24:1 Cand cineva isi va lua o nevasta si se va insura cu ea, si s-ar intampla ca ea sa nu mai aiba trecere inaintea lui, pentru ca a descoperit ceva rusinos in ea, sa-i scrie o carte de despartire, si, dupa ce-i va da-o in mana, sa-i dea drumul din casa lui.
Rusinos. Literal, ,,goliciune” si in mod figurat, ca aici, ,,rusine” sau ,,dezonoare”. Fapta ei rusinoasa nu putea fi adulterul, pentru ca acesta era pedepsit cu moartea (Deutronom 22,22; compara cu Matei 19,9). Era pur si simplu o comportare pe care sotul o considera indecenta sau degradanta. Iudeii au inteles acest precept mozaic ca insemnand ca un barbat putea divorta de sotia lui aproape pentru orice motiv. (Matei 19,3.7). Hristos a explicat, totusi, ca nu era voia lui Dumnezeu ca divortul sa fie obtinut atat de usor (Matei 19,4-6) si ca prevederea aceasta fusese facuta numai din cauza ,,impietririi” inimilor lor. (Matei 19,8).
O carte de despartire. Literal, ,,o nota de separare”.
Ii va da-o. Aceasta trebuia sa fie data in mod formal, probabil inaintea martorilor, pentru ca ea sa fie legal valabila si incontestabila.
Sa-i dea drumul. Un alt act formal presupunea ca sotul era dator sa-i dea drumul aprovizionand-o cel putin cu mijloacele necesare pentru a ajunge in siguranta la casa tatalui ei (vezi Geneza 21,14; compara cu Deutronom 15,13).
24:2 Ea sa iasa de la el, sa plece, si va putea sa se marite dupa un alt barbat.
Si va putea. Plecarea ei formala era un anunt public al faptului ca nu mai era sotia barbatului si din cauza aceasta se putea marita din nou. ,,Nota de separare”, sau ,,cartea de despartire” desfacea complet casatoria.
24:3 Daca si acesta din urma incepe s-o urasca, ii scrie o carte de despartire, si dupa ce i-o da in mana, ii da drumul din casa lui; sau, daca acest barbat din urma care a luat-o de nevasta, moare,
Verset ce nu a fost comentat.
24:4 atunci barbatul dintai, care ii daduse drumul, nu va putea s-o ia iarasi de nevasta, dupa ce s-a pangarit ea, caci lucrul acesta este o uraciune inaintea Domnului, si sa nu faci vinovata de pacat tara pe care ti-o da de mostenire Domnul, Dumnezeul tau.
S-a pangarit. Consumarea casatoriei cu un al doilea sot o facea necurata fata de intaiul ei sot. A o lua iarasi de nevasta insemna sa comita adulterul. Ea era nelegitima pentru el (vezi Ieremia 3,1).
Vinovata de pacat tara. Adica, prin ingaduirea de stricaciune morala. Desi Dumnezeu a ingaduit unele lucruri pe care desigur ca El nu le putea aproba (vezi Deutronom 14,26), existau limite dincolo de care omul nu putea sa treaca. Adesea ,,tara” este personificata, ca si cand aceasta ar simti si actiona (vezi Levitic 18,25; Isaia 24,5).
Astazi unii oameni se refera la Deutronom 24,1-4 ca un temei pe care ei sunt bucurosi sa-l considere ,,divort crestin”. In realitate, aceste versete ne descopera viata de camin a iudeului, in care luarea unei sotii era considerata ca achizitionarea unei bucati de teren. Autoritatea sotului asupra sotiei sale era aproape absoluta. Scopul legii anuntate era de a imbunatati soarta femeilor evreice. Legea aceasta, departe de a stabili un nivel moral inferior, sau a aproba unul ca acesta, reprezenta un nivel mult mai inalt decat recunoscutele obiceiuri crude ale vremii. Legea garanta unei femei divortate anumite drepturi si in realitate o ocrotea de a fi considerata ca o adultera si ca
o lepadata. Ea parasea caminul primului ei sot ca femeie libera si membru respectat al societatii, cu dreptul de a contracta o casatorie onorabila. Cartea de despartire declara ca primul ei sot nu mai avea asupra ei nici o pretentie legala si ca nu avea nici un fel de obligatie fata de el – ea era libera sa devina sotia altui barbat. Maritandu-se din nou, ea nu devenea vinovata de adulter si drepturile primului ei sot nu erau incalcate.
