5:1 Moise a chemat pe tot Israelul, si i-a zis: Asculta, Israele, legile si poruncile pe care vi le spun astazi in auzul vostru. Invatati-le, si impliniti-le cu scumpatate.
Legile si poruncile. Aceleasi cuvinte ebraice care sunt date in cap. 4,1.
5:2 Domnul, Dumnezeul nostru, a incheiat cu noi un legamant la Horeb.
A incheiat un legamant. Vezi Exod 19,5-8; 24,3-8.
5:3 Nu cu parintii nostri a incheiat Domnul legamantul acesta, ci cu noi, care suntem toti vii astazi aici.
Parintii nostri. Adica stramosii, referindu-se la Avraam, Isaac, Iacov si cei 12 patriarhi. Acordul dintre Dumnezeu si ,,parinti” a fost de natura personala. La Sinai, pentru prima data in istorie, Dumnezeu a intrat in legamant cu un popor intreg. El urma sa fie Imparatul lor, iar ei poporul Lui.
5:4 Domnul v-a vorbit fata in fata pe munte, din mijlocul focului.
Fata in fata. Ei au fost in imediata Lui prezenta, totusi ,,n-au vazut nici un chip” (Deutronom 4,12; vezi si Exod 20,22).
5:5 Eu am stat atunci intre Domnul si voi, ca sa va vestesc cuvantul Domnului; caci va era frica de foc, si nu v-ati suit pe munte. El a zis:
Intre Domnul si voi. Moise a fost mijlocitor intre Dumnezeu si Israel (Exod 19,10-12.17.21; Galateni 3,19).
5:6 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te-am scos din tara Egiptului, din casa robiei.
Verset ce nu a fost comentat.
5:7 Sa n-ai alti dumnezei afara de Mine.
Verset ce nu a fost comentat.
5:8 Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in ape sub pamant.
Chip cioplit. Conceptiile omenesti de forma nu pot fi aplicate lui Dumnezeu. El este micsorat de orice incercare a-L reprezenta in forma materiala (Ioan 4,24). Reprezentarile materiale ale lui Dumnezeu pot sa dea doar o conceptie denaturata si nedesavarsita a maiestatii si caracterului Sau nemarginit si de aceea ele dispretuiesc pe Dumnezeu. Singurul chip pamantesc care poate doar foarte pe departe sa se asemene cu Dumnezeu este caracterul uman transformat dupa asemanarea divina (Geneza 1,26.27; Ioan 3,3; Romani 8,29; 2 Corinteni 3,18; Coloseni 3,10).
5:9 Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc faradelegea parintilor in copii pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc;
Verset ce nu a fost comentat.
5:10 si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.
Cei ce Ma iubesc. Numai cei ce-L iubesc pe Dumnezeu sunt capabili sa-L asculte. Ascultarea care nu vine din inima nu este nimic mai mult decat o incercare legalista de indreptatire de sine, prin care omul cauta sa se laude in fata lui Dumnezeu. Asa ceva nu este deloc ascultare inaintea lui Dumnezeu. Fara spiritul ascultarii, litera, forma exterioara sunt fara valoare. Dar cel care-L iubeste pe Dumnezeu mai presus de orice va gasi cea mai mare placere in conlucrarea cu El.
5:11 Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui.
In desert. Literal, ,,spre desertaciune”, care inseamna, in mod fals, ipocrit, sau intr-un fel comun, necugetat. Atitudinea omului fata de Dumnezeu trebuie sa fie aratata prin veneratie si aceasta trebuie sa fie reflectata in cuvinte si fapte.
5:12 Tine ziua de odihna, ca s-o sfintesti, cum ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau.
Ziua de odihna. Vezi comentariul pentru Exod 20,8-11. Porunca a patra are un temei natural care se intinde pana la creatiune (Geneza 2,1-3). Ea mai mare si un temei moral in legatura dintre creatiune si Creator. Scopul primar al Sabatului ca institutie este de a pastra aceasta legatura. Sanatatea fizica cere o zi de odihna in fiecare saptamana, tot asa si sanatatea spirituala pretinde Sabatul pentru exercitarea mintii si a inimii in cautarea lui Dumnezeu, ca sa putem ,,cauta pe Dumnezeu” si sa-L gasim (Fapte 17,27).
5:13 Sase zile sa lucrezi, si sa-ti faci toate treburile.
Verset ce nu a fost comentat.
