraic tradus astfel vine dintr-o o radacina verbala al carui sens precis nu-l cunoastem. Substantivul, folosit aici cu prepozitia "pentru", este masculin, si, asemenea echivalentului sau grecesc, e folosit in multe feluri. Se poate referi la "antichitate," "zile din vechime," "durata lunga," "existenta continua"; poate sa insemne totodata "nedefinit," "viitor fara sfarsit," "vesnicie" etc. Pe de alta parte, ca si echivalentul sau grecesc, e cel mai bine inteles in fiecare caz in acord cu natura subiectului pe langa care sta (vezi la Exod 12,14; 21,6).