19:1 Dupa ce Domnul, Dumnezeul tau, va nimici toate neamurile acelea a caror tara ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, dupa ce le vei izgoni si vei locui in cetatile si in casele lor,
Dupa ce. Vezi capitolul 12,29.
Vei locui. Problema in discutie avea sa se aplice in mod deosebit la situatia din Palestina, o data ce Israel urma sa se aseze in mijlocul tarii alese de Dumnezeu. Ceea ce urmeaza se aplica unei ordini de viata sociala (vezi cap. 6,10).
19:2 sa desparti trei cetati in mijlocul tarii pe care ti-o da in stapanire Domnul, Dumnezeul tau.
Sa desparti trei cetati. Asa poruncise Dumnezeu mai inainte de Moise (Numeri 35,14.15). Cele trei de pe partea de apus a Iordanului au fost hotarate de Iosua dupa cucerire (Iosua 20). Cele trei de pe partea de rasarit a Iordanului fusesera deja hotarate de Moise, si anume: Bezer, Ramot-Ghilead si Golan (Deutronom 4,41-43).
In mijlocul. Nu exact in centrul geografic, dar distribuite asa fel ca sa le faca accesibile tuturor celor care aveau nevoie de ele. Cetatile de scapare arata inimii tematoare spre siguranta in Isus Hristos.
19:3 Sa faci drumuri, si sa imparti in trei parti tinutul tarii pe care ti-o va da ca mostenire Domnul, Dumnezeul tau. Sa faci asa, pentru ca orice ucigas sa poata fugi in cetatile acestea.
Drumuri. Literal, ,,drumul” adica ,,soseaua”. Accesul la cetatile de scapare trebuia sa fie usor. Soseaua trebuia sa fie in mod clar insemnata si bine intretinuta (PP 513), pentru ca era in pericol viata oamenilor. Tot asa trebuie sa fie si ,,calea” spre refugiul nostru in Isus Hristos, asa de clara incat nimeni sa nu se rataceasca pe ea (vezi Isaia 35,8).
Tinutul. Adica ,,regiunea” (RVS). Fiecare cetate de scapare avea sa serveasca drept centru convenabil pentru districtul in care era asezata si nici un loc nu trebuia sa fie prea indepartat de cetatea de scapare. Aceleasi aranjamente trebuie sa fie facute pentru toate partile tarii.
Fugi in. Crestinul consacrat se va gandi cu siguranta la privilegiul pacatosului de a fugi la Hristos. Dupa cum portile cetatii de scapare nu trebuiau sa fie inchise niciodata pentru cel care cauta sa intre, tot asa Hristos nu refuza niciodata pe omul care vine la El plin de remuscari si pocait (Psalmi 51,17; Isaia 57,15).
19:4 Legea aceasta sa fie pentru ucigasul care va fugi acolo ca sa-si scape viata, cand va omori fara voie pe aproapele sau, fara sa-i fi fost vrajmas mai inainte.
Fara voie. Adica, ,,neintentionat”, literal, ,,fara stiinta” (Deutronom 4,42; Iosua 20,3.5). Fara sa-i fi fost vrajmas. Barbatul responsabil a lucrat neintentionat (vezi Numeri 35,23). A cere viata unui astfel de ucigas fara voie ar insemna sa se verse sange nevinovat.
19:5 Asa, de pilda, un om se va duce sa taie lemne in padure cu un alt om; ridica securea cu mana, ca sa taie copacul, fierul scapa din coada, loveste pe tovarasul sau, si-l omoara. Atunci el sa fuga intr-una din cetatile acestea ca sa-si scape viata;
Lemne. Probabil pe o coasta de deal. Dupa rapoartele egiptene, Canaanul era mult impadurit pe vremea patriarhilor. Acesta este cazul de omucidere fara premeditare (vezi Numeri 35,22). Omul a fost angajat intr-o ocupatie legala, si moartea tovarasului sau a fost cu totul accidentala.
Coada. Unii considera ca aceasta inseamna ca securea a sarit din pom deoarece cuvantul pentru pom este acelasi ca acela tradus aici ,,coada”. Dar poate ca este mai bine a se intelege asa cum este redat in KJV, ca a sarit fierul securii din coada in timp ce omul taia pomul.
