10:8 In vremea aceea, Domnul a despartit semintia lui Levi, si i-a poruncit sa duca chivotul legamantului Domnului, sa stea inaintea Domnului ca sa-I slujeasca, si sa binecuvanteze poporul in Numele Lui; lucru pe care l-a facut pana in ziua de azi.
In vremea aceea. Adica, la Sinai (vezi v.5, 10). Referirea este la intoarcerea lui Moise in tabara dupa cea de a doua ramanere a lui timp de 40 de zile pe munte.
Despartit. Forma cuvantului ebraic folosit aici arata un act solemn de consacrare in slujba lui Dumnezeu. Intr-un fel asemanator a fost ,,despartit” si Israel dintre celelalte natiuni (Levitic 20,24), si Levitii dintre celelalte semintii ale lui Israel (Numeri 16,9), facandu-i prin aceasta sa fie ai lui Iehova (Numeri 8,14). Levitii se separasera ei insisi de celelalte triburi ca raspuns la chemarea lui Moise de a sta pentru Dumnezeu in mijlocul apostaziei (Exod 32,26-29). Ei erau in caracter despartiti de fratii lor, in virtutea propriei lor alegeri, acum, in virtutea alegerii lui Dumnezeu ei erau pusi de o parte pentru slujba Lui.
Sa duca chivotul. Aceasta insarcinare sfanta a fost data chehatitilor, cand se muta tabara dintr-un loc in altul (Numeri 3,27.31).
Sa stea inaintea Domnului. Aceasta este o expresie care inseamna consacrare pentru slujba Domnului in serviciul public. Ei slujeau inaintea lui Dumnezeu asa cum faceau slujbasii de la curte inaintea regelui. Preotii erau raspunzatori fata de Dumnezeu. Ea mai este folosita de profeti ca slujitori ai lui Dumnezeu (1 Regi 17,1; 18,15). Ea mai este folosita si despre prezenta lui Ghehazi pe langa profetul Elisei (2 Regi 5,25).
Ca sa-I slujeasca. Levitii trebuiau sa slujeasca pe preoti ca ajutoare ai lor (Numeri 3,6), si sa poarte grija generala a Cortului Intalnirii (Deutronom 10,8). Numele de ,,levit” a ajuns sa indice pe membrii ne-aaronici ai semintiei preotesti. Fiii lui Aaron din punct de vedere tehnic nu sunt ,,leviti”. Levitii erau consacrati pentru insarcinarile serviciului de la Sanctuar, altele decat cele ale serviciului divin si al jertfelor.
Sa binecuvanteze poporul in numele Lui. Vezi Numeri 6,23-27, unde aceasta expresie este folosita despre preamarirea lui Dumnezeu si binecuvantarea poporului cu mainile ridicate. Aceasta era o insarcinare solemna adusa la indeplinire de catre preoti (Levitic 9,22) ca de incheiere a serviciului de dimineata si seara si in alte dati. La ocazii importante si regii binecuvantau poporul (2 Samuel 6,18). Moise mai vorbeste despre ea in Deutronom 21,5.