4:8 La urma de tot, s-a infatisat inaintea mea Daniel, numit Beltsatar, dupa numele dumnezeului meu, si care are in el duhul dumnezeilor celor sfinti. I-am spus visul, si am zis:
Beltsatar. Naratiunea il prezinta pe Daniel, mai intai prin numele lui iudaic, prin care era cunoscut conationalilor sai, apoi prin numele lui babilonian, dat lui in cinstea zeului principal al lui Nebucadnetar (vezi comentariul la cap. 1,7).
Pentru ce Daniel a fost lasat atat de mult timp mai la urma, cu toate ca era socotit ,,capetenia vrajitorilor” (v. 9), nu se explica. Unii au sugerat ca Nebucadnetar intentiona ca mai intai sa afle ce au de zis haldeii in general cu privire la visul extrem de tulburator, inainte de a asculta adevarul deplin, despre care banuia ca era nefavorabil (compara cazul imparatului Ahab, 1Regi 22,8). Numai dupa ce ceilalti intelepti ai castei invatatilor oculti s-au dovedit incapabili de a-l satisface pe imparat l-a chemat pe omul care, intr-o ocazie anterioara, isi demonstrase priceperea si intelepciunea superioara in interpretarea visurilor (cap. 2; comp. cap. 1,17.20).
Dumnezeilor celor sfinti. Sau, ,,Dumnezeului Celui sfant”, cum zic unele traduceri. Cuvantul aramaic pentru ,,dumnezei” este ’elohim un termen folosit deseori pentru dumnezeii neadevarati (vezi Ieremia 10,11; Daniel 2,11.47; 3,12; 5,4), dar care I se poate aplica si adevaratului Dumnezeu (vezi comentariul la Daniel 3,25; comp. Daniel 5,11.14). Expresia descopera lucrul care l-a facut pe imparat increzator in puterea si priceperea superioara a lui Daniel. Ea mai descopera si ca Nebucadnetar avea o conceptie despre natura acelei Divinitati careia Daniel ii datora o asemenea putere si intelepciune. Daniel si tovarasii sai dadusera marturie fara ezitare cu privire la Dumnezeul caruia I se inchinau. Expresia, repetata in v. 9 si 18 din Daniel 4, arata clar ca Nebucadnetar in nici un caz nu uitase ceea ce aflase cu ocazia anterioara despre darul profetic deosebit al acestui iudeu si despre legatura lui cu adevaratul Dumnezeu.
In loc de ,,are in el duhul dumnezeilor celor sfinti”, traducerea lui Theodotion zice ,,care are in el Spiritul Sfant al lui Dumnezeu”. LXX originala omite in intregime versetele de la 5b la 10b.