5:14 Dar ziua a saptea este ziua de odihna a Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici boul tau, nici magarul tau, nici vreunul din dobitoacele tale, nici strainul care este in locurile tale, pentru ca si robul si roaba ta sa se odihneasca intocmai ca tine.
Verset ce nu a fost comentat.
5:15 Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului, si Domnul, Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, sa tii ziua de odihna.
Ai fost rob. Orice fapta a lui Dumnezeu in favoarea noastra constituie un motiv pentru care sa ne ,,aducem aminte”, adica sa reflectam, sa recunoastem si sa apreciem aceasta iubire si purtare de grija. Scopul lui Dumnezeu este ca in ziua Sabatului tot ce vine in opozitie cu partasia personala si directa dintre Creator si fiinta creata sa fie lasat la o parte. Sabatul este o zi in care avem fericitul privilegiu sa cunoastem mai bine pe Tatal nostru din ceruri, cunoasterea caruia este viata vesnica (Ioan 17,3). A-L cunoaste pe Dumnezeu inseamna a-L iubi (vezi 1 Ioan 4,8), a-L cinsti si a pretui dovezile bunatatii Sale parintesti (Romani 1,21).
Eliberarea lor din Egipt a constituit un motiv in plus pentru care izraelitii sa cinsteasca Sabatul, totusi chiar cuvintele poruncii a patra arata spre originea Sabatului la creatiune (Exod 20,8-11) ca motiv pentru porunca de aici de ,,a pazi ziua de Sabat si a o sfinti”. Trebuie sa fie reamintit ca forma in care a rostit Dumnezeu cele Zece Porunci pe Sinai este cea data in Exod 20, nu in Deutronom 5. Dupa cum arata si numele ei, cartea Deutronom este o recapitulare a diferitelor legi transmise lui Israel la Sinai, cu explicatii suplimentare date de Moise intr-o incercare de a imprima in popor importanta pazirii cu credinciosie a tot ce le fusese poruncit sa faca. Daca amintirea eliberarii din Egipt in legatura cu porunca a patra urmeaza sa fie luata ca limitand pazirea ei, in principiu, la cei care au fost astfel eliberati – Israelul literal – atunci principiile Celor Zece porunci ca intreg apartin numai iudeilor, pentru ca atat aici (Deutronom 5,6), cat si in Exod 20,2, Dumnezeu prezinta Legea Sa ca fiind intemeiata pe faptul ca ii scosese din tara Egiptului.
Dupa cum Israelul literal a fost eliberat din robia Egiptului, tot asa poporul lui Dumnezeu de astazi a fost eliberat de robia pacatelor (Romani 6,16-18). Sabatul devine astfel pentru crestin o aducere aminte nu numai despre creatiune, ci si despre restatornicirea chipului lui Dumnezeu in propria inima si minte (vezi comentariul pentru Deutronom 5,8). Sabatul este astfel un ,,semn” al sfintirii (Ezechiel 20,12), al rascumpararii si al creatiunii.
5:16 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, cum ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, ca sa ai zile multe si sa fii fericit in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.
Cinsteste. Compara cu instructiunea apostolului Pavel din Efeseni 6,1-3 (vezi si Exod 20,12). Numai copilul care invata sa cinsteasca si sa respecte autoritatea parintilor lui va invata sa-L cinsteasca si sa-L venereze pe Dumnezeu.
5:17 Sa nu ucizi.
Verset ce nu a fost comentat.
5:18 Sa nu preacurvesti.
Verset ce nu a fost comentat.
5:19 Sa nu furi.
Verset ce nu a fost comentat.
5:20 Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.
Verset ce nu a fost comentat.
5:21 Sa nu poftesti nevasta aproapelui tau; sa nu poftesti casa aproapelui tau, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tau.
Verset ce nu a fost comentat.
5:22 Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori si din negura deasa, si le-a spus la toata adunarea voastra, fara sa adauge ceva. Le-a scris pe doua table de piatra, si mi le-a dat.
Adunarea. Cuvantul tradus astfel se refera la adunarea impreuna a poporului sau a reprezentantilor alesi ai lui. Adesea el este tradus ,,congregatie” (Levitic 4,14.21) si ,,gloata mare” (Ezechiel 23,46).
Doua table de piatra. Mai sunt numite ,,tablele legamantului” (cap. 9,9.11.15) si ,,cele doua table ale marturiei” (Exod 31,18; 32,15; 34,29).
