22:1 Daca vezi ratacindu-se boul sau oaia fratelui tau, sa nu le ocolesti, ci sa le aduci la fratele tau.
Boul... fratelui tau. Raspunderea pentru prosperitatea unui prieten sau vecin a fost cu strictete prescrisa si extinsa chiar la un vrajmas (Exod 23,4). Traducerea KJV, ,,ratacindu-se”, este nepotrivita fata de cuvantul ebraic care inseamna ,,fiind alungata”. Acelasi cuvant mai este redat prin ,,taindu-i” (Deutronom 20,19), ,,risipit” (Deutronom 30,4), ,,abate” (Deutronom 30,17), ,,fugit” (Iov 6,13). Daca vitele, in acest caz, doar s-ar fi ratacit, a le aduce inapoi n-ar fi fost altceva mai mult decat o chestiune de timp si efort. Dat textul mai sugereaza si ca in unele cazuri erau alungate de hoti. In astfel de cazuri, exista un element de risc personal, cand era posibil sa aiba loc pierderea vietii.
Ocolesti. Compara cu Isaia 58,7. Sa le aduci. Nu era de ajuns sa aduca la cunostinta proprietarului, ci trebuia sa fie depus efort spre a redobandi proprietatea lui. Compara cu pilda samariteanului milos (Luca 10,30-35).
22:2 Daca fratele tau nu locuieste langa tine, si nu-l cunosti, sa iei dobitocul la tine acasa, si sa ramana la tine pana ce-l cere fratele tau; si atunci sa i-l dai.
Sa iei dobitocul. Aceasta putea sa cuprinda ingrijirea animalelor ranite si, desigur, adapostirea si hranirea lor, pana ce va fi descoperit proprietarul de drept.
22:3 Tot asa sa faci si cu magarul lui, tot asa sa faci si cu haina lui, si tot asa sa faci cu orice lucru pierdut de el si gasit de tine: sa nu le ocolesti.
Orice lucru pierdut. Aceeasi lege ca in versetele 1 si 2 era aplicata la orice ar putea un om sa gaseasca. Principiul de baza al iubirii pentru aproapele cuprindea interes pentru tot ce il afecta pe el. Compara cu invatatura lui Isus din Matei 5,42-48.
22:4 Daca vezi magarul fratelui tau sau boul lui cazut pe drum, sa nu-l ocolesti, ci sa-i ajuti sa-l ridice.
Sa nu-l ocolesti. Adica, a o lua din loc inainte ca el sa fie observat in apropierea animalelor in suferinta (vezi Luca 10,31.32).
Sa-i ajuti. Compara cu Exod 23,4.5.
22:5 Femeia sa nu poarte imbracaminte barbateasca, si barbatul sa nu se imbrace cu haine femeiesti; caci oricine face lucrurile acestea este o uraciune inaintea Domnului, Dumnezeului tau.
Sa nu poarte. Probabil ca aceasta se refera la obiceiul pagan – destul de comun astazi in unele tari – a unui schimb de sex simulat pentru scopuri imorale, barbatii purtand imbracamintea femeilor, imitand manierele lor si oferind trupurile lor pentru scopuri imorale. Cuvantul tradus aici ,,ceea ce apartine” este folosit pentru multe alte obiecte, nu doar pentru imbracaminte, precum ,,scule de aur” (Geneza 24,53), ,,arme” (Geneza 27,3), ,,lucruri” (Geneza 31,37), ,,arme” (1 Samuel 14,1.6), ,,traista” (1 Samuel 17,40), ,,lucruri scumpe” (Naum 2,9). Dumnezeu a facut pe om parte barbateasca si parte femeiasca, iar aceasta deosebire trebuie sa fie cinstita si respectata. Dorinta de a ascunde aceasta deosebire izvoraste din idealuri josnice si contribuie la imoralitate.
22:6 Daca intalnesti pe drum un cuib de pasare, intr-un copac sau pe pamant, cu pui sau oua si mama lor sezand peste pui sau peste oua, sa nu iei si pe mama si pe puii ei,
Mama si pe puii ei. Sau ,,mama si puiul ei”. Se presupune ca referirea de aici se refera la o pasare curata care poate fi mancata. Dumnezeu tine seama de susceptibilitatile si vietile creaturilor Lui mai mici (Matei 10,29; Luca 12,6) si este multumit si onorat cand facem la fel (vezi Levitic 22,27). A lua viata creaturilor lui Dumnezeu din distractie, sau ale necaji sau tulbura fara rost este nevrednic de un crestin si neplacut in ochii lui Dumnezeu.
