6:3 Daniel insa intrecea pe toate aceste capetenii si pe dregatori, pentru ca in el era un duh inalt; si imparatul se gandea sa-l puna peste toata imparatia.
Duh inalt. Sau ,,spirit ales”. Aceasta a fost prima data cand observatori de neam imparatesc au gasit un ,,duh” aparte in Daniel. Nebucadnetar marturisise ca Daniel poseda ,,duhul dumnezeilor celor sfinti” (cap. 4,8). Regina mama repetase expresia aceasta in convorbirea ei cu Belsatar in ultima si decisiva lui noapte (cap. 5,11). Cu acelasi prilej ea atrasese atentia la ,,duhul inalt” care fusese observat la Daniel (cap. 5,12). Fara indoiala ca duhul acesta se manifestase nu numai in rezolvarea ,,intrebarilor grele” (cap. 5,12) ci si printr-o cinste scrupuloasa, credinciosie neclintita, loialitate fata da datorii, si integritate in cuvinte si fapte – calitati rar intalnite la slujitorii civili ai vremii. O scurta intrevedere cu acest varstnic om de stat, un supravietuitor al epocii de aur a Babilonului imperial, a fost suficienta pentru a-l convinge pe Darius ca Daniel ar constitui o buna alegere ca administrator principal al noului imperiu si ca sfetnic al coroanei.