12:1 Iata legile si poruncile pe care sa le paziti si sa le impliniti, cat veti trai, in tara pe care v-o da in stapanire Domnul, Dumnezeul parintilor vostri.
Iata legile. Capitolule de la 12,1 la 26,19 au fost numite Cartea Legamantului. Inclinatia poporului de a uita cererile lui Dumnezeu a necesitat o repetare a vointei Lui (vezi cap. 6,1).
12:2 Sa nimiciti toate locurile in care slujesc dumnezeilor lor neamurile pe care le veti izgoni, fie pe munti inalti, fie pe dealuri, si sub orice copac verde.
Orice copac verde. Literal, ,,orice copac cu frunzis bogat”. Cuvantul tradus ,,verde” este de la verbul ,,a creste bogat”. Munti, dealuri si tufisuri sunt locurile favorite printre natiunile pagane pentru asezarea unui idol si a sanctuarului lui (vezi 1 Regi 14,23; 2 Regi 16,4; Isaia 57,5; 65,7; Ieremia 2,20; 3,13; Ezechiel 18,6.11.15; 22,9). In general, o astfel de inchinare era insotita de imoralitate sub infatisare religioasa.
12:3 Sa le surpati altarele, sa le sfaramati stalpii idolesti, sa le ardeti in foc copacii inchinati idolilor lor, sa daramati chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, si sa faceti sa le piara numele din locurile acelea.
Sa le surpati altarele. Aceasta era absolut necesar, daca trebuia ca idolatria sa fie dezradacinata (vezi Levitic 26,1; Deutronom 7,5). Stalpii. Cuvantul tradus ,,stalp” se refera la o singura piatra. Altarele erau cladite pe una sau
mai multe pietre; ,,stalpul” era o singura piatra si de obicei era obiect de inchinare. Acelasi cuvant este tradus ,,chip” si ,,chipuri” in Exod 23,24; 34,13; Levitic 26,1; Deutronom 7,5; 16,22; 1 Regi 14,23; 2 Regi 3,2; 10,26.27; Osea 3,4).
12:4 Voi sa nu faceti asa fata de Domnul, Dumnezeul vostru!
Sa nu faceti asa. Astfel de altare, tufisuri si stalpi sacrii nu trebuiau sa fie folositi in inchinarea fata de Iehova. Totusi, in istoria lor de mai tarziu, copiii lui Israel n-au ascultat de porunca expresa a lui Dumnezeu (2 Regi 17,10.11; Ezechiel 20,28; Osea 4,13).
12:5 Ci sa-L cautati la locasul Lui, si sa mergeti la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate semintiile voastre, ca sa-Si aseze acolo Numele Lui.
Sa-si aseze numele Lui. Adica, unde avea sa locuiasca El personal – in Templu. Numele Iehova era sfintit, si nu trebuia sa fie expus in locuri nevrednice (vezi Exod 20,24). Unde este numele lui Dumnezeu este un loc de scapare (Psalmi 48,3; 76,1). Mai ales Psalmii sunt foarte bogati in referinte cu privire la numele sfintit (Psalmi 5,11; 29,2; 33,21; 72,17.19; etc.). Compara cu fagaduinta din Maleahi catre biserica ramasitei (Maleahi 4,2).
La locasul Lui. Sanctuarul din Silo si mai tarziu Templul in Ierusalim (vezi 2 Samuel 7,13; 1 Regi 3,2; 8,17-19,44.48; Isaia 18,7; Ieremia 3,17). In alte cazuri, referirea poate sa fie la Tara Sfanta.
12:6 Acolo sa va aduceti arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintai roade, darurile aduse ca implinire a unei juruinte, darurile de buna voie, si intaii-nascuti din cirezile si turmele voastre.
Arderile voastre de tot. Adesea amintite impreuna ca ,,jertfele”, intrucat erau cele mai
obisnuite dintre toate jertfele (Exod 10,25; 18,12; Iosua 22,26.28).
Zeciuielile. Vezi cap. 14,22,23.
