5:1 Imparatul Belsatar a facut un mare ospat celor o mie de mai mari ai lui, si a baut vin inaintea lor.
Belsatar. Numele babilonian Bel-s-ar-ussus insemneaza ,,Bel sa-l apere pe imparat”. Belsatar a fost intaiul nascut al lui Nabonid, ultimul imparat al Imperiului Neo-Babolonian. Vezi Nota Aditionala de la sfarsitul acestui capitol.
Imparatul. Pe cand Nabonid se afla in Liban pentru a se vindeca de o boala, chiar la scurt timp inainte de a porni intr-o campanie impotriva Temei din Arabia de apus, l-a chemat pe fiul sau cel mai mare (Belsatar), si ,,i-a incredintat domnia” (vezi Nota Aditionala de la sfarsitul acestui capitol). Aceasta se petrecea in ,,al treilea an”. Daca este vorba despre al treilea an de domnie, era in iarna lui 553/552. Unii invatati sunt de parere ca este vorba de al treilea an dupa completarea templului din Haran; daca lucrurile stau asa numirea lui Belsatar in functia de coregent a avut loc la doi sau trei ani mai tarziu, dar cu ceva vreme inainte de anul al VII-lea de domnie al lui Nabonid, in care Nabonid se afla la Tema. De la momentul acesta Belsatar a condus treburile Babiloniei ca impreuna domnitor cu tatal sau, in timp ce Nabonid isi avea resedinta la Tema unde a ramas mai multi ani. Potrivit cu ,,Cronica in Versuri a lui Nabonid”, Belsatar detinea ,,domnia”. De aceea Daniel n-a facut o greseala sa-l numeasca pe Belsatar ,,imparat”, desi criticii declarau anterior ca Daniel a gresit.
Un mare ospat. Din versetele 28 si 30 se poate trage concluzia ca ospatul a avut loc in cursul noptii in care Babilonul a cazut in mainile ostirii lui Cirus. Xenofon a consemnat traditia ca la data caderii Babilonului ,,avea loc la Babilon o sarbatoare, cand intreg Babilonul era obisnuit sa bea si sa petreaca toata noaptea” (Cyropaedia, vii. 5. 15). Este inexplicabil cum Belsatar a dat un ospat tocmai dupa caderea cetatii Sippar, si la numai cateva zile dupa batalia pierduta de la Opis (vezi. Vol. III, p. 49). In aparenta, el se simtea intr-o siguranta netulburata in capitala lui, protejat de ziduri puternice si de un sistem de canale care putea, in caz de primejdie, sa inunde teritoriul inconjurator si sa faca dificila pentru invadator apropierea de cetate (vezi PK 528).
Este binecunoscut ca monarhii din antichitate obisnuiau sa dea ospete curtenilor lor. O stela recent descoperit la Nimrud, vechiul Calah, aminteste faptul ca imparatul Asurbanipal II a dat un mare ospat la inaugurarea unui nou palat. Se spune ca a dat de mancare si de baut si ca a gazduit 69.574 de oameni timp de 10 zile. Istoricul grec Ctesias afirma ca imparatii persani hraneau cate 15.000 de oameni in fiecare zi, si ca Alexandru cel Mare a avut 10.000 de oaspeti la ospatul sau de nunta. Un ospat asemanator este descris in Estera 1,3-12.
Inaintea lor. Faptul ca se accentueaza gestul lui Belsatar de a bea inaintea oaspetilor sai, pare sa arate ca acelasi obicei exista la curtea babiloniana ca si la cea persana, unde imparatul de obicei manca intr-o sala separata, iar numai in ocazii speciale manca impreuna cu oaspetii sai. Ospatul lui Belsatar pare sa fi fost o astfel de ocazie. Pentru o descriere a salii in care probabil ca a avut loc ospatul, vezi p. 798.