27:1 Moise si batranii lui Israel au dat urmatoarea porunca poporului: Paziti toate poruncile pe care vi le dau astazi.
Si batranii. Pentru prima oara in Deutronom batranii se unesc cu Moise in a indemna poporul. Motivul pentru care fac acest lucru nu este aratat (vezi cap. 31,9), dar se poate sa fi fost ca moartea lui Moise avea sa puna o raspundere mai mare asupra lor in calitate de conducatori.
Toate poruncile. Probabil inclusiv toate instructiunile pe care le descoperise Dumnezeu lui Moise.
27:2 Dupa ce veti trece Iordanul, ca sa intrati in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, sa ridici niste pietre mari, si sa le tencuiesti cu var.
Pietre. Comentatorii iudei spun ca au fost ridicate trei grupe de pietre, una chiar in mijlocul Iordanului (Iosua 4,9), alta la Ghilgal (Iosua 4,20) si a treia la muntele Ebal (Deutronom 27,4). Altii considera ca au fost ridicati in total 12 stalpi, ca atunci cand Moise a ratificat legamantul dintre Iehova si Israel (Exod 24,4). Nu se spune nimic despre dimensiunile sau numarul acestor pietre, cu exceptia ca erau destul de mari pentru a asigura spatiu spre a scrie pe ele cele Zece Porunci si legile date prin Moise.
Sa le tencuiesti. La multe popoare era obiceiul de a grava cuvintele in piatra insasi. Aici era urmat un procedeu egiptean. Peste pietre se punea o imbracaminte de tencuiala buna de var, care avea sa se intareasca aproape tot asa de tare ca si cimentul modern. Invelisul acesta avea sa prezinte o suprafata neteda si tare pentru gravarea de litere. Totusi, astfel de inscriptii nu erau permanente, pentru ca mai devreme sau mai tarziu tencuiala avea sa crape si sa cada. Probabil ca izraelitii s-au obisnuit cu felul acesta de a lucra in Egipt si unii erau experti in materie. Verbul tradus ,,a tencui” se afla numai in versetele 2 si 4 ale acestui capitol. Forma de substantiv ,,tencuiala” apare de asemenea numai aici, iar ca ,,var” in Isaia 33,12 si Amos 2,1.
27:3 Sa scrii pe pietrele acestea toate cuvintele din legea aceasta, dupa ce vei trece Iordanul, ca sa intri in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, tara in care curge lapte si miere, cum ti-a spus Domnul, Dumnezeul parintilor tai.
Legea aceasta. Probabil legislatia adevarata, nu binecuvantarile si blestemele enumerate mai tarziu in versetele 14-26 (vezi P.P. 500). Cuvantul tradus aici ,,Lege” este Tora, un termen general pentru toate instructiunile sacre, dar nu limitat la Decalog. Aici el se refera mai ales la voia lui Dumnezeu si la felul in care i-a fost descoperita lui Moise. Aceasta trebuie sa fie scrisa citet si pusa la un loc bine vazut, un perpetuu aducator aminte a legamantului dintre Iehova si Israel (vezi Iosua 8,30-35). Astazi avem voia descoperita a lui Dumnezeu in caminele noastre, dar Israel n-a avut un privilegiu ca acesta. Prin urmare, chiar pietrele tinutului aveau sa o descopere tuturor oamenilor prin citire, ca sa nu uite.
27:4 Dupa ce veti trece Iordanul, sa ridicati pe muntele Ebal pietrele acestea, pe care va poruncesc azi sa le ridicati, si sa le tencuiti cu var.
Ebal. Vezi cap.11,29. Pentateuhul samaritean substituie aici ,,Muntele Garizim” muntele cel sfant al samaritenilor. Ca in alta parte, traducatorii au schimbat cuvintele lui Moise pentru a corespunde cu credinta lor. Muntele Ebal se afla aproximativ la 18 mile de cel mai apropiat vad peste Iordan si aproximativ la 30 de mile de Ghilgal, unde avea sa tabarasca Israel.