Cele dintai roade. Aceasta este o referire la ,,primele roade” de grau, vin, untdelemn si alte
produse ale pamantului aduse in persoana (Numeri 18,11.12; Deutronom 18,4; 26,4,10). Inchinatorul le-a cultivat prin propria lui munca si le-a cules cu propria lui mana.
Daruri de bunavoie. Acestea erau jertfele aduse ca indeplinire a unei juruinte sau ca jertfe de multumire pentru o binecuvantare speciala (vezi Levitic 7,16; 22,18.21; 23,28; Numeri 15,3; 29,39).
Intaii nascuti. Vezi Exod 13,2.12; 22,29; 34,19; Numeri 18,15-17.
12:7 Acolo sa mancati inaintea Domnului, Dumnezeului vostru, si sa va bucurati, impreuna cu familiile voastre, de toate bunurile cu care va va fi binecuvantat Domnul, Dumnezeul vostru.
Sa mancati. Adica, la mesele ceremoniale (Exod 18,12).
Inaintea Domnului. Preotii mancau in incinta sanctuarului (Numeri 18,10), dar poporul putea sa manance numai aproape de Cortul Intalnirii si, in sensul acesta, in prezenta lui Dumnezeu (Exod 18,21; 24,11; Deutronom 27,6,7).
Sa va bucurati. A se ,,bucura” inaintea Domnului este in Scripturi un subiect fara sfarsit (Levitic 23,40; Deutronom 16,11.14; 27,7; Psalmi 32,11; 97,12). In schimb, Dumnezeu se bucura de poporul Sau (Tefania 3,14-17).
12:8 Sa nu faceti dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce-i place,
Face ce-i place. Adica, cu privire la prescriptiile ceremoniale la care tocmai se facuse referire. Mereu trebuie sa fie avut in vedere ca multe din instructiunile date de Moise lui Israel in pustie n-au putut fi intru totul indeplinite, pana n-au ajuns sa fie o comunitate stabil asezata.
In propriii lui ochi. Adica, in mod constient de acord cu Legea (vezi cap. 13,18).
12:9 fiindca n-ati ajuns inca in locul de odihna si in mostenirea pe care v-o da Domnul, Dumnezeul vostru.
Locul de odihna. ,,Locul de odihna”, poate ca ar fi mai bine (vezi si 1 Regi 8,56; Psalmi 95,11). Numele de Noe este derivat din aceeasi radacina. In Vechiul Testament exista multe fagaduinte frumoase despre odihna, odihna in prezenta lui Dumnezeu (Exod 33,14), odihna dupa osteneli (Isaia 14,3), si liberare de vrajmas (Isaia 14,5-7).
12:10 Dar veti trece Iordanul, si veti locui in tara pe care v-o va da in stapanire Domnul, Dumnezeul vostru. El va va da odihna, dupa ce va va izbavi de toti vrajmasii vostri care va inconjoara, si veti locui fara frica.
El va va da. Comentatorii iudei aplica aceasta la glorioasa domnie a lui David (2 Samuel 7,1).
12:11 Atunci va fi un loc, pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, ca sa faca sa locuiasca Numele Lui acolo. Acolo sa aduceti tot ce va poruncesc, arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, cele dintai roade, si darurile alese pe care le veti face Domnului pentru implinirea juruintelor voastre.
Sa aduceti. Domnul a poruncit sa-I fie aduse jertfe si daruri, nu pentru vreo oarecare virtute inerenta in darurile insasi, ci ca lectie intuitiva prin care poporul sa poata invata calea mantuirii. Fara sinceritatea de inima din partea credinciosului, darul lui nu era primit inaintea lui Dumnezeu (1 Samuel 15,22; Isaia 1,11; Ieremia 7,22-24).
Juruintelor voastre. Literal, ,,toate alesele voastre juruinte” – toate darurile lor de plata a juruintelor. Animalele de jertfa alese de ei trebuiau sa fie desavarsite, fara nici un defect.
12:12 Acolo sa va bucurati inaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi, fiii vostri si fiicele voastre, robii si roabele voastre, si Levitul care va fi in locurile voastre, caci el n-are nici parte de mosie, nici mostenire cu voi.
