Printable ModeDaniel, 6
|
6:1 Dariu a gasit cu cale sa puna peste imparatie o suta doua zeci de dregatori, care trebuiau sa fie raspanditi in toata imparatia; Dregatori. Aramaicul achashdarpan, literal ,,satrapi” (vezi comentariul la cap. 8,2). Diferitele detalii ale administratiei provinciale ale Imperiului Persan inainte de reorganizarea intreprinsa de Darius I sunt inca obscure. Herodot (iii. 89) spune ca Darius I a creat 20 de satrapii ca subdiviziuni principale ale imperiului. Fiecare satrapie era impartita in provincii. Inscriptiile lui Darius dau totaluri diferite pentru satrapii (21, 23, 29), dovedind ca imparatul a schimbat probabil numarul si marimea satrapiilor in timpul domniei sale. Unii istorici greci folosesc termenul ,,satrap” pentru slujbasii inferiori, asa dupa cum se pare ca a facut si Daniel cand a folosit termenul pentru a-i denumi pe guvernatorii provinciali. Compara cele 127 de provincii din Estera 1,1 pe vremea lui Xerxe. 6:2 a pus in fruntea lor trei capetenii, in numarul carora era si Daniel. Dregatorii acestia aveau sa le dea socoteala, ca imparatul sa nu sufere nici o paguba. Trei capetenii. Corpul acesta administrativ nu este mentionat in sursele extra-biblice. Este o totala lipsa de dovezi documentare contemporane cu privire la organizarea Imperiului Persan dinainte de Darius I. Era si Daniel. In alte traduceri [KJV] avem ,,Daniel era primul”. Literal, traducerea este ,,Daniel era unul”. Cuvantul folosit aici este redat prin ,,unul” (,,o”) si in cap. 7,5.16. Nici o paguba. Motivul complicatului sistem administrativ din Persia este zugravit aici in culori vii. Pentru precautiile luate de sistemul imperial pentru evitarea pagubelor la venituri si la alte daune, compara cu Ezra 4,13-16. 6:3 Daniel insa intrecea pe toate aceste capetenii si pe dregatori, pentru ca in el era un duh inalt; si imparatul se gandea sa-l puna peste toata imparatia. Duh inalt. Sau ,,spirit ales”. Aceasta a fost prima data cand observatori de neam imparatesc au gasit un ,,duh” aparte in Daniel. Nebucadnetar marturisise ca Daniel poseda ,,duhul dumnezeilor celor sfinti” (cap. 4,8). Regina mama repetase expresia aceasta in convorbirea ei cu Belsatar in ultima si decisiva lui noapte (cap. 5,11). Cu acelasi prilej ea atrasese atentia la ,,duhul inalt” care fusese observat la Daniel (cap. 5,12). Fara indoiala ca duhul acesta se manifestase nu numai in rezolvarea ,,intrebarilor grele” (cap. 5,12) ci si printr-o cinste scrupuloasa, credinciosie neclintita, loialitate fata da datorii, si integritate in cuvinte si fapte – calitati rar intalnite la slujitorii civili ai vremii. O scurta intrevedere cu acest varstnic om de stat, un supravietuitor al epocii de aur a Babilonului imperial, a fost suficienta pentru a-l convinge pe Darius ca Daniel ar constitui o buna alegere ca administrator principal al noului imperiu si ca sfetnic al coroanei. 6:4 Atunci capeteniile si dregatorii au cautat sa afle ceva asupra lui Daniel, ca sa-l parasca in ce privea treburile imparatiei. Dar n-au putut sa gaseasca nimic, nici un lucru vrednic de mustrare, pentru ca el era credincios, si nu se gasea nici o greseala la el si nici un lucru rau. Asupra lui Daniel. In planurile lui de a-l inalta pe Daniel la slujba civila cea mai inalta din stat, fara indoiala ca Darius lucra in interesele coroanei si ale imperiului. Totusi, el uitase sa ia in consideratie sentimentele de gelozie care in chip firesc urmau sa se trezeasca printre demnitarii mezi si persi cand un iudeu, un fost ministru al babilonienilor, urma sa ocupe o pozitie care, potrivit cu asteptarile lor, trebuia sa fie a lor. Nici o greseala. In ciuda varstei sale inaintate – era cu putin sub nouazeci de ani – Daniel era perfect capabil sa-si indeplineasca obligatiile sale de stat astfel incat nici o greseala sa nu-i poata fi gasita. Realizarea aceasta se datora integritatii lui personale si increderii in calauzirea neintrerupta a Tatalui sau ceresc. A-L iubi si a-I servi lui Dumnezeu pentru el era mai important decat viata insasi. Aderarea scrupuloasa din tineretea sa la legile sanatatii fara indoiala ca i-a dat o vigoare care intrecea cu mult pe cea obisnuita a oamenilor de varsta lui. 6:5 Atunci oamenii acestia au zis: Nu vom gasi nici un cuvant de plangere impotriva acestui Daniel, afara numai daca am gasi vreunul in Legea Dumnezeului lui! Legea Dumnezeului sau. O cercetare atenta a obiceiurilor lui Daniel, o observare amanuntita a felului sau de purtare fata de asociatii si subordonatii sai si un control riguros al documentelor, n-a scos la iveala nici o neregula care sa reprezinte un temei de plangere sau invinuire. Totusi, vrajmasii lui Daniel au descoperit ca el nu putea fi niciodata gasit inchinandu-se in vreun templu din Babilon si ca nici nu lua parte la ceremoniile religioase pagane. Fara indoiala ei observasera ca el lipsea de la biroul sau in fiecare Sabat, ziua de odihna saptamanala prescrisa in ,,legea Dumnezeului sau”. Fara indoiala ei considerau ca momentele fixate de el pentru rugaciune erau in conflict cu implinirea indatoririlor sale oficiale. 