1:2 O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune.
Desertaciune a desertaciunilor. Ebr. habel habalim. Aceste cuvinte prezinta subiectul intregii carti si constituie tema prefetei. Hebel, "desertaciunea", apare de 37 de ori in Eclesiastul si numai de 33 de ori in alta parte in VT. Sensul lui principal este "suflare" sau "abur." El este folosit pentru "idoli", ca lucruri zadarnice si fara valoare, si pentru cultul lor (2 Regi 17,15; Ieremia 2,5; 10,8). Unii spun ca in Eclesiastul nu este un cuvant impotriva idolatriei, totusi chiar acest cuvant cheie al cartii este unul folosit adesea pentru idoli si cultul lor. Propovaduitorul spune ca tot ceea ce omul ar putea sa caute in locul lui Dumnezeu si al ascultarii de El este "desertaciune."
Habel habalim este un comparativ superlativ pentru expresii emfatice precum "cerurile cerurilor" (1 Regi 8,27) si "cantarea cantarilor" (Cantarea Cantarilor 1,1). Prin forma aceasta emfatica, "rasuflarea rasuflarilor," Solomon scoate in evidenta zadarnicia si sfarsitul nesatisfacator al tuturor stradaniilor si al vietii omenesti, daca nu e orientata catre Dumnezeu.
Zice. Literal, "spunea." Ebraica foloseste timpul trecut acolo unde engleza [si alte limbi] cere prezentul sau perfectului compus. Expresia "zice Eclesiastul ["Propovaduitorul" KJV]" este o reamintire a faptului ca Solomon este cel care vorbeste si, astfel, autorul.
Totul este desertaciune. Aceasta s-ar putea traduce bine "suma totala este desertaciune", insemnand ca lumea, in totalitatea ei, inclusiv tot ce are viata, este, ca sa zicem asa, doar o suflare si nu ofera nici o perspectiva luminoasa.