27:5 Acolo, sa zidesti un altar Domnului, Dumnezeului tau, un altar de pietre, peste care sa nu treaca fierul;
Altar. Dedicarea unui altar nou avea sa fie o ocazie de jertfe si o reinnoire a legamantului lui Dumnezeu.
Sa nu treaca fierul. Vezi Exod 20,25. Cuvantul acesta este folosit despre fier prelucrat in unelte si diferite scule si ustensile de metal (Geneza 4,22; 1 Cronici 22,3.16; 29,2,7). Vezi si Proverbe 27,17; Eclesiast 10,10; Isaia 10,34; Amos 1,3).
27:6 din pietre intregi sa zidesti altarul Domnului, Dumnezeului tau. Sa aduci pe altarul acesta arderi de tot Domnului, Dumnezeului tau;
Pietre intregi. Pietrele nu trebuiau sa fie taiate, fasonate sau lustruite, ca nu cumva incercarile de a le decora sa rezulte in forme care puteau deveni obiecte de cult. Dupa comentatorii iudei, pietrele acestea au fost luate din albia Iordanului. Astfel de altare din pietre brute erau cladite cu diferite ocazii ca acela ridicat de Ghedeon si Manoah (Judecatori 6,24.26; 13,19), Samuel (1 Samuel 7,17), Saul (1 Samuel 14,35), si David (2 Samuel 25,25). Compara cu cei 12 stalpi ai lui Moise ridicati cand, la inceput, Israel a intrat in legaturi de legamant la Horeb (Exod 24,4). Mai tarziu, Ilie a luat 12 pietre si a cladit un altar ca parte a staruintei lui de a aduce pe Israel inapoi la legamantul lui Dumnezeu (1 Regi 18,31.32).
Arderi de tot. Cuvantul tradus astfel este din radacina verbului ,,a merge in sus”, ,,a inalta”. Substantivul, folosit aici, se refera la o jertfa mistuita in intregime pe altar (vezi comentariul pentru Levitic 1,3), in contrast cu alte jertfe, din care pe altar erau puse numai o parte. Numai pielea si astfel de parti care nu puteau fi spalate nu ajungeau pe altar. Jertfa aceasta simboliza inaltarea sufletului in inchinare.
Daca jertfa era un animal, el trebuia sa fie de parte barbateasca, fara cusur (Levitic 1,3.10; 22,18.19). daca era o pasare trebuia sa fie o turturea sau un porumbel (Levitic 1,14). De obicei, porumbelul era adus de cei saraci (vezi Levitic 5,7; 12,8) si mielul de persoane care isi puteau ingadui lucrul acesta (Levitic 12,6; Numeri 6,14) si de natiune (Levitic 23,12). Jertfa aceasta insemna supunere completa a aducatorului, consacrare deplina fata de Domnul (vezi Exod 24,5-7).
27:7 sa aduci jertfe de multumire, si sa mananci acolo si sa te bucuri inaintea Domnului, Dumnezeului tau.
Jertfe de multumire. Jertfele de multumire exprimau pretuirea pentru salvare, pentru sanatate, pentru eliberare. Trecerea cu bine a Iordanului si intrarea in mostenirea fagaduita oferea un bun motiv de bucurie.
Legea scrisa pe piatra avea sa fie atat un amintitor al datoriei cat si o marturie pentru calcator. Jertfele aveau sa dovedeasca despre indurarea, harul si iertarea pacatului – despre faptul ca au fost luate masuri suficiente pentru pocainta pacatosului. Ele erau ca marturie, ca si consacrare reinnoita. Jertfele de pace erau acelea care aduceau aminte despre iubirea, indurarea si harul cu care Dumnezeu se intalnea cu omul. Impacarea avea loc aici. Aici incepea o viata noua.
Sa te bucuri. Sufletul pocait avea sa inteleaga ca jertfa de multumire era o masa de bucurie si fericire. Prietenia cu Dumnezeu fusese refacuta si la sarbatoarea sacra. Dumnezeu si omul comunicau impreuna. Intre Iehova si poporul Sau era pace si unire.