22:7 ci sa dai drumul mamei si sa nu iei decat puii, ca sa fii fericit si sa ai zile multe.
Sa dai drumul mamei. Aceasta va proteja specia, asigurand pastrarea vietii pasarii. Legile de vanatoare moderne reflecta, in general, principiul stabilit aici.
22:8 Cand zidesti o casa noua, sa-ti faci un palimar imprejurul acoperisului, ca sa nu aduci vina de sange asupra casei tale, daca s-ar intampla sa cada cineva de pe ea.
Un palimar. Acoperisul orizontal al unei case trebuia sa aiba un parapet scund pentru a proteja de cadere o persoana neatenta. Adesea acoperisul era folosit ca loc pentru uscarea diferitelor cereale si fructe, pentru copii sau pentru relaxare in racoarea serii (vezi Iosua 2,6; 2 Samuel 11,2; 18,24; Neemia 8,16; Matei 10,27; Fapte 10,9).
22:9 Sa nu semeni in via ta doua feluri de seminte, ca nu cumva sa intinezi si rodul semintei pe care ai semanat-o si rodul viei.
Feluri de seminte. O porunca asemanatoare fusese data si cu privire la holdele lor (Levitic 19,19). Probabil ca aceasta lege a fost data pentru a se asigura pastrarea calitatii semintelor. Din incrucisare putea usor sa rezulte varietati inferioare si Dumnezeu a considerat sa ocroteasca pe poporul Sau fata de acestea. Incrucisarea selectiva stiintifica era necunoscuta.
Intinezi. Literal, ,,sfintit”, ,,sacru”, ,,sanctificat”, ,,consacrat” (Exod 29,21.37; 1 Samuel 21,5; 2 Cronici 26,18; 31,6; Ezra 3,5). Termenul acesta a fost aplicat la preoti si leviti, la jertfe, altar, persoana lui Dumnezeu, biserica, etc. Din cele 589 de ori in care este amintit cuvantul acesta si forma lui substantivala in Vechiul Testament, acesta este singurul loc unde este tradus ,,intinat”. Dupa cat se pare, traducatorii au inteles gresit sensul. Intelesul de aici este ca produsul viei ar deveni ,,sfant”, adica ,,confiscat pentru sanctuar” (RSV). Acesta nu trebuia sa fie folosit de proprietar, nici nu putea fi vandut sau instrainat. El nu trebuia sa beneficieze de el in nici un fel.
22:10 Sa nu ari cu un bou si un magar injugati impreuna.
Un bou si un magar. Boul era un animal ,,curat”, iar magarul ,,necurat”. Totusi aceasta interdictie probabil ca era umana, avand in vedere faptul ca dimensiunea si puterea animalelor erau inegale. In rasarit astazi camilele si magarii sunt uneori injugati impreuna.
22:11 Sa nu porti o haina tesuta din felurite fire, din lana si in unite impreuna.
Lana si in. Vezi Levitic 19,19; Ezechiel 44,17.19; Apocalipsa 19,8.
22:12 Sa faci ciucuri la cele patru colturi ale hainei cu care te vei inveli.
Ciucuri. Mai exact incheietori. Cuvantul ebraic tradus astfel mai este folosit numai o singura data in Vechiul Testament (1 Regi 7,17, ,,ghirlanda”). El este de la verbul ,,a ajunge mare”, ,,a rasuci”, si nu este acelasi cuvant tradus cu ,,ciucuri” din Numeri 15,37-41.
Cele patru colturi. Sau ,,cele patru colturi” (RSV; compara Numeri 15,38 ,,margine” acelasi cuvant in ebraica). ,,Haina”, de la verbul ,,a acoperi” era probabil o haina pe deasupra, de forma dreptunghiulara, asemenea unei mantale, care mai este inca purtata de taranii din Palestina. Saracii
o foloseau ca acoperitoare in timpul noptii. In vechime, iudeii purtau incheietori la vedere, peste imbracaminte. Intrucat acestea ii identificau usor in vreme de persecutie, ei au trecut incheieturile de la haina pe dedesubt. Mai tarziu ei au luat obiceiul sa poarte incheieturile, sau corzile impletite, numai la mantaua mica, purtata la rugaciuni. Imbracamintea poporului lui Dumnezeu trebuia sa fie deosebita. Ei nu aveau voie sa urmeze moda popoarelor in mijlocul carora locuiau.