Viata. Compara cu Iosua 20,1-4 pentru amanunte suplimentare. Aceasta este o figura de exprimare evident simbolica a sigurantei pe care o poate gasi pacatosul in Isus Hristos. Persoana vinovata de sange este curatita in Isus (Romani 8,1), pentru ca fiind ,,socotiti neprihaniti prin credinta”, ei au ,,pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5,1).
19:6 pentru ca nu cumva razbunatorul sangelui, aprins de manie si urmarind pe ucigas, sa-l ajunga, fiind prea lung drumul, si sa loveasca de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindca mai inainte nu fusese vrajmas aproapelui sau.
Razbunatorul. Din acelasi cuvant tradus ,,ruda” (vezi Rut 2,20), si ,,rascumparator” (Iov 19,25; Psalmi 19,14; 78,35; Isaia 41,14; 43,14; 54,5).
Lung drumul. Acelasi interes cu privire la lungimea si inconvenienta drumului le aratase Dumnezeu in legatura cu altarul central (cap. 12,21; 14,24).
19:7 De aceea iti dau porunca aceasta: Sa desparti trei cetati.
De aceea. Cele trei cetati au fost stabilite in diferite parti ale tarii pentru a preveni o situatie nenorocita ca aceea amintita in versetele precedente.
19:8 Cand Domnul, Dumnezeul tau, iti va largi hotarele, cum a jurat parintilor tai, si-ti va da toata tara pe care a fagaduit parintilor tai ca ti-o va da,
Largi. Vezi Geneza 15,18; Exod 23,31; Deutronom 1,7.
19:9 numai sa pazesti si sa implinesti toate aceste porunci pe care ti le dau astazi, ca sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, si sa umbli totdeauna pe caile Lui atunci sa mai adaugi trei cetati la cele trei,
Numai sa pazesti. Implinirea fagaduintelor despre largire era dependenta de ascultare (cap. 11,22-24). Compara cu fagaduinta facuta lui Avraam (Geneza 15,18).
Mai adaugi trei cetati. In total aveau sa fie noua, deoarece se stabilisera deja cate trei de fiecare parte a Iordanului (versetul 2; cap. 4,41-43). Totusi nu exista nici un raport al celor trei adaugate ca fiind vreodata hotarate in istoria de mai tarziu a natiunii.
19:10 pentru ca sa nu fie varsat sangele celui nevinovat in mijlocul tarii pe care ti-o da de mostenire Domnul, Dumnezeul tau, si astfel sa fii vinovat de omor.
Nevinovat. Compara cu Deutronom 21,8; Ieremia 7,6. Cuvantul tradus astfel este din radacina unui verb care inseamna ,,a fi curat”, ,,a fi liber”. Ideea inerenta in ea este a fi liber de obligatiile care rezulta din vinovatie.
Sa fii vinovat de omor. Compara cu 2 Samuel 16,8; Osea 12,14. Sangele nevinovat asupra lor avea sa fie al aceluia care a ucis pe cel care omorase un om in mod intamplator, si n-a putut gasi un loc de refugiu inainte ca sa fie omorat.
19:11 Dar daca un om fuge intr-una din aceste cetati, dupa ce a intins laturi aproapelui sau din vrajmasie impotriva lui, dupa ce s-a aruncat asupra lui si l-a lovit asa incat i-a pricinuit moartea,
Vrajmasie impotriva lui. Pentru amanunte vezi Numeri 35,16-24. Ura in inima unui om face sa intinda ,,laturi”, apoi sa se arunce ,,asupra lui” la momentul oportun, si ,,l-a lovit asa incat i-a pricinuit moartea” aproapelui pe care-l detesta (vezi Exod 21,14).
19:12 batranii din cetatea lui sa trimita sa-l prinda si sa-l dea in mainile razbunatorului sangelui, ca sa moara.
Batranii. Cei legal numiti si autorizati trebuiau sa lucreze in acest domeniu important. Compara cu cap. 21,2.4.6.19, pentru exemple de batrani legal numiti. Cat priveste batranii acestor cetati, vezi Iosua 20,1-6.