27:8 Sa scrii pe aceste pietre toate cuvintele legii acesteia, sapandu-le foarte deslusit.
Foarte deslusit. Literal, ,,facand deslusit”, ,,facand bine”.
27:9 Moise si preotii din neamul Levitilor au vorbit intregului Israel, si au zis: Israele, ia aminte si asculta! Astazi, tu te-ai facut poporul Domnului, Dumnezeului tau.
Astazi. Adica, ziua ultimei adresari a lui Moise catre popor. Cand au intrat in mostenirea lor, Dumnezeu a confirmat legamantul facut cu parintii lor (vezi cap. 28,18). Intoarcerea in Tara Fagaduintei a devenit o ocazie potrivita pentru o noua afirmare a prevederilor legamantului. Dumnezeu era aproape sa implineasca fagaduinta legamantului Sau – darul Canaanului – si Israel nu-si putea ingadui sa uite fagaduinta de a asculta de El, ca sa nu piarda dreptul la mostenirea tarii. Probabil ca ,,batranii” (v.1) se aflau la puncte strategice din cuprinsul taberei, pentru a transmite mai departe cuvintele lui Moise catre marea multime. Aceasta reinnoire a legamantului pare sa fi fost la fel de impresionanta ca ratificarea legamantului la Sinai. Cea mai mare parte a adultilor care luau acum parte la ceremonia de reconsacrare, fie ca la Sinai erau copii, fie ca nu se nascusera inca.
27:10 Sa asculti de glasul Domnului, Dumnezeului tau, si sa implinesti poruncile si legile Lui pe care ti le dau astazi.
Sa asculti. Copiii lui Israel aveau grele si solemne raspunderi. Partasia cu Dumnezeu intotdeauna atrage dupa sine obligatii grele. Asa este si ,,sfanta chemare” a crestinului (1 Petru 2,1-9).
27:11 In aceeasi zi, Moise a mai dat urmatoarea porunca poporului:
A mai dat. Verbul astfel tradus este in forma emfatica si inseamna ca Moise a poruncit poporului in modul cel mai serios, chiar vehement. Binecuvantarile si blestemele trebuiau sa fie repetate in forma rituala.
27:12 Dupa ce veti trece Iordanul, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif si Beniamin, sa stea pe muntele Garizim, ca sa binecuvanteze poporul;
Muntele Garizim. Muntele de la sud de Sihem.
27:13 iar Ruben, Gad, Aser, Zabulon, Dan si Neftali, sa stea pe muntele Ebal, ca sa rosteasca blestemul.
Muntele Ebal. Muntele acesta este asezat la nord de Sihem, fata in fata cu Garizim cu o vale stramta intre ei. Cei doi munti au format astfel un mare amfiteatru natural de dimensiune suficienta pentru a incapea multimea cea mare. Vorbitorii trebuiau sa stea in centru, in vale, iar semintiile trebuiau sa se adune pe versantii celor doi munti. Sase semintii care descindeau din Lea si Rahela trebuiau sa raspunda la binecuvantari. Semintiile prin care urma sa se dea raspunsul la blesteme pentru neascultare erau descendente din Zilpa si Bilha, impreuna cu aceia ai celui mai tanar fiu al lui Lea, Zabulon, si ai lui Ruben care si-a pierdut dreptul de intai nascut din cauza pacatului lui contra tatalui sau (Geneza 35,22; 49,4).
27:14 Si Levitii sa ia cuvantul, si sa spuna cu glas tare intregului Israel:
Levitii. Glasurile lor puteau fi auzite de toata multimea adunata. La citirea Legii si raspunsul poporului, Dumnezeu si poporul Sau intrau din nou intr-un legamant solemn care continea binecuvantari pentru ascultare si pedepse pentru neascultare. Ocazia impresionanta nu avea sa fie uitata curand.
