5:15 Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului, si Domnul, Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, sa tii ziua de odihna.
Ai fost rob. Orice fapta a lui Dumnezeu in favoarea noastra constituie un motiv pentru care sa ne ,,aducem aminte”, adica sa reflectam, sa recunoastem si sa apreciem aceasta iubire si purtare de grija. Scopul lui Dumnezeu este ca in ziua Sabatului tot ce vine in opozitie cu partasia personala si directa dintre Creator si fiinta creata sa fie lasat la o parte. Sabatul este o zi in care avem fericitul privilegiu sa cunoastem mai bine pe Tatal nostru din ceruri, cunoasterea caruia este viata vesnica (Ioan 17,3). A-L cunoaste pe Dumnezeu inseamna a-L iubi (vezi 1 Ioan 4,8), a-L cinsti si a pretui dovezile bunatatii Sale parintesti (Romani 1,21).
Eliberarea lor din Egipt a constituit un motiv in plus pentru care izraelitii sa cinsteasca Sabatul, totusi chiar cuvintele poruncii a patra arata spre originea Sabatului la creatiune (Exod 20,8-11) ca motiv pentru porunca de aici de ,,a pazi ziua de Sabat si a o sfinti”. Trebuie sa fie reamintit ca forma in care a rostit Dumnezeu cele Zece Porunci pe Sinai este cea data in Exod 20, nu in Deutronom 5. Dupa cum arata si numele ei, cartea Deutronom este o recapitulare a diferitelor legi transmise lui Israel la Sinai, cu explicatii suplimentare date de Moise intr-o incercare de a imprima in popor importanta pazirii cu credinciosie a tot ce le fusese poruncit sa faca. Daca amintirea eliberarii din Egipt in legatura cu porunca a patra urmeaza sa fie luata ca limitand pazirea ei, in principiu, la cei care au fost astfel eliberati – Israelul literal – atunci principiile Celor Zece porunci ca intreg apartin numai iudeilor, pentru ca atat aici (Deutronom 5,6), cat si in Exod 20,2, Dumnezeu prezinta Legea Sa ca fiind intemeiata pe faptul ca ii scosese din tara Egiptului.
Dupa cum Israelul literal a fost eliberat din robia Egiptului, tot asa poporul lui Dumnezeu de astazi a fost eliberat de robia pacatelor (Romani 6,16-18). Sabatul devine astfel pentru crestin o aducere aminte nu numai despre creatiune, ci si despre restatornicirea chipului lui Dumnezeu in propria inima si minte (vezi comentariul pentru Deutronom 5,8). Sabatul este astfel un ,,semn” al sfintirii (Ezechiel 20,12), al rascumpararii si al creatiunii.