34:1 Moise s-a suit din campia Moabului pe muntele Nebo, pe varful muntelui Pisga, in fata Ierihonului. Si Domnul i-a aratat toata tara: de la Galaad pana la Dan,
S-a suit. Asa ii poruncise Dumnezeu (vezi cap. 32,49).
Moabului. Ultima oprire inainte de a intra in Canaan (vezi Numeri 33,48-50), locul de unde Dumnezeu daduse directive (vezi Numeri 35,1; 36,13) si de unde Moise a dat lui Israel cuvintele cartii Deutronomului (vezi Deutronom 1,5).
Nebo. Vezi comentariul pentru cap. 32,49. Era si o cetate cu acelasi nume (vezi Numeri 32,38; Isaia 15,2) in imediata apropiere. Pisga. Partea de nord a lantului de munti Abarim (vezi Numeri 27,12). I-a aratat. Dumnezeu ii fagaduise deja lui Moise ca avea sa-i fie ingaduit sa vada tara Canaanului, insa nu va pune piciorul in ea (Numeri 27,12; Deutronom 3,27).
34:2 tot tinutul lui Neftali, tara lui Efraim si Manase, toata tara lui Iuda pana la marea de apus,
Tot... Neftali. Domnul i-a dat lui Moise o priveliste a partilor de nord ale tarii, unde in departare puteau fi vazuti muntele Hermon si dealurile lui Neftali, partea centrala unde s-au asezat Efraim si Manase, si partea de sud unde s-a asezat Iuda.
Marea de Apus. Unii comentatori aplica aceasta la Marea Sarata (vezi Numeri 34,3), sau Marea Moarta in partea de rasarit a hotarului lui Iuda. Este mai bine a se intelege Marea Mediterana, ascunsa in spatele dealurilor lui Iuda.
34:3 partea de miaza-zi, imprejurimile Iordanului, valea Ierihonului, cetatea finicilor, pana la Toar.
Miaza-zi. Negeb-ul (vezi Geneza 12,9; 13,1).
Imprejurimile. Toata valea Iordanului; mai ales, extrem de frumoasa campie a Ierihonului, prin care curge Iordanul (vezi Geneza 13,10). Cuvantul tradus aici ,,imprejurimile”, literal ,,rotund” sau ,,oval”, se refera la bazinul circular al Iordanului, mai ales la acea parte a lui unde intra Iordanul in Marea Moarta. Acelasi cuvant este folosit despre o felie rotunda de paine (vezi Exod 29,23; Judecatori 8,5; 1 Samuel 10,3; 1 Cronici 16,3).
Cetatea finicilor. Regiunea invecinata cu cetatea Ierihonului a fost intotdeauna renumita pentru finicii ei si clima ei tropicala (vezi Judecatori 1,16; 3,13, 2 Cronici 28,15). Aceasta constituie
o statiune de iarna ideala. Toar. Poate ca la capatul de sud al Marii Moarte (vezi Geneza 14,3,10; 19,22.24).
34:4 Domnul i-a zis: Aceasta este tara pe care am jurat ca o voi da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, zicand: O voi da semintei tale. Ti-am aratat ca s-o vezi cu ochii tai; dar nu vei intra in ea.
Aceasta este tara. Vezi Geneza 12,7; 13,15; 15,18; Exod 33,1. Moise a vazut-o in toata frumusetea ei; pentru aceasta el se rugase, si Dumnezeu l-a ascultat (Deutronom 3,23-29).
34:5 Moise, robul Domnului, a murit acolo, in tara Moabului, dupa porunca Domnului.
Robul. Vezi Iosua 1,27, unde Iehova numeste pe Moise robul Lui. Apostolul Pavel spune ca Moise ,,a fost credincios in toata casa lui Dumnezeu” (Evrei 3,5). Cuvantul tradus ,,rob” in Epistola catre evrei este therapon. Cuvantul terapie deriva din acesta. Termenul inseamna lucrare compatimitoare si credincioasa a unui medic alaturi de patul unui bolnav. Ravna neobosita, iubitoare si compatimitoare a lui Moise pentru poporul sau ii este pusa lui in socoteala si spre gloria lui Dumnezeu. Este interesant a se observa ca termenul grecesc modern pentru medic este therapon.
Dupa porunca Domnului. Literal, ,,la gura lui Iehova” (Numeri 27,12-14).
34:6 Si Domnul l-a ingropat in vale, in tara Moabului, fata in fata cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormantul pana in ziua de azi.
Bet-Peor. Literal, ,,casa lui Peor”. Valea aceasta era in tara lui Sihon, regele Amoritilor (Deutronom 4,46), dar pe vremea aceasta era in stapanirea lui Israel si cuprinsa in mostenirea lui Ruben (Iosua 13,20). Ea a fost numita dupa un zeu pagan cu numele Peor si templul lui (Iosua 22,17).
Mormantul. Numai Iehova cunostea locul exact unde l-a ajuns pe Moise moartea. Diavolului i-ar fi placut foarte mult sa continue a-l tine pe Moise in legaturile mortii (vezi Iuda 9) si in scopul acesta s-a impotrivit lui Hristos. Dar Moise a fost inviat si luat la cer (vezi Marcu 9,2-4).
34:7 Moise era in varsta de o suta douazeci de ani cand a murit; vederea nu-i slabise, si puterea nu-i trecuse.
Puterea. Literal, ,,prospetimea”, ,,vigoarea”. Deci, declaratia ar suna ,,prospetimea lui n-a trecut”. Aceasta nu poate insemna mai putin decat ca puterile fizice erau tot atat de proaspete si viguroase la acea data cum au fost intotdeauna.
