26:14 N-am mancat nimic din aceste lucruri in timpul meu de jale, n-am indepartat nimic din ele pentru vreo intrebuintare necurata, si n-am dat nimic din ele cu prilejul unui mort; am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului meu, am lucrat dupa toate poruncile pe care mi le-ai dat.
Timpul meu de jale. Probabil in legatura cu necuratia ceremoniala pentru morti (vezi Levitic 7,20; 21,1; compara cu Osea 9,4). Diferite imprejurari puteau da nastere la necuratie si prin aceasta ,,jalea” facea imposibil ca acea persoana sa apara inaintea lui Dumnezeu cu veselie. Nu numai ca persoana in cauza avea sa fie necurata ceremonial, ci chiar si lucrurile consacrate aveau sa devina necurate daca ea lua parte la ele in starea de ,,necurat” (vezi Deutronom 14,23-26).
Pentru vreo intrebuintare necurata. Sau, ,,in timp ce eram necurat” (RSV). El nu avea sa intrebuinteze zecimea pentru vreo folosire ,,necurata”.
Cu prilejul unui mort. Sau, ,,pentru cel mort” (RSV). Din vremurile vechi, paganii credeau ca cei morti putea fi facuti fericiti prin darurile de hrana, sau alte lucruri de care se putea ca ei sa aiba nevoie. Este vrednic de observat ca religia iudaica nu numai ca nu prevedea nimic pentru astfel de ritualuri, ci le excludea in mod specific. In tarile pagane, obiceiul de a pune hrana in mormantul celui decedat, ca dar pentru ,,sufletul” lui (vezi Tobit 4,17; si Eclesiast 30,18) mai este inca practicat, ca de exemplu in India si China. Poate ca cheltuielile de inmormantare erau mari si ispita de a folosi
o parte din ,,zecime” pentru acoperirea acestor cheltuieli nu era neobisnuita.