Levitul. Semintia lui Levi a fost consacrata serviciului sfant al lui Dumnezeu si, prin urmare, nu avea nici o parte in ocupatiile obisnuite prin care oamenii isi castigau existenta. Levitul nu avea pamant (cap. 10,9) si de aceea el primea intretinerea de la adunare (cap. 14,27; 16,11.14; 18,1-8; 26,11).
12:13 Vezi sa n-aduci arderile tale de tot in toate locurile pe care le vei vedea;
In toate locurile. O asezare frumoasa nu trebui sa-i ademeneasca. Multe astfel de locuri, fara indoiala ca mai inainte fusesera ocupate de altare idolatre (vezi Ezechiel 20,27-29).
12:14 ci sa-ti aduci arderile de tot in locul pe care-l va alege Domnul in una din semintiile tale, si acolo sa faci tot ce-ti poruncesc eu.
In locul. Porunca aceasta a fost data in mod repetat (v.5, 6, 11) ca o avertizare accentuata si
o protectie impotriva inchinarii idolatre. Numai cand Dumnezeu a stabilit un loc, slujbele lor aduse acolo aveau sa fie primite.
12:15 Totusi, cand vei dori, vei putea sa junghii vite si sa mananci carne in toate cetatile tale, cat iti va fi dat prin binecuvantarea Domnului, Dumnezeului tau; cel ce va fi necurat si cel ce va fi curat vor putea sa manance din ea, cum se mananca din caprioara si din cerb.
Sa injunghii vite si sa mananci. Aceasta este o modificare a legii in vigoare in timpul peregrinarilor prin pustie, care interzicea injunghierea de animale pentru hrana decat inaintea usii Cortului Intalnirii (Levitic 17,3.4). Legea cea noua s-a aplicat la sederea in Canaan.
Prin binecuvantare. Referirea de aici este la o mancare obisnuita. Dupa cat se pare vanatul caprioarelor nu era mai putin obisnuit decat astazi. Pentru ca mancarea aceasta nu era mancare de jertfa, nu se insista asupra curatirii ceremoniale ca in cazul unei mancari de jertfa (Deutronom 12,22; Levitic 7,20).
12:16 Numai sangele sa nu-l mancati, ci sa-l varsati pe pamant ca apa.
Sangele. In armonie cu prevederile stricte in vigoare inca de pe vremea cand omului i s-a ingaduit sa manance carne dupa potop (vezi Geneza 9,4-6).
Sa-l varsati. Sangele animalului de jertfa era stropit pe altar. Tot asa, sangele unui animal injunghiat pentru hrana nu trebuia sa fie mancat, ci varsat pe pamant.
12:17 Nu vei putea sa mananci in cetatile tale zeciuiala din graul tau, din mustul tau si din untdelemnul tau, nici intaii nascuti din cirezile si turmele tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru implinirea unei juruinte, nici darurile tale de buna voie, nici cele dintai roade ale tale.
Cetatile tale. Adica, in particular, in propriile camine. Aceasta este o repetare a versetului 7 cu privire la mancarea jertfei, cu scopul ca sa nu se faca confuzie cu privire la ingaduinta acordata in versetul 15.
Zeciuiala. Aceasta nu poate fi prima zecime, care era folosita exclusiv pentru intretinerea levitilor (Numeri 18,24). Zecimea care era ingaduita poporului s-o manance, totusi numai in apropierea sanctuarului iar nu in caminele lor, era cea de a doua zecime. Amanunte asupra acestei a doua zecimi sunt date in Deutronom 14,22-29.
Intaii nascuti. Vezi cap. 15,19,20. Intaiul nascut de parte barbateasca din turme si cirezi era in mod expres proprietatea Domnului (Exod 13,2.12.15; Numeri 18,15-18) si apartinea partii preotilor. Acest dar nu putea fi niciodata mancat de poporul de rand. Se poate ca intaii nascuti la care se refera aici sa fie intai nascuti de parte femeiasca. Acestia trebuiau sa fie partea poporului si a preotilor in prezenta Domnului.