6:6 Apoi aceste capetenii si dregatorii acestia s-au dus cu mare zarva la imparat, si i-au vorbit asa: Sa traiesti vesnic, imparate Dariu! Aceste capetenii si dregatorii acestia. Nu este nevoie sa se presupuna ca toti guvernatorii imperiului s-au adunat inaintea imparatului pentru chestiunea aceasta. Fara indoiala s-au infatisat numai aceia care il invidiau pe Daniel. Daca ar fi fost chemati toti cu aceasta ocazie, imparatul ar fi intrat la banuieli, mai ales daca n-ar fi fost si Daniel printre ei. Complotistii au considerat probabil ca daca numai cativa s-ar fi apropiat de imparat cu cererea, sansele de a-l insela pe monarh ar fi fost mai mari decat daca ar fi asteptat ca toti guvernatorii din fiecare colt al imparatiei sa se adune ca sa se infatiseze inaintea lui. Sa traiesti vesnic. Vezi comentariul la cap. 2,4. 6:7 Toate capeteniile imparatiei, ingrijitorii, dregatorii, sfetnicii, si carmuitorii sunt de parere sa se dea o porunca imparateasca, insotita de o aspra oprire, care sa spuna ca oricine va inalta, in timp de trei zeci de zile, rugaciuni catre vreun dumnezeu sau catre vreun om, afara de tine, imparate, va fi aruncat in groapa cu lei. Toate capeteniile. Fara indoiala o minciuna, deoarece este indoielnic ca toti fusesera consultati. Oricine va face o rugaciune. Un decret de felul acesta ar fi fost ceva cu totul strain pentru persi, care si-au castigat reputatia de a fi marinimosi in materie de toleranta religioasa. Este de neimaginat ca un om ca Cir sa semneze un astfel de decret. Totusi este evident ca Darius Medul avea alta crestere. Nu stim multe cu privire la conceptia mezilor despre toleranta religioasa. Cir, imparatul persan, a rezidit templele natiunilor distruse de babilonieni si prin aceasta a aratat spiritul sau de toleranta fata de sentimentele si practicile religioase ale altor popoare. Pe de alta parte Darius I pretindea ca falsul Smerdis, predecesorul sau, un mag din Media care a domnit timp de aproape jumatate de an in anul 522 i.Hr., si-a dovedit spiritul de intoleranta religioasa distrugand templele. Desi generalizarile sant supuse greselii, trebuie sa admitem posibilitatea ca mezii, sau cel putin o parte din conducatorii lor, au manifestat mai putina toleranta religioasa decat persii. S-a mai spus si ca porunca de a nu se face rugaciuni timp de o luna decat numai catre imparat, desi in cazul acesta atintita in special catre Daniel, ar fi putut fi sugerata de un obicei religios national de o origine mai veche la mezi, potrivit caruia imparatului i se dadeau onoruri divine. Herodot (i. 199) observa ca Deioces, unul din cei mai timpurii imparati cunoscuti ai mezilor, facuse din persoana sa obiectul unei temeri reverentioase a supusilor sai scotandu-se de sub observatia oamenilor de rand, pentru a-i convinge pe oameni ca el era un om deosebit de ei. Ca pana si imparatii persi erau gata ca ocazional sa accepte onoruri divine este evident din faptul ca in Egipt ei au ingaduit sa se adauge atribute divine numelor lor. Inscriptiile hieroglife il mentioneaza pe Cambises ca ,,fiul lui Ra” zeul-soare; si pe Darius ca ,,fiul zeului”. Prin urmare nu este necesar sa mergem de-a lungul istoriei pana la imparatii romani pentru a gasi primele paralele istorice la porunca mentionata in Daniel 6,7, asa cum au pretins unii invatati critici. Groapa cu lei. Literatura si operele de arta contemporane ii infatiseaza adesea pe imparatii din antichitate, ca de pilda pe ai Egiptului, Asiriei si Persiei, ca fiind angajati in sportul vanarii de animale salbatice. Vanatul consta mai ales din lei, dar includea si pantere, zimbri si elefanti. Cronicile amintesc despre regi vasali cari trimiteau ca tribut animale salbatice captive stapanilor lor imparati din Mesopotamia. Acolo erau tinute in menajerii, ca simboluri ale puterii mondiale a imparatului si pentru distractia imparatului si a prietenilor acestuia. Desi nu se cunosc exemple de pedeapsa cu moartea prin aruncarea vinovatului la animale salbatice din rapoartele contemporane de pe vremea persilor, aceste surse amintesc forme extraordinar de salbatice de pedeapsa capitala ordonate de imparatii persani, altminteri umanitari. 6:8 Acum, imparate, intareste oprirea, si iscaleste porunca aceasta, pentru ca sa nu se poata schimba, dupa legea Mezilor si Persilor, care, odata data, ramane neschimbata. Sa nu se poata schimba. Cu privire la irevocabilitatea legii ,,Mezilor si Persilor” compara si Estera 1,19; 8,8. Caracteristica aceasta este atestata si de scriitorii greci. De exemplu Diodorus Siculus (xvii. 30) descrie atitudinea lui Darius II fata de condamnarea la moarte a lui Charidemos. El pretinde ca imparatul, dupa ce a rostit sentinta s-a cait si s-a invinuit ca a gresit foarte mult in judecata; totusi era cu neputinta sa desfaca ceea ce se facuse prin autoritatea imparateasca. Mezi si persi. Adeptii inaltei critici au atras in mod frecvent atentia la prezenta acestei expresii in cartea lui Daniel, folosita intr-o perioada in care persii erau de fapt mai proeminenti