22:13 Daca un om, care si-a luat o nevasta si s-a impreunat cu ea, o uraste
O uraste. Adica, afla ca nu-i place de ea. Dupa cum s-ar parea, el s-a casatorit cu femeia respectiva fara nici o iubire reala pentru ea, ci in primul rand din cauza atractiei fizice. Atractia fizica este unul dintre cele mai precare baze de intemeiere a unei familii. Unitatea spiritului este unica legatura sigura si statornica dintre sot si sotie.
22:14 apoi, o invinuieste de lucruri nelegiuite si-i scoate nume rau, zicand: Am luat pe femeia aceasta, m-am apropiat de ea, si n-am gasit-o fecioara,
O invinuieste. Literal, ,,a o invinui de desfranare”. Nu este decat un om josnic si egoist acela care va invinui pe nedrept pe sotia lui si va ruina cinstea ei numai pentru a-si asigura dreptul ,,legal” de a o alunga. Un astfel de om trebuia sa fie pedepsit in public (versetul 18). Vezi textele din Numeri 14,36.37; Deutronom 19,18.19 despre atitudinea lui Dumnezeu fata de un raport mincinos.
Fecioara. Cuvantul tradus ,,fecioara” este adevaratul termen pentru o virgina in sensul absolut. Versetul se citeste literal: ,,si n-au gasit-o privitor la fecioria ei”. Pentru acelasi substantiv vezi versetul 15,17.20 (vezi si Levitic 21,13, etc.).
22:15 atunci tatal si mama fetei sa ia semnele fecioriei ei si sa le aduca inaintea batranilor cetatii, la poarta.
Semnele. Din vremurile cele vechi dovada fecioriei unei tinere femei era pastrata ca dovada a nepatatei ei tinereti. Imediat dupa consumarea impreunarii, aceasta dovada fizica (vezi versetul 17) era aratata celor mai apropiate rude, care puteau fi chemate apoi ca martori importanti ai fecioriei ei.
La poarta. Vezi Geneza 19,1.
22:16 Tatal fetei sa spuna batranilor: Am dat pe fiica mea de nevasta omului acestuia, si el a inceput s-o urasca;
Tatal fetei. Dupa cum s-ar parea, mama nu lua parte activa la apararea publica, dar prezenta ei acolo era o dovada deosebita a interesului fata de caz.
22:17 acum o invinuieste de lucruri nelegiuite, zicand: N-am gasit fecioara pe fiica ta. Dar iata semnele fecioriei fetei mele. Si sa desfaca haina ei inaintea batranilor cetatii.
Haina. Cuvantul tradus ,,haina” este cel obisnuit pentru ,,capot” sau ,,invelitoare”, o haina mare patrata, de obicei din in, purtata ca imbracaminte exterioara atat de barbati cat si de femei (folosit in Deutronom 22,5; compara cu Geneza 35,2; Exod 22,24; 2 Samuel 12,20; Rut 3,3), si folosita ca invelitoare la culcare (Exod 22,27).
22:18 Batranii cetatii sa ia atunci pe omul acela si sa-l pedepseasca;
Batranii. Adica, cercetarea oficiala fiind facuta impreuna cu prezentarea dovezilor, hotararea era luata de batrani.
Sa-l pedepseasca. Condamnatul primea 40 de lovituri de la barbatii numiti sa administreze pedeapsa (cap. 25,3). Iosif Flaviu (Antiquities IV 8,23) spune ca omul primea 39 de lovituri.
22:19 si, pentru ca a scos nume rau unei fecioare din Israel, sa-l osandeasca la o gloaba de o suta sicli de argint, pe care sa-i dea tatalui fetei. Ea sa ramana nevasta lui, si el nu va putea s-o goneasca toata viata lui.
Sa-l osandeasca la o gloaba. ,,Sa-l amendeze” (RSV). Amenda aplicata era de doua ori din ceea ce mirele se obliga sa dea miresei. Cuvantul tradus ,,gloaba” mai insemna si ,,a pedepsi”, adica pedeapsa prin platirea pedepsei (Exod 21,22).
Nu va putea s-o goneasca. Un astfel de aranjament cu greu a putea face viata de casatorie fericita in sensul modern. Sotul a dorit sa scape de nevasta lui, dar a fost obligat s-o retina impotriva vointei lui. Dar procedura a indreptatit-o pe sotie si a restabilit caracterul ei in ochii lumii.
22:20 Dar daca faptul este adevarat, daca fata nu s-a gasit fecioara,
Verset ce nu a fost comentat.
22:21 sa scoata pe fata la usa casei tatalui ei; sa fie ucisa cu pietre de oamenii din cetate, si sa moara, pentru ca a savarsit o miselie in Israel, curvind in casa tatalui ei. Sa curati astfel raul din mijlocul tau.