Divortul mozaic nu a fost instituit pentru a anula idealurile casatoriei asa cum au fost instituite de Dumnezeu la creatiune, ci din cauza ,,impietririi” inimilor oamenilor. (Matei 19,8). Soarta femeii gonite era deplorabila. Cartea de despartire usura nenorocita ei soarta. Legea aceasta recunostea pur si simplu situatia apasatoare si incerca s-o imbunatateasca. Aceasta era o lege a ingaduintei, nu poruncitoare. Aceste restrictii precise erau destinate sa elimine usoara procedura de divort, pe care se pare ca evreii o invatasera din legaturile lor cu popoarele pagane.
Vorbirea atat de accentuata a lui Hristos a fost contra ideii sotiei ca proprietate (Matei 5,27-32; 19,3-9). Aceasta a adus multa mizerie si nedreptate sexului feminin. Scoala lui Hillel, care a elaborat filozofia religioasa populara iudaica pe vremea lui Hristos, a interpretat expresia tradusa ,,ceva rusinos” (Deutronom 24,1) ca insemnand ceva care putea sa fie neplacut pentru sot. Scoala mai stricta si mai putin populara a lui Samai a definit ,,necuratia” ca un act dovedit de impudoare sau adulter. Pe vremea lui Hristos, scoala Hillel ingaduia divortul pentru astfel de josnicii ca expunerea bratului unei femei in public, arderea mancarii, sau cand sotul gasea o alta femeie mai atragatoare. Despre aceasta atitudine elastica Iosif Flavius scria: ,,Acela care doreste sa se desparta de sotia sa pentru o pricina oarecare (si multe astfel de pricini se intamplau sa fie printre oameni) sa-i dea in scris asigurarea ca niciodata nu va mai fi sotia lui, caci in felul acesta ea putea fi libera sa se marite cu un alt sot, cu toate ca inainte de a fi data aceasta carte de despartire nu trebuia sa i se ingaduie sa faca asa”. (Antiquities iv. 8,32).
Legea din Deutronom 24,1-4 nu instituie divortul ci numai il tolereaza, tinand seama de nedesavarsirile naturii omenesti si inferioarele conceptii morale ale poporului lui Dumnezeu din acel timp. Spre a cunoaste parerea lui Dumnezeu cu privire la casatorie, nu trebuie sa stabileasca alaturi de Deutronom 24,1-4, ci sa mearga mai departe inapoi la Geneza 1,27 si 2,24, cum a facut si Isus. (Matei 5,27-32; 19,3-9). Sfatul scris de Moise pentru poporul zilelor lui trebuie sa fie interpretat in contextul acelor zile si intotdeauna avand in vedere idealul divin. Hristos a inaltat privirea oamenilor spre acel ideal divin randuit in Eden. Acea prima casatorie constituie modelul pe care Dumnezeu doreste sa fie urmat de poporul Sau.
24:5 Cand un om va fi insurat de curand, sa nu se duca la oaste, si sa nu se puna nici o sarcina peste el; sa fie scutit, din pricina familiei, timp de un an, si sa inveseleasca astfel pe nevasta pe care si-a luat-o.
Insurat de curand. Adica daca este ,,casatorit de curand” (RSV; vezi cap. 20,5-8).
La razboi. Vezi cap. 20,7. Este in avantajul statului sa dispuna astfel de masuri care vor cinsti si inalta casatoria. Legea aceasta prevedea timp pentru trainica stabilire a caminului. Ba chiar mai important, din punct de vedere ebraic, ea facea mai sigur ca un mostenitor sa perpetueze numele familiei si sa mosteneasca pamantul familiei.