in vechiul imperiu decat mezii, ca o dovada a unei presupuse date tarzii de scriere a cartii. Ei pretindeau ca un astfel de termen ar fi fost folosit numai intr-o perioada cand adevarata situatie politica ar fi devenit tulbure in memoria oamenilor. Documente contemporane, descoperite dupa aceea, au aratat ca aceasta conceptie a criticii superioare este incorecta. Documentele acestea se refera la persi prin termenul ,,mezi”, si la ,,mezi si persi”, asa cum o face Biblia. Documentele cuneiforme mai mentioneaza si cativa imparati persani sub titlul de ,,imparat al mezilor” ca si prin titlul obisnuit de ,,imparat al Persiei”. Intrucat Darius era un ,,med” este numai natural ca orice curtean, referindu-se in prezenta lui la legea tarii, sa vorbeasca despre ,,legea mezilor si a persilor.” 6:9 In urma celor de mai sus, imparatul Dariu a scris porunca si oprirea. Verset ce nu a fost comentat. 6:10 Cand a aflat Daniel ca s-a iscalit porunca, a intrat in casa lui, unde ferestrele odaii de sus erau deschise inspre Ierusalim, si de trei ori pe zi ingenunchea, se ruga si lauda pe Dumnezeul lui, cum facea si mai inainte. Casa lui. Casa lui Daniel probabil avea un acoperis plat, ca majoritatea caselor atat vechi cat si moderne din Mesopotamia. De obicei intr-un colt este un apartament ridicat deasupra nivelului acoperisului plat si care are ferestre cu zabrele pentru ventilatie. Astfel de camere ofereau spatii ideale pentru a fi izolat. Ferestrele erau deschise. O expresie aramaica identica este folosita intr-un papirus aramaic de la Elefantina. Papirul descrie o casa avand ,,ferestre deschise” la partea de jos si deasupra (Cowley, Nr. 25, randul 6). Un alt papirus vorbeste despre o casa a carei ,,singura fereastra se deschide catre ambele compartimente” (Kraeling, Nr. 12, randul 21). Ferestrele deschise ale lui Daniel erau spre Ierusalim, orasul pe care el il parasise pe cand era copil si probabil nu-l mai vazuse niciodata. Cu privire la obiceiul de a se intoarce cu fata catre Ierusalim la rugaciune, vezi 1Regi 8,33,35; Psalmi 5,7; 28,2. Ingenunchea. Biblia noteaza diferite pozitii la rugaciune. Gasim servi ai lui Dumnezeu care se rugau sezand ca David (2Samuel 7,18, [KJV]), plecandu-se, ca Eliezer (Geneza 24,26) si Ilie (1Regi 18,42); si frecvent stand in picioare ca Ana (1Samuel 1,26). Atitudinea cea mai obisnuita la rugaciune pare sa fi fost aceea de a ingenunchea, pentru care avem cateva exemple: Ezra (Ezra 9,5), Isus (Luca 22,41), Stefan (Fapte 7,60). Vezi si PK 48; GW 178. De trei ori pe zi. In traditia iudaica de mai tarziu inaltarea de rugaciuni de trei ori pe zi avea loc la ceasul al treilea, al saselea si al noualea (ceasurile fiind socotite de la rasaritul soarelui). Ceasul al treilea si al noualea corespundeau cu timpul jertfei de dimineata si de seara. Psalmistul pastra aceeasi practica (Psalmi 55,55.17). Mai tarziu trei rugaciuni pe zi a devenit un obicei fix pentru orice iudeu drept credincios potrivit cu regulile rabinice (Berakoth iv. 1). Acest obicei al celor trei momente zilnice de rugaciune pare sa fi fost adoptat si in biserica crestina primara (Didahia 8). 6:11 Atunci oamenii acestia au dat navala in casa, si au gasit pe Daniel rugandu-se si chemand pe Dumnezeul lui. Au gasit pe Daniel rugandu-se. Complotistii n-au avut mult de asteptat ca sa-l vada pe Daniel nesocotind interdictia imparatului. Cu sau fara decret, omul acesta al lui Dumnezeu simtea ca trebuie sa-si continue deprinderea de a se ruga zilnic. Dumnezeu constituia pentru el izvorul intregii sale intelepciuni si al intregului sau succes in viata. Bunavointa Cerului era pentru el mai scumpa decat viata insasi. Comportamentul sau a fost rezultatul increderii sale in Dumnezeu. 6:12 Apoi s-au infatisat inaintea imparatului, si i-au zis cu privire la oprirea imparateasca: N-ai scris tu o oprire, care spune ca oricine va inalta, timp de trei zeci de zile, rugaciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afara de tine, imparate, sa fie aruncat in groapa cu lei? Imparatul a raspuns: Lucrul acesta este adevarat, dupa legea Mezilor si Persilor, care nu se poate schimba! Verset ce nu a fost comentat. 6:13 Ei au luat din nou cuvantul si au zis imparatului: Daniel, unul din prinsii de razboi ai lui Iuda, nu tine deloc seama de tine, imparate, nici de oprirea pe care ai scris-o, si isi face rugaciunea de trei ori pe zi! Din prinsii de razboi. Forma acuzarii descoperea intreaga ura si tot dispretul pe care oamenii acestia le nutreau fata de Daniel. Ei nu s-au referit la demnitatea functiei lui, ci l-au caracterizat doar ca un strain, un exilat iudeu. Ei au nadajduit fara indoiala sa aduca purtarea lui sub banuiala ca ar fi un act de rebeliune fata de autoritatea imparateasca. De fapt, ei intrebau: Cum putea un om pe care imparatul il onorase atat de mult, si care avea toate motivele sa-si arate recunostinta fata de imparat prin stricta ascultare de decretele imparatesti, sa fie atat de nerusinat incat sa sfideze fatis poruncile imparatesti? Cuvintele lor erau in asa fel calculate ca sa-l determine pe Darius sa-l priveasca pe Daniel ca fiind un nerecunoscator, daca nu chiar un tradator. 