4:19 Atunci Daniel, numit Beltsatar, a ramas uimit o clipa, si gandurile lui il tulburau. Imparatul a luat din nou cuvantul, si a zis: Beltsatare, sa nu te tulbure visul si talcuirea!. Si Beltsatar a raspuns: Domnul meu, visul acesta sa fie pentru vrajmasii tai, si talcuirea lui pentru potrivnicii tai!
Uimit. Aramaic, semam, care in forma de aici, inseamna ,,a i se face rau”, ,,a fi incurcat”, ,,a nu sti ce sa faca”. Daniel, intelegand imediat visul si consecintele sale trebuie sa fi fost extrem de stanjenit de raspunderea de a-i destainui imparatului teribila sa semnificatie (vezi cap. 2,5).
O clipa. Aramaic sa’oh. Este imposibil sa definim cu exactitate perioada de timp aratata de sa’oh. Ar putea sa fie o clipa scurta, sau poate o perioada de timp mai lunga. Compara folosirea lui sa’oh in cap. 3,6.15; 4,33; 5,5. Trebuie sa fi trecut suficient timp pentru ca Daniel sa-i fi descoperit patronului sau imperial ca ,,gandurile lui il tulburau (sau ,,il alarmau”)”. Desigur ca Daniel cauta cuvinte si expresii potrivite pentru a-i face cunoscut imparatului teribila veste privitoare la viitorul sau.
Imparatul a luat cuvantul. Faptul ca Nebucadnetar vorbeste acum la persoana a treia nu indreptateste concluziile criticilor ca ori a vorbit altul cu privire la el, iar ca urmare documentul nu este autentic, ori versetul acesta include o nota istorica introdusa ca o interpolare in document. Schimbari similare de la persoana intai la a treia si viceversa se gasesc in alte carti, biblice (vezi Ezra 7,13-15; Estera 8,7.8) si nebiblice, vechi si moderne (vezi comentariul la Ezra 7,28).
Imparatul a vazut in mod clar consternarea de pe fata lui Daniel. Din natura visului cu greu se putea astepta sa auda ceva placut. Cu toate acestea el si-a incurajat curteanul sau de incredere sa-i arate deplinul adevar fara teama ca-si va atrage astfel dizgratia imparateasca.
Potrivnicii tai. Desi Daniel fusese facut prizonier de catre imparat si fusese deportat din partea lui pentru a sluji la straini, opresori ai poporului sau, el nu a cultivat sentimente rele fata de Nebucadnetar. In realitate, cuvintele lui marturisesc ca el nutrea cea mai inalta loialitate personala fata de imparat, probabil spre deosebire de multi iudei din vremea sa. Pe de alta parte cuvintele lui Daniel nu trebuie sa fie interpretate ca exprimand neaparat rautate fata de vrasmasii imparatului. Raspunsul prezentat este numai o formula de curtoazie intr-un autentic stil oriental.