Sarcina. Literal, ,,slujba” asa cum este adesea tradus cuvantul ebraic (Numeri 4,23; 30, 35.39.43; 8,24). Aceasta se refera la orice slujba publica care l-ar fi dus departe de camin.
24:6 Sa nu iei zalog cele doua pietre de rasnita, nici chiar piatra de rasnita de deasupra; caci ar insemna ca iei zalog insasi viata cuiva.
Piatra de rasnita. Literal, ,,ambele pietre de rasnita sau una din ele”. Cuvantul tradus ,,piatra de rasnita de deasupra” se poate referi la o piatra sau la o piesa a rasnitei (Judecatori 9,53; 2 Samuel 11,21).
Viata cuiva. Adica, luand de la el ceva esential pentru pregatirea hranei lui si periclitand sanatatea familiei lui. De secole, saracii Orientului au trait la limita infometarii, si un lucru ca acesta, in aparenta mic, se putea dovedi tragic.
24:7 Daca se va gasi cineva care sa fi furat pe vreunul din fratii lui, pe vreunul din copiii lui Israel, si sa-l fi facut rob sau sa-l fi vandut, hotul acela sa fie pedepsit cu moartea. Sa curati astfel raul din mijlocul tau.
Sa fi furat. Vezi Exod 21,16. Rapirea unui om pentru a face un rob din el era o crima pedepsita cu moartea. Libertatea personala a omului era scumpa inaintea lui Dumnezeu. Robia era un pacat nescuzabil inaintea lui Dumnezeu si a societatii, ca impotriva robului. Totusi, sclavia a existat intr-o forma sau alta in tarile din Rasarit din timpuri imemorabile. Legile date de Dumnezeu lui Israel erau destinate sa elimine sclavia cu timpul. Sclavia calca buna cuviinta si orice drept uman.
24:8 Ia seama bine si pazeste-te de rana leprei; si sa faceti tot ce va vor invata preotii dintre Leviti, sa aveti grija sa lucrati dupa poruncile pe care li le-am dat.
Rana leprei. Aceasta era cea mai rea forma de necuratie ceremoniala si, de aceea, cu privire la ea trebuiau sa fie luate cele mai prudente precautii. Doua capitole lungi din Leviticul (cap.13 si 14) enumara simptomele foarte amanuntit. ,,Rana”, literal ,,lovitura”. Acelasi cuvant ebraic este folosit in capitolul 17,8; 21,5.
24:9 Adu-ti aminte ce a facut Domnul, Dumnezeul tau, Mariei, pe drum, la iesirea voastra din Egipt.
Mariei. Vezi Numeri 12. Maria era unul din cei trei conducatori de seama din Israel (Mica 6,4). Cu toate acestea ea a fost deodata lovita cu teribila boala a leprei si scoasa din tabara lui Israel timp de 7 zile (Numeri 12,14). Nici pozitia ei insemnata, nici inrudirea ei personala cu Moise, n-au scutit-o de aceasta. Leprosul cel mai sarac si mai mizerabil nu era mai aspru tratat decat un lepros bogat sau dintr-o familie de seama. Exista printre iudei tendinta de a vedea toate cazurile de lepra ca o pedeapsa divina, dar nu este corect de a avea o astfel de parere fata de toate cazurile. (Luca 13,1-6). Lepra este un simbol al pacatului. Leprosul spiritual la care insusi sufletul este bolnav, nu poate gasi vindecare de boala lui in afara de Isus Hristos.
24:10 Daca ai vreo datorie la aproapele tau, sa nu intri in casa lui ca sa-i iei lucrul pus zalog;
In casa lui. Prevedere legala pentru ocrotirea celui sarac. Caminul lui si continutul acestuia avea sa fie de mica valoare materiala si era compus numai din cele mai sarace lucruri de stricta necesitate. O astfel de familie probabil ca nu avea nimic mai mult decat imbracamintea, cateva oale si o rasnita primitiva, pe langa teren si casa. Totusi un astfel de camin trebuia sa fie respectat si sa ramana inviolabil. Acesta avea putin de oferit pentru un imprumut (vezi Exod 22,26.27), dar nu trebuia sa se faca abuz de ceva de mica importanta. Stapanul trebuia sa vina afara la usa si sa arate ce poate sa ofere ca zalog. Cel care imprumuta nu trebuia sa intre in camin sa ia sau sa aleaga ce voia sa ia.
