8:25 Din pricina propasirii lui si izbandirii vicleniilor lui, inima i se va ingamfa, va pierde pe multi oameni care traiau linistiti, si se va ridica impotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fara ajutorul vreunei maini omenesti.
Viclenii. Sau ,,inselaciuni”. Metodele puterii acesteia constituie desavarsirea vicleniei si inselaciunii.
Linistiti. In timp ce multi cred ca traiesc in siguranta vor fi prapaditi pe neasteptate.
Domnul Domnilor. Evident este vorba de aceeasi persoana numita ,,capetenia ostirii” in v. 11, nimeni altul decat Domnul Hristos. Guvernatorul roman a fost cel care L-a osandit la moarte pe Domnul Hristos. Maini romane l-au batut in cuie pe cruce, si o sulita romana I-a strapuns coasta.
Fara ajutorul vreunei maini. Aceasta da de inteles ca Domnul Insusi va distruge in cele din urma aceasta putere (vezi comentariul la cap. 2,34). Sistemul eclesiastic reprezentat prin aceasta putere va dainui pana cand va fi nimicit fara ajutor omenesc la a doua venire a Domnului Hristos (vezi 2Tesaloniceni 2,8).
O serie de comentatori au venit cu conceptia ca puterea numita ,,cornul cel mic” din cap. 8 simbolizeaza lucrarea lui Antioh Epifanul (vezi comentariul la cap. 11,14). Totusi, o atenta cercetare a profetiei scoate la iveala faptul ca acest rege persecutor seleucid a implinit numai in parte specificatiile prezentate. Cele patru coarne ale tapului (cap. 8,8) au fost regate (v. 22), si este natural sa se astepte ca si cornul cel mic sa fie un regat. Dar Antioh a fost doar unul din regii imperiului seleucid, deci era o parte a unui singur corn. Prin urmare nu putea fi un alt corn intreg. Mai mult, cornul acesta s-a intins mult catre sud, este si catre tara cea minunata a Palestinei (v. 9). Inaintarea lui Antioh in Egipt s-a sfarsit cu smerirea lui de catre Romani, succesele lui din Palestina au fost de scurta durata, iar atacul lui catre rasarit a fost oprit de moartea lui. Politica lui de a impune elenismul a esuat cu totul, si nici uneltirile lui nu i-au adus o prosperitate deosebita (v. 12).
Mai mult, Antioh, nu a ajuns pana la ,,sfarsitul stapanirii” (v. 23), ci pana pe la mijlocul perioadei regatelor elenistice divizate; nu s-ar putea spune ca taria lui ar putea fi atribuita altcuiva decat propriei lui puteri (v. 24); viclenia si politica lui mai degraba a esuat decat sa izbuteasca (v. 25); el nu s-a ridicat impotriva vreunui ,,Domn al Domnilor” iudeu (v. 25); trantirea la pamant a adevarului de catre el (v. 12) a fost trecatoare si cu totul lipsita de succes, deoarece a rostit cuvinte semete, l-a asuprit pe poporul lui Dumnezeu si a pangarit Templul pentru scurt timp, si cu toate ca s-ar putea sustine cu privire la unele puncte ca ar fi adevarate in ce priveste activitatea lui, totusi, faptul ca Antioh nu intruneste toate specificatiile ca sa constituie o implinire deplina a profetiei este evident. Vezi si comentariul la v. 14; cap. 9,25; 11,31.