5:23 Cand ati auzit glasul acela din mijlocul intunericului, si pe cand tot muntele era aprins, capeteniile semintiilor voastre si batranii vostri s-au apropiat toti de mine,
Verset ce nu a fost comentat.
5:24 si ati zis: Iata ca Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a aratat slava si marimea Lui si noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astazi, am vazut ca Dumnezeu a vorbit unor oameni, si totusi au ramas vii.
Verset ce nu a fost comentat.
5:25 Si acum pentru ce sa murim? Caci acest foc mare ne va mistui; daca vom auzi si mai departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri.
Pentru ce sa murim. Poporul fusese pe drept impresionat de maiestatea lui Dumnezeu si a inteles ca, pacatosi fiind, nu puteau nici macar sa traiasca in prezenta Lui. Povara pacatului i-a facut sa se teama pentru viata lor. Cei rai vor alege, pana la urma, sa moara decat sa traiasca in prezenta lui Dumnezeu (Apocalipsa 6,15-17).
5:26 Cine este, in adevar, omul acela, care sa fi auzit vreodata, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, si totusi sa fi ramas viu?
Verset ce nu a fost comentat.
5:27 Apropie-te mai bine, tu, si asculta tot ce-ti va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi sa ne spui tu insuti tot ce-ti va spune Domnul, Dumnezeul nostru, si noi vom asculta, si vom face.
Verset ce nu a fost comentat.
5:28 Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-ati spus. Si Domnul mi-a zis: Am auzit cuvintele pe care ti le-a spus poporul acesta: tot ce au zis este bine.
Ce au zis este bine. Adanca lor temere evlavioasa fata de manifestarea puterii si gloriei divine a fost tocmai atitudinea mintii si a inimii pe care a dorit s-o nasca Dumnezeu in ei. Numai atunci cand omul devine smerit inaintea lui Dumnezeu, cand isi da seama de totala lui pacatosenie si neputinta in contrast cu dreptatea si atotputernicia lui Dumnezeu, numai atunci poate Dumnezeu sa lucreze in el si pentru el.
5:29 O! de ar ramane ei cu aceeasi inima ca sa se teama de Mine si sa pazeasca toate poruncile Mele, ca sa fie fericiti pe vecie, ei si copiii lor!
Aceeasi inima. Sau ,,astfel de dispozitie a mintii”. Viata este numai o proiectare a cugetelor ,,inimii” sau mintii. Cum cugeta omul asa si este (Proverbe 23,7). Dumnezeu nu este atat de mult preocupat de faptele exterioare, cat de motivele care au dat nastere la fapte. Daca un om isi propune in ,,inima” lui sa conlucreze cu Dumnezeu, ,,daca este bunavointa” (2 Corinteni 8,12), viata va fi schimbata in mod corespunzator (Romani 12,2). Ascultarea din inima este singura ascultare adevarata si numai aceasta poate fi primita de Dumnezeu.
5:30 Du-te de spune-le: Intoarceti-va in corturile voastre.
Intoarceti-va. O porunca data cu recunoasterea cererii lor de a fi eliberati de prezenta lui Dumnezeu. De aici inainte Moise avea sa fie intermediarul (v.5).
5:31 Dar tu, ramai aici cu Mine, si-ti voi spune toate poruncile, legile si randuielile, pe care sa-i inveti sa le implineasca in tara pe care le-o dau in stapanire.
Verset ce nu a fost comentat.
5:32 Luati seama dar, sa faceti asa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; sa nu va abateti de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stanga.
Sa nu va abateti. De la cei care intra in legamant se asteapta sa-I slujeasca cu o inima neimpartita si sa nu se abata ca sa urmeze propriile lor inclinatii (vezi cap. 17,11.20; 28,14).
5:33 Sa urmati in totul calea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, sa umblati, ca sa traiti si sa fiti fericiti, si sa aveti zile multe in tara pe care o veti lua in stapanire.
Sa aveti zile multe. Binecuvantarea lui Dumnezeu este conditionata de ascultarea de preceptele Sale, nu prin decretul Lui arbitrar, ci pentru ca aceasta conlucrare cu principiile vesnice tinde in mod firesc sa ,,prelungeasca” viata. Ba mai mult, ocuparea tarii fagaduintei era conditionata de continua lor credinciosie. Dreptul lor la Canaan se intemeia exclusiv pe prevederile legamantului. Daca aveau sa calce cerintele lui, aveau sa piarda dreptul asupra acelei tari.
Comentariile lui Ellen G. White
1-33 PP 305-309; TM 135
12 PK 182