6:14 Imparatul s-a mahnit foarte mult cand a auzit lucrul acesta; s-a gandit cum ar putea sa scape pe Daniel; si pana la asfintitul soarelui s-a trudit sa-l scape. Sa-l scape. Monarhul a sesizat cursa care-i fusese intinsa. La propunerea decretului, oamenii recursesera la lingusire, iar imparatul inaintat in varsta isi daduse aprobarea fara sa vada uneltirea care statea la baza planului oamenilor in a caror judecata el fusese obisnuit sa se increada. Brusc el si-a dat seama ca intreaga chestiune fusese conceputa, nu asa cum crezuse el, pentru a onora domnia si persoana sa, ci pentru a-l lipsi de un prieten sincer si de un functionar public de incredere. In ciuda eforturilor sale aproape disperate, imparatul nu a putut gasi nici o portita legala ca sa-l scape pe Daniel si sa apere in acelasi timp conceptia medo-persana fundamentala a inviolabilitatii legii. 6:15 Dar oamenii aceia au staruit de imparat, si i-au zis: Sa stii, imparate, ca, dupa legea Mezilor si Persilor, orice oprire sau orice porunca, intarita de imparat, nu se poate schimba! Au staruit. Sau ,,s-au adunat”. Pentru a doua oara in ziua aceea hotaratoare vrajmasii lui Daniel au venit la imparat, de data aceasta seara. Vreme de multe ore ei asteptasera executarea verdictului, si intrucat nu se facea nimic, s-au dus din nou la imparat si cu nerusinare si-au cerut prada. Ei stiau ca au un drept legal sa ceara executarea lui Daniel si ca nu era nici o portita in lege prin care ar fi putut sa scape. 6:16 Atunci imparatul a poruncit sa aduca pe Daniel, si sa-l arunce in groapa cu lei. Imparatul a luat cuvantul si a zis lui Daniel: Dumnezeul tau, caruia necurmat Ii slujesti, sa te scape! Sa te scape. Cuvintele imparatului erau intr-un contrast izbitor cu acelea pe care le rostise Nebucadnetar cu o ocazie oarecum asemanatoare (cap. 3,15). Poate ca Darius era familiarizat cu minunile pe care Dumnezeu le facuse pe timpul lui Nebucadnetar si al lui Belsatar. 6:17 Au adus o piatra, si au pus-o la gura gropii. Imparatul a pecetluit-o cu inelul lui si cu inelul mai marilor lui, ca sa nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. Au adus o piatra. Nu s-a descoperit prin sapaturi nici o groapa de lei din antichitate, si este astfel imposibil sa se refaca un tablou precis al unui astfel de loc. A pecetluit-o. Sigilarea oficiala din partea imparatului si din partea mai marilor avea un indoit scop. Ea servea ca garantie pentru imparat ca Daniel nu va fi omorat prin nici un alt mijloc, in caz ca nu era vatamat de lei. Deoarece Darius nadajduia ca Dumnezeul lui Daniel il va salva pe slujitorul Sau credincios din gura leilor, natural ca dorea sa ia masuri de prevenire impotriva oricarui amestec din partea oamenilor care erau hotarati sa ii ia viata lui Daniel. Pe de alta parte sigiliul le oferea vrajmasilor lui Daniel asigurarea ca nu se va face nici o incercare de a-l scapa, in caz ca nu va fi imediat sfasiat in bucati de fiarele salbatice. Poate ca sfetnicii lui Darius s-au temut ca se va face o incercare de a-l scoate pe Daniel din groapa de catre prietenii acestuia, sau de catre imparat, indata ce toti se vor fi retras de la locul executiei. De aceea, atat sigiliul lor cat si al imparatului au fost folosite pentru a se asigura ca piatra nu va fi miscata din loc in cursul noptii. Morminte egiptene sigilate ar putea sluji ca sa ilustreze tehnica sigilarii unei intrari. Dupa ce poarta era inchisa pentru ultima data, era tencuita cu ipsos, si fie ca se aplicau sigilii din loc in loc pe tencuiala proaspata, fie ca se aplicau niste sigilii care se rulau pe aceasta. O procedura asemanatoare poate sa fi folosita la inchiderea si sigilarea gropii leilor. Sigilarea este foarte probabil ca s-a facut cu ajutorul unui sigiliu cilindric, foarte obisnuit la Asirieni, babilonieni, si persi. Fiecare sapatura intreprinsa in Mesopotamia scoate la iveala numeroase exemplare de astfel de sigilii. Cuvantul tradus de Cornilescu ,,inel”, in alte traduceri apare ca ,,sigiliu”. 6:18 Imparatul s-a intors apoi in palatul sau, a petrecut noaptea fara sa manance, nu i s-a adus nici o tiitoare, si n-a putut sa doarma. Tiitoare. Aramaicul dachawan. Cuvantul este obscur. In Biblie apare numai aici. Comentatorul iudeu medieval Rasi considera ca inseamna ,,mese”. Ibn Ezra, un alt invatat iudeu interpreta cuvantul ca insemnand ,,instrumente muzicale”. Interpretarea lui poate sa fi influentat traducerea engleza KJV. Printre multe alte interpretari aflate in traduceri si comentarii, toate fiind numai presupuneri, se gasesc si urmatoarele: ,,hrana”, ,,cantareti”, ,,dansatoare”, ,,parfumuri”, ,,persoane care sa-l amuze”, si ,,concubine”. Traducerea ,,distractii” dintr-o anumita versiune in limba engleza pare sa tinteasca o citire neutra. 6:19 In revarsatul zorilor, insa, imparatul s-a sculat si s-a dus in graba la groapa cu lei. In revarsatul zorilor. In aramaica sefarpar, ,,zorii”. Sensul pasajului este clar indicat in traducerea lui Keil: ,,Imparatul, indata ce s-a trezit in zorii diminetii, s-a dus in graba prin lumina diminetii”. 