Juruinte. Acestea de asemenea apartineau lui Iehova (Levitic 27,28) si erau pentru preoti (Numeri 18,14) cand juruintele erau facute exclusiv lui Iehova. Alte daruri ca juruinte erau mancate la sarbatori solemne cu preotii si puteau fi impartite cu vaduvele, orfanii si cu cei saraci.
Cele dintai roade. Cele dintai roade din grau, vin si untdelemn erau de asemenea partea preotilor (Numeri 18,12).
12:18 Ci pe acestea sa le mananci inaintea Domnului, Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, tu, fiul tau si fiica ta, robul si roaba ta, si Levitul care va fi in cetatile tale; si sa te bucuri inaintea Domnului, Dumnezeului tau, de toate bunurile pe care le vei avea.
Verset ce nu a fost comentat.
12:19 Cat vei trai in tara ta, vezi sa nu cumva sa parasesti pe Levit.
Levit. Aceasta avertizare divina contra neglijarii celor din slujba sfanta este repetata in cap. 14,27. Aceasta era necesar pentru ca nu era luata nici o masura legala spre a obliga la plata zecimii. Levitii puteau fi adusi la o stare precara daca poporul devenea neglijent si nu platea cu credinciosie zecimea. Apostolul Pavel aplica acest principiu al zecimii cu credinciosie la slujirea crestina (1 Corinteni 9,13.14).
12:20 Cand Domnul, Dumnezeul tau, iti va largi hotarele, cum ti-a fagaduit, si dorinta sa mananci carne te va face sa zici: As vrea sa mananc carne! vei putea sa mananci dupa dorinta ta.
vei putea sa mananci dupa dorinta ta.
Hotarele. In armonie cu fagaduinta din Geneza 15,18 (vezi si Deutronom 1,21; 19,8; compara cu Exod 34,24).
12:21 Daca locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, ca sa-Si aseze acolo Numele, este departe de tine, vei putea sa tai vite din cireada si din turma, cum ti-am poruncit, si vei putea sa mananci din ele in cetatile tale, dupa dorinta ta.
Departe. In timpul peregrinarilor prin pustie, sanctuarul era aproape de popor; de aceea toata carnea era mancata in prezenta lui Dumnezeu (Levitic 17,3.4). O data cu largirea hotarelor natiunii, avea sa fie o calatorie grea si costisitoare pentru multi spre a ajunge intr-un singur loc, indiferent unde acesta era ales. Distanta pana la un loc central de inchinare avea sa fie pentru cea mai mare parte din popor prea departe din motive de comoditate.
Cetatile tale. Poporul putea sa manance din cirezile si turmele lui acasa. O elaborare a versetelor 15 si 16 si o modificare a prescriptiei stricte de a nu face asa in timp ce se aflau in pustie.
12:22 Sa mananci din ele cum se mananca din caprioara si cerb; cel ce va fi necurat si cel ce va fi curat vor manca si ei amandoi.
Caprioara. Aceasta si ,,cerbul” nu erau considerate ca animale de jertfa (v.15).
Cel necurat si cel curat. Vecinatatea fata de altar facea locul sfant si numai cei curati in mod levitic se puteau apropia de loc. Cand oamenii mancau la casele lor, persoana ce nu era curata ceremonial putea sa participe si ea.
12:23 Numai, vezi sa nu cumva sa mananci sangele, caci sangele este viata (sufletul); si sa nu mananci sufletul impreuna cu carnea.
Numai, vezi. Porunca impotriva sangelui este cea mai accentuata si literal se citeste ,,Sa devii tare ca sa nu mananci sangele”.
Sangele este viata. Vezi Geneza 9,4; vezi si Levitic 17,11.14; 1 Samuel 14,32-35.
12:24 Sa nu-l mananci, ci sa-l versi pe pamant ca apa.
Verset ce nu a fost comentat.
12:25 Sa nu-l mananci, ca sa fii fericit, tu si copiii tai dupa tine, facand ce este placut inaintea Domnului.
Sa fii fericit. O fagaduinta deseori facuta (cap. 4,40; 5,29; 6,18). Fara indoiala sunt incluse ambele binefaceri, atat fizica, cat si spirituala.