24:11 ci sa stai afara, si cel pe care l-ai imprumutat sa-ti aduca afara lucrul pus zalog.
Sa stai afara. Literal, ,,afara sa stai”. Dumnezeu a ridicat un gard in jurul celui sarac si umil. Drepturile de proprietate ale nevoiasului sunt tot atat de scumpe inaintea lui Dumnezeu ca ale celui avut si de clasa inalta. Compara cu parabola din Matei 18,23-35. Dumnezeu asteapta ca crestinul sa dovedeasca consideratie in legaturile lui cu fratii.
24:12 Daca omul acela este sarac, sa nu te culci cu lucrul luat zalog de la el la tine;
Sa nu te culci. Haina lui de deasupra poate sa fi fost singurul lui lucru de valoare pe care omul sarac avea sa-l ofere ca ,,zalog”. A oferi haina ca zalog nu era neobisnuit (Deutronom 24,17; Iov 22,6; Proverbe 20,16; 27,13; Amos 2,8). Acest zalog nu trebuia sa fie retinut peste noapte (Exod 22,25.26). Imbracamintea exterioara era folosita pentru multe scopuri (Exod 12,34; Judecatori 8,25). Cu privire la cerinta de a restitui zalogul unui om sarac, vezi Ezechiel 18,7.12; 33,15.
24:13 sa i-l dai inapoi la apusul soarelui, ca sa se culce in haina lui, si sa te binecuvanteze; si lucrul acesta ti se va socoti ca un lucru bun inaintea Domnului, Dumnezeului tau.
Ca un lucru bun. Credinta lui Avraam i-a fost considerata ca indreptatire inaintea lui Dumnezeu. Aratarea indurarii fata de cei saraci si nevoiasi este tot asa de placuta inaintea lui Dumnezeu (Matei 25,34-36). Oamenii sunt persoane care fac obiectul afectuoasei iubiri si indurari a lui Dumnezeu si El doreste ca noi sa privim pe semenii nostri in acelasi fel. Cuvantul ebraic pentru ,,indreptatire” apare atat in forma masculina, cat si feminina. Ultimii profeti ai lui Israel au folosit forma feminina, asa cum face Moise aici, cu referire la atentia compatimitoare fata de saraci si nevoiasi. Ei erau dependenti de Dumnezeu (Psalmi 10,14; 72,2), care amintea mereu poporului Sau ca datoria lor fata de El cuprindea si atenta purtare de grija pentru acesti nevoiasi (compara cu 1 Samuel 2,8). Dar in acelasi timp ei nu trebuiau sa faca din ,,pomenile” lor, literal ,,indreptatire” inaintea oamenilor (Matei 6,1). Ei trebuiau sa fie drepti inaintea lui Dumnezeu.
24:14 Sa nu nedreptatesti pe simbriasul sarac si nevoias, fie ca este unul din fratii tai, fie ca este unul din strainii care locuiesc in tara ta, in cetatile tale.
Nedreptatesti. Literal, ,,fraudezi”. Acelasi cuvant ebraic este folosit in Levitic 19,13; 1 Samuel
12,3.4; Levitic 6,2,4.
Simbriasi. Vezi Levitic 19,13; Ieremia 22,13; Maleahi 3,5; Iacov 5,4.
Strainii. Nici o deosebire nu trebuia sa fie facuta intre iudeu si prozelit (Levitic 19,34).
24:15 Sa-i dai plata pentru ziua lui inainte de apusul soarelui; caci e sarac, si o doreste mult. Altfel, ar striga catre Domnul impotriva ta, si te-ai face vinovat de un pacat.