Aici era o anticipare a crestinismului. Vinovatul (Iacov 2,10) care a calcat Legea (Romani 1,32) consimtamantul ca cerintele lui Dumnezeu sunt drepte si bune (Romani 7,12-14); rascumpararea din blestemul legii (Galateni 3,13), impreuna cu neputinta Legii de a osandi pe om daca este cu Hristos Isus (Romani 8,1); biruinta finala si tara fagaduita (Apocalipsa 15,2; 21,1-7).
27:15 Blestemat sa fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, caci este o uraciune inaintea Domnului, un lucru iesit din maini de mester, si care-l va pune intr-un loc ascuns! Si tot poporul sa raspunda: Amin!
Chip cioplit. Vezi Exod 20,4.23; 34,17; compara cu Ieremia 10,3-5; Osea 8,6; 13,2; si Isaia 40,19; 41,7; 44,10-20.
Loc ascuns. Este curios cum oamenii se inseala singuri, socotind ca pot sa ascunda ceva de Dumnezeu (vezi Deutronom 13,6; Iov 31,27).
27:16 Blestemat sa fie cel ce va nesocoti pe tatal sau si pe mama sa! Si tot poporul sa raspunda: Amin!
Va nesocoti. Literal ,,necinstitori”. Idolatri si cei care blestemau pe parintii lor erau pedepsiti cu moartea (Exod 21,17; Levitic 20,9).
27:17 Blestemat sa fie cel ce va muta hotarele aproapelui sau! Si tot poporul sa raspunda: Amin!
Verset ce nu a fost comentat.
27:18 Blestemat sa fie cel ce va face pe un orb sa rataceasca pe drum! Si tot poporul sa raspunda: Amin!
Un orb. Despre calauzirea gresita a orbului vezi Levitic 19,14.
27:19 Blestemat sa fie cel ce se atinge de dreptul strainului, orfanului si vaduvei! Si tot poporul sa raspunda: Amin!
Verset ce nu a fost comentat.
27:20 Blestemat sa fie cel ce se va culca cu nevasta tatalui sau, caci ridica invelitoarea tatalui sau! Si tot poporul sa raspunda: Amin!
Verset ce nu a fost comentat.
27:21 Blestemat sa fie cel ce se va culca cu vreo vita oarecare! Si tot poporul sa raspunda: Amin!
Verset ce nu a fost comentat.
27:22 Blestemat sa fie cel ce se va culca cu sora sa, fiica tatalui sau sau fiica mamei sale! Si tot poporul sa raspunda: Amin!
Verset ce nu a fost comentat.
27:23 Blestemat sa fie cel ce se va culca cu soacra sa! Si tot poporul sa raspunda: Amin!
Verset ce nu a fost comentat.
27:24 Blestemat sa fie cel ce va lovi pe aproapele lui in ascuns! Si tot poporul sa raspunda: Amin!
Va lovi. Un blestem asupra criminalului (Exod 20,13; 21,12; Levitic 24,17), chiar nedescoperit si de aceea criminal nepedepsit.
27:25 Blestemat sa fie cel ce va primi un dar ca sa verse sangele celui nevinovat! Si tot poporul sa raspunda: Amin!
Va primi un dar ca sa verse sange. Luarea de mita pentru crima (vezi Exod 23,7.8; Deutronom 16,19; Ezechiel 22,12). Poate ca acuzarea aceasta este adresata judecatorilor care puteau fi mituiti in legatura cu un caz de crima.
27:26 Blestemat sa fie cine nu va implini cuvintele legii acesteia, si cine nu le va face! Si tot poporul sa raspunda: Amin!
Nu va implini. Literal, ,,a face sa stea”, de aceea ,,a stabili”, ,,a face sa indure”, ,,a lega”, ,,a aduce la indeplinire”. Aceeasi forma a verbului este redata si ,,stabili” (Deutronom 28,9; Geneza 17,21; Psalmi 78,5); ,,a indeplini” (1 Regi 8,20; 2 Cronici 6,10); ,,a ridica” (Iov 4,4).
In Galateni 3,10 apostolul Pavel citeaza din acest verset. Comentariile lui Ellen G. White
15 5T 318
17-19 3T 517
26 PP 372