4:1 Nebucadnetar, imparatul, catre toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, care locuiesc pe tot pamantul: Sa aveti multa pace!
Catre toate popoarele. Relatarea evenimentelor din capitolul 4 este prezentata sub forma unei proclamatii imperiale. Pentru ca nu pot gasi paralele la o astfel de convertire anuntata in mod public, invatatii moderni declara un astfel de edict ca fiind absurd din punct de vedere istoric. Dar argumentele scoase din tacere niciodata nu sunt concludente. Pe de alta parte, convertirea la o noua religie sau la un nou zeu este atestata in alta parte. De exemplu, imparatul Amenhotep IV al Egiptului a parasit religia politeista a stramosilor si a natiunii si a facut eforturi puternice pentru a introduce o noua religie monoteista in imparatie. A construit o capitala noua, si-a schimbat propriul nume, a inchis templele vechi, a construit temple noi pentru zeul sau, si a facut tot ce i-a stat in putinta ca sa promoveze religia cea noua.
Mai mult, avem putine informatii cu privire la istoria lui Nebucadnetar din surse extra-biblice. Prin urmare este imposibil sa verificam toate evenimentele domniei sale din izvoare contemporane. De fapt, nu exista surse contemporane extra-biblice cu privire la distrugerea Ierusalimului de catre Nebucadnetar, sau chiar si cu privire la indelungata asediere de catre el a Tirului, desi istoricitatea acestor evenimente nu este combatuta. Asadar, nu este un lucru neobisnuit sa nu gasim nici o aluzie in rapoartele babiloniene cu privire la boala mintala a imparatului. Rapoartele de felul acesta in mod natural omit aspecte care au legatura cu neimplinirile unui erou national. Trecerea in capitolul acesta de la persoana intai la persoana a treia si iarasi inapoi la persoana intai (vezi v. 2,27; comp. v. 28,33.34-37) a fost explicata presupunand fie ca Daniel a scris edictul la porunca imparatului, fie ca in calitate de sfetnic principal al lui Nebucadnetar a adaugat anumite parti edictului scris personal de imparat. Edictul reflecta sentimentele imparatului atunci cand si-a recastigat pe deplin capacitatile mintale. ,,Monarhul candva mandru a devenit un umil copil al lui Dumnezeu” (PK 521; comp. EGW, Material Suplimentar cu privire la Daniel 4,37).
Multa pace. Introducerea proclamatiei contine o exprimare de urari de bine. Edictele promulgate mai tarziu de imparatii persani erau asemanatoare ca forma (vezi Ezra 4,17; 7,12). O formula tipica din scrisorile aramaice de la Elefantina din secolul al V-lea i.Hr. este: ,,Fie ca Dumnezeul Cerului sa apere sanatatea lui...”