Plata. Punctualitatea in plata salariului este o cerinta tot atat de divina ca pazirea Sabatului sau plata zecimii. Aceasta nu este o fapta de bunavointa, ci de dreptate. Compara cu pilda lucratorilor din vie (Matei 20,1,2.8).
O doreste. Literal, ,,inalta sufletul sau”. El traieste de pe o zi pe alta si nu are rezerve.
24:16 Sa nu omori pe parinti pentru copii, si sa nu omori pe copii pentru parinti; fiecare sa fie omorat pentru pacatul lui.
Fiecare. Nu era neobisnuit printre pagani sa se condamne o intreaga familie pentru crima unui membru (Daniel 6,24), dar Dumnezeu doreste ca pacatosul insusi sa poarte intreaga pedeapsa pentru crima lui (2 Regi 14,6; Ezechiel 18,10-24). Scriptura trage o clara linie de despartire intre pedeapsa aplicata pentru o fapta rea, ca aici (vezi si Romani 6,23), si rezultatele naturale ale unei astfel de fapte (Ezra 20,5).
24:17 Sa nu te atingi de dreptul strainului si al orfanului, si sa nu iei zalog haina vaduvei.
Sa nu te atingi de dreptul. Vezi Exod 22,22-24.
Haina vaduvei. Compara cu Iov 24,3. Dreptatea nu trebuie sa fie negata nici celui mai neajutorat. Strainul, vaduva, orfanul si cel lipsit trebuie sa se bucure de totala protectie a legii (vezi Matei 18,18-35).
24:18 Sa-ti aduci aminte ca ai fost rob in Egipt, si ca Domnul, Dumnezeul tau, te-a rascumparat de acolo; de aceea iti dau aceste porunci ca sa le implinesti.
Ai fost rob. Compara cu Levitic 19,33-34. Asupritorul care a experimentat el insusi amaraciunea asupririi are o indoita vina.
24:19 Cand iti vei secera ogorul, si vei uita un snop pe camp, sa nu te intorci sa-l iei: sa fie al strainului, al orfanului si al vaduvei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tau, sa te binecuvanteze in tot lucrul mainilor tale.
Vei secera. Dumnezeu a lasat numeroase legi pentru a usura soarta celor nevoiasi (Levitic 19,9.10; 23,22). Celor fara ogor le-a fost dat privilegiul de a culege ce ramanea pe ogor, in vie sau in padurile de maslini. Proprietarul terenului putea sa renunte la ce ramanea in urma recoltarii si astfel sa aduca fericire celor saraci, sa usureze nevoile lor si in acelasi timp sa incalzeasca propria inima (vezi Proverbe 11,24).
24:20 Cand iti vei scutura maslinii, sa nu culegi a doua oara roadele ramase pe ramuri: ele sa fie ale strainului, ale orfanului si ale vaduvei.
Maslinii. Din anotimp in anotimp vremea recoltei ar vrea sa le aminteasca oamenilor despre valoarea si frumusetea spiritului de mila. Existenta saracilor in mijlocul nostru ne da ocazia de a cultiva spiritul de generozitate. Acela care ramane cu inima zgarcita pe vremea recoltei, cand aduna frumoasele daruri ale naturii, se poate cu greu astepta sa exercite generozitate in alte vremuri.
24:21 Cand iti vei culege via, sa nu culegi a doua oara ciorchinele care raman pe urma ta: ele sa fie ale strainului, ale orfanului si ale vaduvei.
Verset ce nu a fost comentat.
24:22 Adu-ti aminte ca ai fost rob in tara Egiptului; de aceea iti dau poruncile acestea, ca sa le implinesti.
Adu-ti aminte. Vezi v.18; cap. 15,15. Propriile experiente grele si dezamagitoare din viata ar trebui sa ne faca milosi fata de altii care mai tarziu pot sa sufere asa cum am suferit noi alta data. Comentariile lui Ellen G. White
5 AH 216
10-12 MH 187
10-13 MB 111
14, 15 PP 532
17 MH 187
19-21 MH 186
19-22 PP 531