Aceasta este scena finala a unei vieti intr-adevar mari. Cat priveste ajutorul fizic, Moise a fost singur in scena la moarte. Dar el a murit in bratele lui Dumnezeu. Aceasta era de ajuns (compara cu Psalmi 23,4). Moartea nu este o perspectiva placuta, dar cand vine, daca spiritul omului este in legatura intima cu Duhul lui Dumnezeu, nu exista teama. Chiar daca cineva trebuie sa moara in singuratate, departe de simpatia si ajutorul omenesc, daca poate sa moara in prezenta lui Dumnezeu, acesta este un sfarsit minunat, plin de speranta.
34:8 Copiii lui Israel au plans pe Moise treizeci de zile, in campia Moabului; si zilele acelea de plans si de jale pentru Moise s-au sfarsit.
Plans si de jale. Dupa moartea neegalatului lor conducator, poporul nu putea decat sa simta un mare gol in viata natiunii. Cu ce interes trebuie sa fi urmarit Moise soarta variata a lui Israel cand el ii vedea din ceruri.
34:9 Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul intelepciunii, caci Moise isi pusese mainile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el, si au facut potrivit cu poruncile pe care le daduse lui Moise Domnul.
Iosua. Acest conducator relativ tanar a fost umplut cu spiritul intelepciunii prin punerea mainilor lui Moise. Acest ,,spirit” de intelepciune cuprindea iscusinta atat in administrarea civila, cat si in conducerea militara. El se dovedise mai inainte tare in credinta, in curaj si in neabatuta consacrare fata de datorie.
34:10 In Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise, pe care Domnul sa-l fi cunoscut fata in fata.
Fata in fata. O figura de vorbire pentru a descrie legatura intima, prietenia impartasita. Compara cu experientele lui Iacov (Geneza 32,30) si ale lui Ghedeon (Judecatori 6,22). Nici o alta fiinta omeneasca nu a avut vreodata o mai stransa legatura cu Iehova. El este pe drept cunoscut ca fiind cel mai mare eliberator si legiuitor al lumii. El a influentat istoria in decursul tuturor vremurilor care au urmat In primul rand, fiind o personalitate puternica, Moise a avut o comuniune cu Dumnezeu care a dezvoltat si intarit in mare masura caracterul lui.
Note suplimentare pentru capitolul 34
Inspiratia n-a descoperit cine este autorul versetelor de incheiere a Deutronomului. Unii comentatori sustin ca Moise a scris aceasta parte a cartii inainte de moartea lui, iar altii considera ca Iosua sau alt scriitor nenumit a adaugat-o mai tarziu, ca un post-scriptum la Pentateuh. Fiecare punct de vedere este pe deplin in armonie cu felul in care a lucrat Duhul Sfant in alte ocazii. Cu toate acestea, unele expresii din versetele 6-12 par sa fie cel mai bine intelese admitand ca Iosua a fost autorul:
1. 1. Cuvintele ,,Nimeni nu i-a cunoscut mormantul pana in ziua de azi” (v.6) reflecta interesul din partea acelora care au supravietuit lui Moise, cu privire la locul inmormantarii. Este un motiv mai intemeiat a crede ca declaratia aceasta a fost scrisa de o alta persoana dupa moartea lui, prin inspiratie, mai degraba decat ca ea a fost scrisa chiar de Moise inainte de acest eveniment.
2. 2. Cuvintele din versetul 9 care atesta autoritatea lui Iosua si priceperea lui in calitate de conducator, par sa fie mai mult un simplu raport istoric al transferarii de conducere, decat o prezicere cu privire la ea. In descrierea lui Moise a viitoarelor experiente ale celor douasprezece semintii ale lui Israel (cap. 33) el vorbeste intr-o limba clar profetica (v.10, 12, 19, etc.); aici, limba este aceea a unui simplu raport istoric.
3. 3. Cuvintele ,,In Israel nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise” (v.10), par mult mai potrivite caun elogiu facut de Iosua sau de o alta persoana decat de catre Moise insusi.
Paternitatea pauliana a epistolei catre Romani este neindoielnica, totusi scribul care a scris pentru Pavel s-a simtit liber sa adauge un salut personal al lui, adresat prietenilor din Roma (Romani 16,22-24). Prezenta acestui post-scriptum nu schimba cu nici un chip faptul ca epistola este lucrarea lui Pavel mai degraba decat a lui ,,Tertiu, care am scris epistola aceasta” (v.22), nici nu afecteaza in vreun un fel calitatea inspiratiei ei. Duhul Sfant putea sa calauzeasca pe Tertiu tot asa de bine cum putea sa-l calauzeasca si pe Pavel. In acelasi fel, Duhul Sfant a putut tot asa de usor sa calauzeasca pe Iosua in scrierea versetelor de incheiere a Deutronomului, dupa cum calauzise pe Moise in scrierea partii precedente a cartii, sau dupa cum l-a calauzit mai tarziu pe Iosua in scrierea cartii care-i poarta numele.
COMENTARIILE E.G.WHITE
1 PP 471
1-4 PP 472
1-7 SR 172; 1T 659
5 EW 164; 4T 156
5,6 PP 477
6 AH 477
7 PP 463
8 PP 481
9 4T 156
10 Ed 64; MH 475
10-12 PP 478
34:11 Nici unul nu poate fi pus alaturi de el, in ce priveste toate semnele si minunile pe care a trimis Dumnezeu sa le faca in tara Egiptului impotriva lui Faraon, impotriva supusilor lui si impotriva intregii tari,
Verset ce nu a fost comentat.
34:12 si in ce priveste toate semnele infricosatoare pe care le-a facut Moise cu mana tare inaintea intregului Israel.
Verset ce nu a fost comentat.