4:33 Chiar in clipa aceea, s-a implinit cuvantul acela asupra lui Nebucadnetar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mancat iarba ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pana i-a crescut parul ca penele vulturului, si unghiile ca ghearele pasarilor.
Trecerea vremii. Sau ,,sfarsitul zilelor” [KJV]. Adica, sfarsitul celor ,,sapte vremuri”, sau sapte ani prezisi pentru durata nebuniei lui Nebucadnetar (vezi comentariul la v. 16). Am ridicat ochii. Este demn de observat ca revenirea mintii imparatului se spune ca a avut loc
o data cu recunoasterea din partea lui a adevaratului Dumnezeu. Atunci cand imparatul smerit a privit in rugaciune spre cer el a fost ridicat de la starea de fiara la aceea de fiinta care poarta chipul lui Dumnezeu. Acela care ani de zile zacuse la pamant neajutorat in decaderea lui a fost inca o data ridicat la demnitatea de om pe care o acordase Dumnezeu creaturilor Sale facute dupa asemanarea Sa. Partea esentiala a miracolului intamplat in cazul lui Nebucadnetar se repeta iarasi – chiar si daca intr-un mod mai putin spectaculos – in convertirea fiecarui pacatos.
Am binecuvantat pe Cel Prea Inalt. Aceasta vorbeste in favoarea imparatului mandru de pe vremuri, care dupa ingrozitoarea lui experienta ca prima dorinta a vrut sa-I multumeasca lui Dumnezeu, sa-L slaveasca socotindu-L ca Singurul care este vesnic, si sa recunoasca suveranitatea Lui eterna.