6:20 Si apropiindu-se de groapa, a chemat pe Daniel cu un glas plangator. Imparatul a luat cuvantul, si a zis lui Daniel: Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tau, caruia ii slujesti necurmat, sa te scape de lei? Plangator. Aramaicul ‘asib, ,,trist”, ,,indurerat”, ,,plin de neliniste”. Vocea este un indicator al emotiilor, si este greu pentru oameni sa-si ascunda sentimentele launtrice. Imparatul trecuse prin chinul de a-l vedea pe slujitorul sau cel mai credincios aruncat la lei. Experienta aceasta ingrozitoare a fost urmata de o noapte lunga si lipsita de somn. Nu este de mirare ca glasul ii trada nelinistea, ingrijorarea si amara remuscare din inima lui! Robul Dumnezeului celui viu. Cuvintele lui Darius descopera o oarecare masura de cunoastere a Dumnezeului si a religiei lui Daniel. Faptul ca imparatul vorbea despre Dumnezeul lui Daniel numindu-L ,,Dumnezeul cel viu”, sugereaza ca Daniel ii explicase natura si puterea adevaratului Dumnezeu. 6:21 Si Daniel a zis imparatului: Vesnic sa traiesti, imparate! Vesnic sa traiesti, imparate. Cu privire la aceasta formula de salut ceremoniala vezi comentariul la cap. 2,4. 6:22 Dumnezeul meu a trimis pe ingerul Sau si a inchis gura leilor, care nu mi-au facut nici un rau, pentru ca am fost gasit nevinovat inaintea Lui. Si nici inaintea ta, imparate, n-am facut nimic rau! A inchis gura leilor. Scriitorul epistolei catre Evrei se refera la experienta aceasta a lui Daniel si atribuie eliberarea profetului puterii credintei (Evrei 11,33). Am fost gasit nevinovat. Probabil ca Daniel nu se aparase nici pe sine ca persoana si nici actiunile sale inainte de a fi fost aruncat la lei. Orice cuvant rostit atunci ar fi putut fi interpretat ca un semn de slabiciune si de teama. Acum insa, dupa ce Dumnezeu gasise de cuviinta sa-i scape viata, Daniel s-a hotarat sa-si declare nevinovatia. 6:23 Atunci imparatul s-a bucurat foarte mult, si a poruncit sa scoata pe Daniel din groapa. Daniel a fost scos din groapa, si nu s-a gasit nici o rana pe el, pentru ca avusese incredere in Dumnezeul sau. Sa scoata pe Daniel. Cerintele decretului imparatesc fusesera satisfacute. Decretul nu ceruse executarea calcatorului legii, ci numai ,,sa fie aruncat in groapa cu lei” (v. 7.). Nu este nici o indoiala, desigur, in afara de aceea ca aceste cuvinte implicau pedeapsa cu moartea. Daniel fusese aruncat in groapa cu lei, si nu existau restrictii constitutionale cari sa il impiedice pe imparat sa-l scoata pe Daniel din groapa leilor. 6:24 Imparatul a poruncit sa aduca pe oamenii aceia care parasera pe Daniel. Si au fost aruncati in groapa cu lei, ei, copiii lor si nevestele lor; si, pana sa ajunga in fundul gropii, leii i-au si apucat si le-au faramitat oasele. Au fost aruncati. Imparatul maniat a procedat dupa maniera caracteristica despotilor contemporani. Istoria antica ofera o serie de exemple ale unui astfel de comportament. Unii comentatori critici au incercat sa arate ca naratiunea este lipsita de veridicitate din punct de vedere istoric pretinzand ca groapa in care erau tinuti leii nu era suficient de mare ca sa fi putut incapea in ea 122 de barbati cu familiile lor; ca nu puteau fi destui lei in Babilon ca sa manance atatea victime. Totusi, Biblia nu spune nicaieri ca acesta a fost numarul celor osanditi la moarte. Acesti invatati critici au tras concluzia superflua ca toti cei 120 de dregatori impreuna cu cei 2 presedinti din v. 1, 2 au fost implicati in aceasta experienta nenorocita. Este pura speculatie a spune numarul celor implicati in aceasta chestiune. Copiii lor. Atat Herodot (iii. 119) cat si Ammianus Marcellinus (xxiii. 6, 81) dau marturie ca darea la moarte a sotiilor si a copiilor impreuna cu barbatii condamnati era conforma cu obiceiul persan. 6:25 Dupa aceea, imparatul Dariu a scris o scrisoare catre toate popoarele, catre toate neamurile, catre oamenii de toate limbile, care locuiau in toata imparatia: Pacea sa va fie data din belsug! Verset ce nu a fost comentat. 6:26 Poruncesc ca, in toata intinderea imparatiei mele, oamenii sa se teama si sa se infricoseze de Dumnezeul lui Daniel. Caci El este Dumnezeul cel viu, si El dainuieste vesnic; imparatia Lui nu se va nimici niciodata, si stapanirea Lui nu va avea sfarsit. Poruncesc. Dupa eliberarea minunata a prietenilor lui Daniel din cuptorul cu foc, Nebucadnetar emisese un decret catre toate natiunile imparatiei sale interzicandu-le, sub amenintarea pedepsei cu moartea, sa spuna ceva impotriva Dumnezeului acestor evrei (cap. 3,29). La fel, ca urmare a ocrotirii lui Daniel in groapa cu lei, Darius a dat un edict poruncind tuturor natiunilor din cuprinsul imparatiei lui sa se teama de Dumnezeul lui Daniel si sa-L respecte. Nu trebuie sa tragem din aceasta concluzia superflua ca imparatul insusi s-a indepartat de politeismul mezilor. Darius L-a recunoscut pe Dumnezeul lui Daniel ca fiind Dumnezeul cel viu, a carui imparatie si stapanire sunt vesnice, dar nu se spune ca el L-a recunoscut ca fiind unicul Dumnezeu adevarat. 