La usa. Ea a dezonorat casa tatalui ei, de aceea trebuia sa fie pedepsita la usa lui.
Ucisa cu pietre. Compara cu cap. 21,21.
Miselie in Israel. Cuvantul tradus ,,miselie” este greu de exprimat, el este redat ca ,,nelegiuire” (Judecatori 19,24) si ,,nelegiuit” (Isaia 32,6). El contine ideea de rusine, destrabalare fara nici un pic de bun simt.
22:22 Daca se va gasi un barbat culcat cu o femeie maritata, sa moara amandoi: si barbatul care s-a culcat cu femeia, si femeia. Sa curati astfel raul din mijlocul lui Israel.
Amandoi. Felul mortii nu este aratat. Traditia iudaica este ca toti cei de felul acesta erau spanzurati, dar puteau fi si omorati cu pietre, ca in versetul 24 (Ezechiel 16,38.40; 23,45.47).
Vezi si intamplarea din Noul Testament (Ioan 8,5.7) a unei femei presupusa a fi logodita.
22:23 Daca o fata fecioara este logodita, si o intalneste un om in cetate si se culca cu ea,
Logodita. Cazul acesta este tratat ca si cand ar fi adulter adevarat, avand in vedere ca fata era fagaduita ,,sotului” ei si considerata ca femeie maritata. Compara cu cazul lui Iosif si Maria, a caror ceremonie de casatorie nu avusese inca loc, ci numai logodna lor. Totusi, despre ea se vorbea ca despre ,,sotia” lui Iosif (Matei 1,20.24). Logodnei apusene ii lipseste solemnitatea si caracterul obligatoriu al logodnei orientale (2 Samuel 3,14).
22:24 sa-i aduceti pe amandoi la poarta cetatii, sa-i ucideti cu pietre, si sa moara amandoi: fata, pentru ca n-a tipat in cetate, si omul, pentru ca a necinstit pe nevasta aproapelui sau. Sa curati astfel raul din mijlocul tau.
Verset ce nu a fost comentat.
22:25 Dar daca omul acela intalneste in camp pe fata logodita, o apuca cu sila si se culca cu ea, numai omul care s-a culcat cu ea sa fie pedepsit cu moartea.
In camp. Se presupunea ca fata a fost obligata sa se supuna, ei i se acorda beneficiul indoielii. Prin apropiere nu existau oameni carora sa le ceara ajutor (versetul 27), si i se atribuia nevinovatia daca cercetarile nu dovedeau contrariul (2 Samuel 13,11).
22:26 Fetei sa nu-i faci nimic; ea nu este vinovata de o nelegiuire vrednica de pedeapsa cu moarte, caci e ca si cu un om care se arunca asupra aproapelui lui si-l omoara.
Verset ce nu a fost comentat.
22:27 Fata logodita, pe care a intalnit-o omul acela pe camp, a putut sa strige fara sa fie cineva sa-i sara in ajutor.
Intalnit-o. Poate pazind turma sau strangand ierburi, ori scotand apa. Se presupunea ca ea se afla intr-o lucrare legitima si a fost violata.
22:28 Daca un om intalneste o fata fecioara nelogodita, o apuca cu sila si se culca cu ea, si se intampla sa fie prinsi,
Nelogodita. In acest caz, fata nu era considerata ca sotie, pentru ca nu avusese loc nici o ceremonie de logodna, cu schimbul de fagaduieli solemne si plata unei sume de bani.
Sa fie prinsi. Se putea sa fie surprinsi de martori, sau puteau marturisi ei, cu scopul de a forta situatia – datorita opozitiei parintilor privind casatoria.
22:29 omul care s-a culcat cu ea sa dea tatalui fetei cincizeci de sicli de argint; si, pentru ca a necinstit-o, s-o ia de nevasta, si nu va putea s-o goneasca, toata viata lui.
Verset ce nu a fost comentat.
22:30 Nimeni sa nu ia pe nevasta tatalui sau, si nici sa nu ridice invelitoarea tatalui sau.
Nevasta tatalui sau. Compara cu Levitic 18,8; 20,11; Ezechiel 22,10.
Invelitoarea tatalui sau. Textul se citeste literal, ,,sa nu indeparteze poala hainei tatalui sau”. Aceasta se refera la obiceiul oriental cand un barbat nou casatorit intinde poala hainei lungi peste sotia sa, ceea ce inseamna ca ea este proprietatea lui si ca numai el are drept asupra ei (Rut 3,9-14; 4,10; Ezechiel 16,8).Comentariile lui Ellen G. White
4 WM 48
5 1T 421, 457, 459