6:10 Cand a aflat Daniel ca s-a iscalit porunca, a intrat in casa lui, unde ferestrele odaii de sus erau deschise inspre Ierusalim, si de trei ori pe zi ingenunchea, se ruga si lauda pe Dumnezeul lui, cum facea si mai inainte.
Casa lui. Casa lui Daniel probabil avea un acoperis plat, ca majoritatea caselor atat vechi cat si moderne din Mesopotamia. De obicei intr-un colt este un apartament ridicat deasupra nivelului acoperisului plat si care are ferestre cu zabrele pentru ventilatie. Astfel de camere ofereau spatii ideale pentru a fi izolat.
Ferestrele erau deschise. O expresie aramaica identica este folosita intr-un papirus aramaic de la Elefantina. Papirul descrie o casa avand ,,ferestre deschise” la partea de jos si deasupra (Cowley, Nr. 25, randul 6). Un alt papirus vorbeste despre o casa a carei ,,singura fereastra se deschide catre ambele compartimente” (Kraeling, Nr. 12, randul 21). Ferestrele deschise ale lui Daniel erau spre Ierusalim, orasul pe care el il parasise pe cand era copil si probabil nu-l mai vazuse niciodata. Cu privire la obiceiul de a se intoarce cu fata catre Ierusalim la rugaciune, vezi 1Regi 8,33,35; Psalmi 5,7; 28,2.
Ingenunchea. Biblia noteaza diferite pozitii la rugaciune. Gasim servi ai lui Dumnezeu care se rugau sezand ca David (2Samuel 7,18, [KJV]), plecandu-se, ca Eliezer (Geneza 24,26) si Ilie (1Regi 18,42); si frecvent stand in picioare ca Ana (1Samuel 1,26). Atitudinea cea mai obisnuita la rugaciune pare sa fi fost aceea de a ingenunchea, pentru care avem cateva exemple: Ezra (Ezra 9,5), Isus (Luca 22,41), Stefan (Fapte 7,60). Vezi si PK 48; GW 178.
De trei ori pe zi. In traditia iudaica de mai tarziu inaltarea de rugaciuni de trei ori pe zi avea loc la ceasul al treilea, al saselea si al noualea (ceasurile fiind socotite de la rasaritul soarelui). Ceasul al treilea si al noualea corespundeau cu timpul jertfei de dimineata si de seara. Psalmistul pastra aceeasi practica (Psalmi 55,55.17). Mai tarziu trei rugaciuni pe zi a devenit un obicei fix pentru orice iudeu drept credincios potrivit cu regulile rabinice (Berakoth iv. 1). Acest obicei al celor trei momente zilnice de rugaciune pare sa fi fost adoptat si in biserica crestina primara (Didahia 8).