6:27 El izbaveste si mantuieste, El face semne si minuni in ceruri si pe pamant. El a izbavit pe Daniel din ghearele leilor! Verset ce nu a fost comentat. 6:28 Daniel a dus-o bine sub domnia lui Dariu si sub domnia lui Cir, Persanul. Supt domnia. Repetarea acestor cuvinte nu indica o separare a imparatiei persane de aceea a mezilor, ci numai o distinctie intre domnitori, unul fiind med si celalalt persan. Constructia propozitiei ingaduie interpretarea care face din Cir fie un coregent, fie un succesor al lui Darius. NOTA ADITIONALA LA CAPITOLUL 6 In cele ce urmeaza este un rezumat si o evaluare a diferitelor conceptii sustinute cu privire la identitatea lui Darius, Medul. Inainte de epoca arheologiei moderne cartea lui Daniel punea o serie de probleme istorice, din care cea mai mare parte au fost rezolvate satisfacator (vezi Introducere, p. 747). Din problemele inca nesolutionate, chestiunea persoanei si functiei lui Darius este in prezent cea mai de seama. Totusi, modul remarcabil in care alte declaratii istorice ale Bibliei au fost recent confirmate justifica increderea ca problema aceasta va fi si ea rezolvata. Inaltii critici prezinta explicatia lor simpla, dar inacceptabila, ca partile istorice ale cartii lui Daniel sunt de domeniul legendei si ca Darius este o persoana fictiva inventata de autorul din al II-lea secol al acestei carti. Faptul ca nu se poate realiza confirmarea profana a unor declaratii de natura istorica ale Bibliei nu este un motiv de a pune la indoiala credibilitatea si acuratete istorica a Sfintelor Scripturi. Multe afirmatii ale Bibliei anterior puse la indoiala de catre invatatii critici, s-au dovedit de atunci incoace in deplina armonie cu realitatile istoriei antice asa cum a iesit aceasta la iveala de sub lopata arheologului. In continuare avem un rezumat al afirmatiilor Bibliei cu privire la Darius: 1. 1. Darius era un med prin descendenta (cap. 5,31; 9,1; 11,1). 2. 2. Era ,,fiul lui Ahasveros” (cap. 9,1). 1. 3. El fusese facut ,,imparat peste imparatia Haldeilor” (cap. 9,1), si astfel ,,a pus mana pe imparatie” (cap. 5,31). 4. El era ,,cam de” saizeci si doi de ani (KJV) pe vremea cand Babilonul a fost cucerit (cap. 5, 30.31). 5. Este amintit numai primul sau an de domnie (cap. 9,1; 11,1). 2. 6. A randuit ,,o suta douazeci de dregatori” (literal ,,satrapi”) peste intreaga imparatie ,,cu trei capetenii” ca superiori ai lor (cap. 6,1.2). 7. Cir sau i-a urmat lui Darius sau a domnit impreuna cu el (cap. 6,28). Din dovezile acestea rezulta urmatorul tablou al lui Darius: Dupa caderea Babilonului, Imperiul Babilonian a fost condus de Darius, poate in prima partea a domniei lui Cir, asa cum era socotita in Babilon. Darius, un fiu al lui Ahasveros (greceste Xerxes), este numit medul in contrast cu Cir, care este numit persanul (cap. 6,28). El deja era in varsta de 62 de ani cand a fost cucerit Babilonul, si probabil a si murit la scurt timp dupa aceea. Nici un alt izvor extra-biblic cunoscut, cu exceptia celor ce se intemeiaza pe Daniel, ca de pilda Iosif Flavius, nu mentioneaza vreun Darius in fruntea Imperiului Babilonian cucerit inainte de Darius I (522-486 i.Hr.). Poate ca descoperirile viitoare vor aduce lumina asupra lui Darius Medul. Intre timp comentatorii biblici trebuie sa caute sa-l identifice pe Darius Medul cu una dintre figurile istorice ale vremii lui Cir care au fost cunoscute sub alt nume. Iosif pretinde ca Darius din cartea lui Daniel ,,avea un alt nume printre greci” (Antichitati, x. 11. 4). Dintre diferitele identificari cunoscute, urmatoarele merita sa fie examinate: 1. Ca Darius Medul era Astiages, ultimul domnitor al regatului Mediei inainte ca Cir sa preia imperiul. Astiages era fiul lui Ciaxares I, al carui nume, se pretinde, poate fi identificat lingvistic cu acela al lui Ahasveros din cap. 9,1, desi Ahasveros in alta parte este echivalent cu Xerxe (vezi comentariul la Estera 1,1). Intrucat Astiages a inceput sa domneasca pe la 588 i.Hr., el trebuie sa fi fost un om in varsta la momentul caderii Babilonului in 539 i.Hr., asa cum se raporteaza ca era Darius (cap. 5.31). Faptul acesta confera o oarecare plauzibilitate identificarii sugerate. Totusi, se ridica obiectii serioase impotriva acestei identificari. Potrivit izvoarelor grecesti Astiages era bunicul lui Cir. Pe cand Cir era inca tanar Astiages a facut cateva incercari sa-l omoare. Mai tarziu, fiind rege vasal peste triburile persane, Cir s-a rasculat impotriva domnului sau si l-a detronat pe Astiages fie la 553/552 fie la 550 i.Hr., facandu-l guvernator in Hircania, la sud de Marea Caspica. Nici macar izvoarele grecesti nu dau vreun indiciu ca Astiages a fost asociat cu Cir la cucerirea Babilonului in 539. Mai mult, este indoielnic daca Astiages, care era contemporan cu Nebucadnetar si era cumnatul marelui imparat babilonian, mai era in viata pe vremea aceea. De aceea este foarte improbabil ca cei doi sa poata fi unul si acelasi. 1. 