4:34 Dupa trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnetar, am ridicat ochii spre cer, si mi-a venit iarasi mintea la loc. Am binecuvantat pe Cel Preainalt, am laudat si slavit pe Cel ce traieste vesnic, Acela a carui stapanire este vesnica, si a carui imparatie dainuieste din neam in neam.
O nimica. Compara cu Isaia 40,17. A doua parte a acestui verset are o apropiata paralela in Isaia 43,13. Unii au sugerat posibilitatea ca prin legatura lui cu Daniel imparatul sa fi ajuns sa se familiarizeze cu cuvintele lui Isaia, iar ele i-au venit deodata in minte. Venind din gura mandrului monarh de pe vremuri marturisirea aceasta a fost cu adevarat un miracol. Ea este marturia unui convertit pocait, o declaratie din inima unui om care invatase din experienta sa-L cunoasca si sa-L respecte pe Dumnezeu.