12:26 Dar lucrurile pe care vei voi sa le inchini Domnului si darurile pe care le vei aduce pentru implinirea unei juruinte, sa te duci sa le aduci in locul pe care-l va alege Domnul.
Lucrurile. O declaratie generala care cuprinde jertfele (Exod 28,38; Levitic 22,2.3; Numeri 18,8) si zecimile (Levitic 27,30) si astfel de jertfe speciale pe care o persoana putea dori sa le faca. Aceasta este o repetare ca jertfele ceremoniale trebuiau sa fie aduse la altar.
12:27 Sa-ti aduci arderile de tot, carnea si sangele, pe altarul Domnului, Dumnezeului tau: in celelalte jertfe ale tale, sangele sa fie varsat pe altarul Domnului, Dumnezeului tau, iar carnea s-o mananci.
Pe altarul. Vezi versetul 6. Varsat. In aceste cazuri, sangele era sfant, nu ca sangele animalelor injunghiate acasa, care era varsat pe pamant. Carnea s-o mananci. Adica dupa ce preotii si levitii isi primisera partile cuvenite lor.
12:28 Pazeste si asculta toate aceste lucruri pe care ti le poruncesc, ca sa fii fericit, tu si copiii tai dupa tine, pe vecie, facand ce este bine si ce este placut inaintea Domnului, Dumnezeului tau.
Ca sa fii fericit. Vezi versetul 25. Ce este bine si ce este placut. Vezi cap. 6,18. Fericirea lor viitoare ca popor si ca indivizi depindea de colaborarea cu vointa exprimata a Domnului.
12:29 Dupa ce Domnul, Dumnezeul tau, va nimici toate neamurile pe care le vei izgoni dinaintea ta, dupa ce le vei izgoni si te vei aseza in tara lor,
Nimici toate neamurile. Vezi Deutronom 19,1; Iosua 23,4.
12:30 vezi sa nu te lasi prins in cursa, calcand pe urmele lor, dupa ce vor fi nimicite dinaintea ta. Fereste-te sa nu cercetezi despre dumnezeii lor si sa zici: Cum slujeau neamurile acestea dumnezeilor lor? Si eu vreau sa fac la fel.
Vezi sa nu. In noua patrie aveau sa se iveasca pentru ei tot felul de ispite.
Prins in cursa. Era o credinta comuna printre vechile popoare ca era fatal sa se neglijeze inchinarea la zeii speciali ai localitatii in care se putea afla o persoana (vezi 2 Regi 17,26). Aceasta explica accentuarea pe care o face Dumnezeu de a nu se inchina la zeii tarii in care aveau sa intre. Acest inceput de inchinare a fost radacina depravarii locuitorilor pagani care aveau sa fie alungati sau nimiciti (Deutronom 7,16.25).
12:31 Tu sa nu faci asa fata de Domnul, Dumnezeul tau; caci ele slujeau dumnezeilor lor, facand toate uraciunile pe care le uraste Domnul, si ele chiar isi ardeau in foc fiii si fiicele lor in cinstea dumnezeilor lor.
Sa nu faci asa. Riturile si ceremoniile idolatriei nu trebuiau sa fie preluate de poporul lui Dumnezeu si folosite in inchinarea adusa Lui.
Fiii…lor. Vezi Levitic 18,21; 20,2; 2 Regi 17,31; Ieremia 7,31; 19,5; 32,35. Jertfirea de copii la vechile popoare pagane este cu totul legalizata. Au fost cunoscute cazuri izolate de acestea in India moderna (vezi India, Census, Ethnography, 1901-1931, tiparita de tipografia Guvernului Indiei, New Delhi, 1937, pag. 65).
12:32 Voi sa paziti si sa impliniti toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu; sa n-adaugati nimic la ele, si sa nu scoateti nimic din ele.
Toate lucrurile. Acesta este versetul 1din cap. 13 din textul ebraic. El se aplica cu forta egala atat la capitolul 12, cat si la capitolul 13.
Comentariile lui Ellen G. White
7 SC 108
8 PP 634
16 AA 191
19 Ed 149
28 PP 634