3:6 Oricine nu se va arunca cu fata la pamant si nu se va inchina, va fi aruncat chiar in clipa aceea in mijlocul unui cuptor aprins.
Oricine nu se va arunca cu fata la pamant. Imparatul si sfetnicii lui, aparent asteptandu-se la cazuri de refuz, amenintau cu pedeapsa cea mai cruda pe oricine ar fi refuzat sa asculte porunca. In afara de iudei, ale caror convingeri religioase interziceau plecaciunea inaintea chipului (Exod 20,5), popoarele din antichitate nu ridicau obiectii impotriva inchinarii la idoli. Prin urmare refuzul de a se pleca inaintea chipului lui Nebucadnetar ar fi fost considerat o dovada de vrajmasie fata de Nebucadnetar si fata de guvernarea lui. Daca imparatul si-a dat sau nu seama dinainte de situatia dificila in care ii punea pe slujitorii sai iudei loiali, nu se stie. Este posibil sa-l fi trimis pe Daniel intr-o calatorie, ca sa-l fereasca de incurcatura (vezi comentariul la v. 1). Din legaturile lui cu Daniel imparatul trebuie sa fi stiut ca un iudeu credincios va refuza sa se inchine la chip, si ca un astfel de refuz nu trebuie interpretat ca un semn de necredinciosie.
Cuptor aprins. Desi nu sunt cunoscute multe exemple din vechime ale acestui mod de administrare a pedepsei cu moartea, totusi sunt cateva confirmate. Unul vine din al II-lea mileniu i.Hr. in care robii sunt amenintati cu pedeapsa aceasta. Este demn de notat faptul ca acelasi cuvant pe care l-a folosit Daniel pentru cuptor (’attum) este gasit si in textele cuneiforme babiloniene (utunum). Al doilea exemplu vine de la ginerele lui Nebucadnetar, Nergal-sar-usur. Intr-una din inscriptiile sale imperiale pretinde ca i-a ,,ucis cu foc pe vrajmasi si pe neascultatori”. Compara Ieremia 29,22.
Cuptorul aprins era probabil un cuptor pentru caramizi. Deoarece toate cladirile erau construite din caramizi, multe din ele din caramizi arse, existau numeroase in vecinatatea vechiului Babilon. Sapaturile arata ca cuptoarele de caramida din antichitate erau asemanatoare cu cele moderne si erau numeroase in regiunea aceea. Aceste cuptoare sunt de obicei constructii conice facute din caramizi. Caramizile care urmeaza sa fie arse sunt puse aliniate langa peretii interiori. O deschizatura in peretele lateral ingaduie introducerea de combustibil. Combustibilul consta dintr-un amestec de pacura si pleava. Astfel se produce o caldura teribila, iar prin deschizatura se pot observa caramizile incalzite pana la o incandescenta alba.