Sa-l dea. Daca era gasit ca vinovat de ucidere cu premeditare el trebuia sa fie predat razbunatorului sangelui; altfel, trebuia sa primeasca ocrotire (Numeri 35,12.24.25).
19:13 Sa n-ai mila de el, si sa stergi din Israel sangele celui nevinovat, ca sa fii fericit.
Sa n-ai mila. Vezi versetul 21.
Sa stergi. Literal ,,sa consumi” sau ,,sa arzi” aratand indepartarea completa.
19:14 Sa nu muti hotarele aproapelui tau, puse de stramosii tai, in mostenirea pe care vei avea-o in tara pe care ti-o da in stapanire Domnul, Dumnezeul tau.
Sa nu muti. Literal, ,,muti inapoi”, adica, asa fel ca sa largesti propria bucata de pamant si sa micsorezi corespunzator pe cea a vecinului. Din vechi timpuri, semnele de hotar au fost considerate ca inviolabile. Asupra aceluia care muta pe furis semnele de hotar era pronuntat un blestem (Deutronom 27,17; vezi si Iov 24,2; Proverbe 22,28; 23,10; Osea 5,10).
Puse de stramosi. Sau ,,de cei de mai inainte”. Nu se refera la generatiile timpurilor trecute ajungand pana la antichitate, ci la cei care au impartit la inceput pamantul si au pus semn hotarelor.
19:15 Un singur martor nu va fi de ajuns impotriva unui om, ca sa adevereasca vreo nelegiuire sau vreun pacat oarecare; un fapt nu va putea fi intemeiat decat pe marturia a doi sau trei martori.
Un singur martor. Un om nu putea fi osandit pe marturia unui singur martor, fie invinuire civila, fie penala (compara cu Deutronom 17,6; Numeri 35,30).
19:16 Cand un martor mincinos se va ridica impotriva cuiva ca sa-l invinuiasca de vreo nelegiuire,
Martor mincinos. Un martor mincinos trebuia sa fie pedepsit (versetul 19).
19:17 cei doi oameni cu pricina sa se infatiseze inaintea Domnului, inaintea preotilor si judecatorilor care vor fi atunci in slujba.
Inaintea Domnului. Un caz mai greu putea fi adus la o instanta superioara la usa sanctuarului Domnului, unde partile avea sa fie in fata lui Iehova (cap. 17,8-12).
19:18 Judecatorii sa faca cercetari amanuntite. Daca se va afla ca martorul acela este un martor mincinos, si ca a facut o marturisire mincinoasa impotriva fratelui sau,
Martor mincinos. Sperjurul este cea mai odioasa crima, totusi multi nu ezita sa minta chiar sub juramant. Unul care nu spune in mod public adevarul pacatuieste impotriva lui insusi, a vrajmasului lui si impotriva lui Dumnezeu.
19:19 atunci sa-i faceti cum avea el de gand sa faca fratelui sau. Sa scoti astfel raul din mijlocul tau.
Cum avea el de gand sa faca. Un martor mincinos avea sa sufere pedeapsa pe care el a avut de gand sa i-o aplice invinuitului (vezi Deutronom 19,21; compara cu Exod 23,1; Psalmi 35,11). Aceasta este legea pedepsei juste.
19:20 In felul acesta, ceilalti vor auzi si se vor teme, si nu se va mai face o fapta asa de nelegiuita in mijlocul tau.
Nu se va mai face. Aceasta lege a fost data pentru a infrana egoismul si tindea sa ridice pe o treapta mai inalta slujba publica si moralitatea (vezi cap. 13,11; 17,13).
19:21 Sa n-ai nici o mila, ci sa ceri: viata pentru viata, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior.
Sa n-ai nici o mila. Sfatul acesta este dat judecatorilor, ca sa nu fie ispititi a fi mai ingaduitori decat cerea stricta dreptate.
Viata pentru viata. Pentru mai multe amanunte, vezi Exod 21,23-25; Levitic 24,19.20. O conspiratie care urmareste depunerea unei marturii mincinoase si, prin aceasta, punerea unui om nevinovat in primejdie, este de neiertat, pentru ca reprezinta o crima latenta in inima martorului mincinos (vezi Matei 5,22). Groaza pe care a inspirat-o in inima vecinului sau nevinovat trebuia sa fie propriul sau mormant.