2. Ca Darius Medul era Cambises fiul lui Cir. Cambises este mentionat de cateva ori in tablitele cuneiforme cu titlul de imparat al Babilonului, ca fiind asociat la tron cu tatal sau, Cir, pe care aceste tablite il numesc imparat al Tarilor. Totusi, co-regenta lui cu tatal sau este unicul factor in favoarea identificarii lui Cambises cu Darius din Daniel. In toate celelalte privinte Cambises nu se potriveste cu tabloul pe care-l prezinta Biblia. El n-ar fi putut fi de 62 de ani in 539 i.Hr. El nu era un med, ci un persan ca si tatal sau. Si nu era fiul lui Ahasveros. Din cauza numeroaselor dificultati create, identificarea lui Cambises cu Darius trebuie sa fie inlaturata. 2. 3. Ca Darius Medul era Gobrias, guvernatorul Babilonului sub Cir. Aceasta conceptie s-a bucurat de mai multi adepti decat oricare alta. Gobrias este mentionat de Xenofon (Cyropaedia vii) ca un general in varsta care, sub Cir, a condus la cucerirea Babilonului. Cronica lui Nabonid, un document cuneiform important care descrie caderea Babilonului, il mentioneaza si ea. Documentul acesta spune ca: ,,Ugbaru, guvernatorul din Gutium, si ostirea lui Cir au intrat in Babilon fara lupta” pe data de 16 Tisri. Dupa ce descrie intrarea lui Cir in Babilon il mentioneaza si pe un oarecare ,,Gubaru, guvernatorul lui”, care ,,a pus (sub-)guvernatori in Babilon”. Mai departe, dupa ce povesteste cum zeii care fusesera exilati la Babilon de Nabonid, au fost inapoiati oraselor lor respective, tablita precizeaza ca ,,in luna Arahsamnu, in noaptea zilei a 11-a, Ugbaru a murit”. Propozitia urmatoare este deteriorata, iar invatatii nu au reusit sa se puna de acord asupra unei reconstituiri satisfacatoare a acesteia. Se pare ca ea da alte informatii despre moartea lui Ugbaru sau ca vorbeste despre moartea unui personaj regal. Propozitia urmatoare afirma ca a avut loc un doliu oficial in toata tara pe timp de o saptamana. Diferiti invatati au socotit ca Ugbaru si Gubaru sunt simple scrieri diferite ale aceluiasi nume, si ca ele il desemneaza pe Gobrias al izvoarelor grecesti. Concluzia aceasta nu poate fi corecta, deoarece Ugbaru a murit in luna Arahsamnu – fie in anul cuceririi Babilonului fie in cel urmator – in timp ce Gubaru, guvernatorul Babilonului, a mai trait multi ani, asa cum atesta numeroase documente contemporane. Rapoartele acestea atesta activitatea lui Gubaru, mai intai ca guvernator peste satrapiile Babiloniei si Marii Sirii, si mai tarziu ca socru si asociat cu Darius I. Deci, Ugbaru si Gubaru ai Cronicii lui Nabonid trebuie sa fi fost doua persoane diferite. Primul, care a cucerit Babilonul, a murit la scurt timp dupa aceea. Celalalt a trait mai departe ca guvernator al Babiloniei. Asemanarea numelor pare sa fi produs confuzie in mintea istoricilor inca de pe vremea lui Xenofon, care considera ca Ugbaru si Gubaru reprezinta unul si acelasi nume. Aceia care il identifica pe Darius Medul cu Gobrias si il echivaleaza pe Ugbaru cu Gubaru atrag atentia asupra faptului ca despre Gobrias se raporteaza ca a cucerit Babilonul si ca el in realitate a devenit carmuitorul Babiloniei, drept pentru care a putut fi numit ,,imparat”, cu toate ca rapoartele contemporane il numesc numai guvernator. Faptul ca potrivit Cronicii lui Nabonid se spune despre el ca a randuit guvernatori peste Babilonia, pare sa se armonizeze cu cap. 6,1.2, unde lucrarea aceasta ii este atribuita lui Darius Medul. Numele Gubaru a fost desemnat explicit ca fiind de origine meda. De asemenea pozitia lui de mai inainte ca guvernator al Gutium-ului, o provincie invecinata cu Media, pare sa admita posibilitatea ca el sa fi fost med. Cu toate ca identificarea lui Darius cu Gobrias are mai multe argumente in favoarea sa decat cele doua precedente, se ridica diferite obiectii serioase si impotriva ei. Gobrias era numai guvernator si nu imparat. Intrucat a mai trait multi ani dupa caderea Babilonului, trebuie sa fi fost mult mai tanar de 62 de ani la 539 i.Hr. Consideratiile acestea fac dificila acceptarea acestei identificari drept corecta. O teorie Gobrias alternativa, bazata pe o reinterpretare a Cronicii lui Nabonid, propune ca Darius Medul nu era Gubaru, guvernatorul mai tarziu al tablitelor, ci, Ugbaru/Gubaru din Cronica lui Nabonid, guvernatorul Gutium-ului care a luat Babilonul pentru Cir si a murit in Arahshamnu, nu cu trei saptamani, ci cu un an si trei saptamani mai tarziu. Aceasta ar permite timp pentru evenimentele cap. 6 in timpul domniei sale ,,peste teritoriul Haldeilor” (cap. 9,1). Pentru Ugbaru/Gubaru, termenul rege ar fi numai un titlu de curtoazie; Cir, deja stapan peste Persia, Media si Lidia inainte de a cuceri Babilonia, era conducator de facto al intregului imperiu. 4. Ca Darius Medul era Ciaxares II, fiul lui Astiages. Compara afirmatiile din PK 523, 556, 537 cu privire la Cir ca nepot si general al lui Darius cu afirmatia lui Xenofon ca 1. Cir, nepotul lui Astiages prin mama sa, Mandane, facuse cunostinta cu unchiul sau Ciaxares in timpul anilor pe care-i petrecuse la curtea bunicului sau med (Cyropaedia, i. 3. 1; 4. 1, 6-9, 20-22; 5. 2); 2. ca Ciaxares i-a urmat tatalui sau la tron ca imparat al Mediei, dupa moartea acestuia (i. 5. 2); 3. ca atunci cand Cir cucerise Babilonul l-a vizitat pe unchiul sau aducandu-i daruri si i-a oferit un palat in Babilon; ca Ciaxares a acceptat darurile si i-a dat-o lui Cir pe fiica lui ca si imparatia (viii. 5. 17-20). Desi amanuntele povestirii asa cum sunt date de Xenofon nu pot fi acceptate este posibil ca scriitorul grec sa pastreze corect traditia ca Ciaxares a fost ultimul domnitor med, ca a fost socrul lui Cir si un prieten intim al marelui persan. Daca aceste puncte pot fi acceptate ca fapte istorice, se poate presupune ca Cir, dupa ce s-a rasculat impotriva lui Astiages, i-a permis lui Ciaxares sa domneasca in mod formal ca imparat pentru a le face pe plac mezilor. In acelasi timp oricine din imparatie stia ca suveranul de fapt era Cir, si ca Ciaxares II nu era altceva decat un conducator cu numele. In acest caz Darius Medul poate fi identificat cu Ciaxares II, care, probabil, venise in Babilon la invitatia lui Cirus de a actiona ca un rege onorific. Ca Ciaxares II era inaintat in varsta la momentul caderii Babilonului se poate explica dupa cum urmeaza, admitand ca Xenofon are dreptate: Ciaxares II era socrul lui Cir. Cir insusi probabil ca avea cel putin 40 de ani pe vremea aceea, lucru evident din faptul ca fiul sau, Cambises, era suficient de matur ca sa-l reprezinte intr-o slujba oficiala cu prilejul activitatilor zilei de Anul Nou. Astfel, Ciaxares II ar fi putut fi de 62 de ani la caderea Babilonului, varsta pe care Daniel i-o atribuie lui Darius Medul. Varsta lui relativ inaintata – intr-o vreme cand cei mai multi oameni mureau de tineri – ar putea explica faptul ca nu a supravietuit multa vreme dupa caderea Babilonului. Aceasta ar explica de ce Daniel mentioneaza numai primul lui an de domnie. Xenofon nu mai consemneaza nimic cu privire la Ciaxares la scurt timp dupa cucerirea Babilonului. Declaratia lui Daniel ca Darius era ,,fiul” lui Ahasveros trebuie probabil inteleasa ca insemnand ca era ,,nepotul” lui Ahasveros. Ca termenul ebraic ,,fiu” poate insemna ,,nepot” sau chiar si un descendent mai departat se poate demonstra cu prisosinta (vezi comentariul la 2Regi 8,26). Cuvantul folosit la noi ca Ahasveros vine de la ebraicul ‘Achashwerosh, care ar putea sa fie redarea lui Uvaxshtrah, transliterarea persana veche a numelui Ciaxares I, dar nu a lui Astiages. Daca dupa sosirea lui la Babilon, Darius a devenit un prieten deosebit al lui Daniel, este de inteles faptul ca profetul dateaza viziunile primite in cursul acestei scurte domnii raportandu-se la anii de domnie ai lui Darius (cap. 9,1; 11,1), si nu la cei ai lui Cir. Totusi, dupa anul de domnie atribuit lui Darius, Daniel dateaza evenimentele raportandu-se la anii de domnie ai lui Cir (cap. 1,21; 10,1). Dovezile contemporane care ar putea revarsa lumina asupra acestei reconstituiri a istoriei lui Ciaxares II sunt ambigue si putine. S-ar putea sa existe o referire la Ciaxares in Cronica lui Nabonid. Intrucat este cert ca Gubaru a trait mai multi ani dupa cucerirea Babilonului, deoarece Ugbaru a murit la un scurt timp dupa aceea, si in aceeasi luna s-a proclamat un doliu de stat pentru un oarecare personaj inalt, s-ar putea sa fie posibil sa-l vedem pe Ciaxares II in Ugbaru al Cronicii lui Nabonid. Insa, este posibil ca numele lui Ciaxares sa fi fost in randul deteriorat care vorbeste despre moartea unei persoane distinse pentru care s-a tinut un doliu national. Totusi, pare sa fie o greseala in prima mentionare a lui Ugbaru in cronica lui Nabonid. Fie ca numele Ugbaru este o scriere gresita a lui Gubaru, fie ca titlul de ,,guvernator de Gutium” a fost transferat din greseala de autor pe tablita de la Gubaru la Ugbaru. O a doua posibila dovada contemporana s-ar putea afla in dubla mentionare a lui Ciaxares in marea inscriptie de la Behistun a lui Darius I (cu privire la inscriptia de la Behistun vezi comentariul la Vol. I, p. 98, 110). Printre diferitii pretendenti la tron impotriva carora a luptat Darius I au fost doi care pretindeau ca sunt din familia lui Ciaxares. Acest Ciaxares aflat in discutie ar fi putut fi sau Ciaxares I, tatal lui Astiages, sau poate Ciaxares II, socrul lui Cir, si ultimul imparat al Mediei. Rezumatul precedent scoate in evidenta faptul ca exista inca multi factori obscuri in rezolvarea problemei identificarii lui Darius Medul din izvoare istorice si arheologice. Totusi, luanduse in considerare toate aspectele, comentariul de fata favorizeaza cea de-a patra conceptie. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 – 28 PK 539-548; 1 T295. 296 1-4 SL 42 1-5 PK 530 3-4 1 T 295 4 Ed 56; FE 305; ML75; PK 546; 7T248 4-10 4T 368 5 SL 43 6-9 PK 540 7 SL 43 10 CH423; GW 178; PK 48, 541; SL 43; 1T296; 4T373, 569; 5T43; 453, 527 12.13 PK 542 14-16 SL 44 14-17 PK 543 16 AA 575; Ed 254; 4T 448, 525 17-24 SL 35 20-27 PK 544 22 ML 317; 5T453, 527 22-28 PK 557; TM 443; 1T296 25-27 Ed 56 26 PK 545 27 2T54 28 PK 545 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: