Printable ModeDaniel, 3
|
3:1 Imparatul Nebucadnetar a facut un chip de aur, inalt de saizeci de coti si lat de sase coti. L-a ridicat in valea Dura, in tinutul Babilonului. Nebucadnetar. Nu se da nici o data pentru evenimentele acestui capitol. Numele imparatului este singurul indiciu cu privire la timpul cand au avut loc evenimentele acestea. LXX si traducerea greaca a lui Theodotion plaseaza evenimentul in cel de-al XVIII-lea an al lui Nebucadnetar. Unii invatati privesc aceasta ca o interpolare. Ei considera ca traducatorii au crezut ca statuia colosala a fost inaltata pentru a marca cucerirea finala a Ierusalimului. Cu toate acestea, cetatea aceasta nu a fost nimicita de Nebucadnetar in al XVIII-lea an al sau, ci in al XIX-lea (2Regi 25,8-10). Data de 580 i.Hr., de multa vreme data in notele marginale la KJV, este derivata din cronologia lui Ussher (vezi Vol. I, p. 179, 195) si nu are o baza istorica corespunzatoare. Ba, unii comentatori au plasat naratiunea aceasta in perioada de dupa boala lui Nebucadnetar descrisa in cap. 4, dar pozitia aceasta nu poate fi sustinuta, dupa cum se va arata. Atat este sigur, si anume ca evenimentele povestite in capitolul acesta au avut loc mai tarziu decat cele din capitolul al II-lea, deoarece cap. 3,12.30 se refera la cap. 2,49. Mai mult, o comparatie intre discursurile de lauda ale lui Nebucadnetar din cap. 3,28-29 si cap. 4,34-37 arata ca nebunia imparatului a fost un eveniment ulterior. Istoria profana nu ne poate ajuta la fixarea datei acestui eveniment, intrucat rapoartele extra-biblice ale vremii nu mentioneaza nicaieri intamplarea. Totusi, un almanah al curtii scris in anul 570/569 i.Hr., exclude anul acesta ca fiind data posibila si arata ca este foarte improbabil ca evenimentul sa fi avut loc recent. Almanahul acesta ne da o lista a tuturor inaltilor slujbasi in functie in cursul acelui an. Nici Daniel, nici cei trei prieteni ai lui nu sunt mentionati. Intrucat evenimentul descris in Daniel 3 a avut ca urmare promovarea celor trei evrei, si intrucat n-ar parea de crezut ca ei sa fie indepartati din slujba imediat dupa promovarea lor – cel putin nu toti trei – trebuie sa fi trecut o vreme considerabila intre experienta povestita in capitolul 3 si data almanahului curtii. Influenta pe care visul din cap. 2 a avut-o asupra evenimentelor din cap. 3 (vezi PK 504-505) sugereaza cu putere ca evenimentele capitolului 3 nu pot fi datate in ultima parte a domniei lui Nebucadnetar. Unii au sugerat anul 594/593, pentru urmatoarele motive: Data aceasta coincide cu anul al IV-lea al lui Zedechia, care in anul acela a facut o calatorie la Babilon (Ieremia 51,59). Este posibil ca aceasta calatorie sa fi fost intreprinsa ca raspuns la invitatia lui Nebucadnetar ca toti guvernatorii si toate ,,capeteniile tinuturilor” vasali (Daniel 3,2), sa se prezinte la Babilon pentru ca sa aduca omagii chipului ridicat de imparat. Zedechia, un caracter slab si nestatornic, cu greu era de asteptat sa aiba scrupule religioase de felul celor care au facut cu neputinta ca Sadrac, Mesac si Abed Nego sa asculte de porunca imparatului. Totusi, asezarea acestui eveniment pe vremea lui Zedechia nu este mai mult decat o posibilitate. Vezi mai departe SL 27. Pentru ce Daniel nu este mentionat in povestirea aceasta este o intrebare la care nu se poate raspunde. Fie ca era bolnav, fie ca era plecat intr-o misiune importanta, nu se poate sti. Unii au presupus ca datorita incurcaturii neplacute ca lepadase solia visului, imparatul pusese la cale ca Daniel sa fie plecat cu oarecare treburi importante ale coroanei. Totusi, putem fi siguri de un lucru: daca i s-ar fi pus proba inainte, Daniel ar fi rezistat si ar fi stat tot atat de credincios ca si cei trei tovarasi ai lui. Chip de aur. Chipul din cap. 2 reprezenta imparatia lui Nebucadnetar ca pe un cap de aur (v. 38). Nemultumit cu simbolul acesta, imparatul a facut un chip cu totul din aur din cap si pana in picioare, prin care dorea sa simbolizeze gloria perpetua si universala a imparatiei sale care sa nu fie urmata de alta de o calitate inferioara. Saizeci de coti. Cifrele care dau masurile chipului dau marturie cu privire la folosirea sistemului sexagesimal (un sistem bazat pe cifra 60) in Babilonia, folosire atestata si de izvoarele cuneiforme. Sistemul sexagesimal de calculare a fost o inventie a babilonienilor. Sistemul are anumite avantaje fata de sistemul decimal. De exemplu 60 este exact divizibil prin 12 factori, in timp ce 100 este divizibil numai prin 9 factori. Sistemul este inca in uz la anumite masuratori, precum secunde, minute, ore etc. era deci natural ca babilonienii sa construiasca chipul acesta dupa masuratorile sistemului sexagesimal. Mentionarea detaliului acestuia da o culoare autentic babiloniana naratiunii. Criticii au aratat spre proportiile chipului 60x6 coti (cam 26,7 x 2,7 m.) (vezi Vol. I, p. 165), ca o dovada ca istorisirea este legendara, deoarece proportiile chipului omenesc sunt 5 pe 1. Totusi, nu cunoastem infatisarea chipului. Este destul de probabil ca partea omeneasca era mai mica de 30 x 6 coti (cam 13,4 pe 2,35 m.) aflandu-se pe un piedestal inalt de 30 de coti sau mai bine, asa incat constructia, piedestal si chip, era inalta de 60 de coti. Statuia moderna a Libertatii are o inaltime totala de 104 m., dar mai mult de jumatate din ea este piedestalul; figura omeneasca este de numai 38 de m., de la calcai pana la varful capului. J. A. Montgomery observa ca cuvantul aramaic selem tradus aici prin ,,chip”, este folosit in secolul al VII-lea i.Hr., intr-o inscriptie aramaica de la Nerab, aproape de Aleppo, pentru a descrie o stella care era sculptata numai in parte. Numai partea de sus este impodobita cu relieful bustului unui corp omenesc. Deci selem, ,,chip”, nu este limitat la descrierea unui chip omenesc sau a unei alte asemanari, ci poate include si un piedestal. Paralele la chipul acesta enorm se gasesc cu usurinta in istorie. Pausanias il descrie pe Appolo Amyclean, o coloana subtire prevazuta cu cap, brate si picioare, in forma de om. Asa-numitii Colosi ai lui Memnon din vechea Teba in Egiptul de Sus, in realitate reprezentari ale imparatului Amenhotep III, erau facuti din piatra. Ruinele ambelor statui inca mai exista, iar una este inalta de 19,8 m.. Cea mai buna paralela din antichitate este probabil Colosul din Rhodos reprezentandu-l pe zeul Helios. A fost construit din materialul de razboi lasat pe loc atunci cand Dem.os Poliorcetes a condus asediul fara succes impotriva insulei in anul 305 i.Hr. Colosul a fost zidit in decursul a 12 ani. A fost construit din placi metalice care acopereau un schelet de sustinere si atingea o inaltime de 70 de coti, cu 10 coti mai inalt decat chipul lui Nebucadnetar. In anul 224 i.Hr., un cutremur a daramat colosul. Dupa aceea a zacut aproape 900 de ani in ruine, pana cand Sarazinii l-au vandut ca deseuri metalice. Evreul care l-a cumparat l-a facut bucati si probabil a transformat din nou metalul in arme de razboi. Valea Dura. Numele campiei acesteia supravietuieste in numele unui afluent al Eufratului numit Nahr Dura, care se varsa in Eufrat cam la 8 km mai jos de Hilla. Cateva dealuri invecinate poarta si ele numele Dura. Dupa o traditie care circula printre locuitorii Irakului modern, evenimentele descrise in capitolul 3 au avut loc la Kirkuk, care acum este centrul terenurilor petrolifere din Irak. Traditia a aparut poate pentru ca inainte scapau gaze inflamabile prin crapaturile pamantului din partile acelea, cum si pentru ca acolo se a gasea o mare cantitate de material combustibil ca petrolul si asfaltul. Fireste ca traditia aceasta trebuie respinsa. Intamplarea s-a petrecut in apropiere de Babilon. Dura se afla ,,in tinutul Babilonului”. 3:2 Imparatul Nebucadnetar a poruncit sa cheme pe dregatori, pe ingrijitori si pe carmuitori, pe judecatorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecatori, si pe toate capeteniile tinuturilor, ca sa vina la sfintirea chipului, pe care-l inaltase imparatul Nebucadnetar. Dregatori. Cuvantul aramaic ‘acasdarpan, ,,print” sau ,,satrap”, era considerat anterior ca avand origine persana. Aceasta conceptie este acum abandonata, deoarece izvoarele cuneiforme arata ca sub forma satarpam cuvantul era folosit chiar si pe vremea lui Sargon II (722-705 i.Hr.). Acum s-a sugerat o origine huriana. Evident, persii au imprumutat acest titlu oficial din apus. De unde reiese ca folosirea acestui titlu pe vremea lui Nebucadnetar nu este deloc deplasata. Vezi mai departe comentariul la Estera 3,12. In vremurile persane titlul acesta ii desemna pe slujbasii care erau in fruntea satrapiilor, cele mai mari diviziuni teritoriale ale imperiului. Ingrijitori. Cuvantul aramaic segan, este corect tradus aici prin ,,guvernatori”, dar poate sa insemneze si ,,prefecti”. Vine de la acadianul saknec, care are acelasi sens. Slujbasii acestia administrau provincii, diviziuni teritoriale ale satrapiilor. Carmuitori. Aramaic pecah, un sinonim al lui signin (vezi comentariul anterior la ,,ingrijitori”). Judecatorii cei mari. Cuvantul aramaic ‘adargazar, ,,judecator”, pana acum a fost gasit numai in forma persana medie andarzaghar, insemnand ,,sfetnic”. Faptul ca nu este atestat in texte mai timpurii nu dovedeste ca el nu a existat inainte de perioada persana, deoarece in realitate fiecare inscriptie noua scoate la iveala cuvinte despre care mai inainte nu se credea ca ar fi existat atat de timpuriu. Vistiernici. Originea cuvantului aramaic ghedabar n-a fost stabilita pana acum. Legiuitori. Aramaicul dethabar literal insemneaza ,,purtator de lege”, deci ,,judecator”. Cuvantul este gasit in izvoarele cuneiforme sub forma inrudita de databari. Judecatori. Aramaic tiftay, ,,ofiter de politie”. Cuvantul este gasit in aceeasi forma si cu acelasi sens in papirusurile aramaice de la Elefantina (cu privire la aceste papirusuri vezi Vol. III, p. 79-83). Capeteniile tinuturilor. Aramaicul silton, ,,carmuitori”, de la care a derivat titlul de sultan. Termenul ii desemneaza pe toti functionarii inferiori de oarecare importanta. 3:3 Atunci dregatorii, ingrijitorii si carmuitorii, judecatorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecatorii, si toate capeteniile tinuturilor, s-au strans la sfintirea chipului pe care-l inaltase imparatul Nebucadnetar. S-au asezat inaintea chipului pe care-l inaltase Nebucadnetar. Atunci dregatorii. Repetarea tuturor titlurilor, atat de caracteristica retoricei semitice, ca si enumerarea ulterioara de patru ori a instrumentelor muzicale (v. 5, 7, 10, 15), nu se gaseste in originalul LXX, poate datorita faptului ca asemenea repetari erau respingatoare pentru gusturile clasice. Totusi, traducerea greceasca de mai tarziu a lui Theodotion pastreaza repetarea. 3:4 Iar un crainic a strigat cu glas tare: Iata ce vi se porunceste, popoare, neamuri, oameni de toate limbile! Crainic. Aramaic karoz, in general considerat a fi de origine greaca (comp. grecescul kerux). Cu ani in urma criticii prezentau aceasta ca pe una din dovezile originii mai tarzii a cartii lui Daniel. H. H. Schaeder, totusi, a aratat ca acest cuvant este de origine iraniana (Iranische Beitrage I [Halle, 1930], p. 56). 3:5 In clipa cand veti auzi sunetul trambitei, cavalului, chitarei, alautei, psaltirii, cimpoiului, si a tot felul de instrumente de muzica, sa va aruncati cu fata la pamant, si sa va inchinati chipului de aur, pe care l-a inaltat imparatul Nebucadnetar. Trambita. Un studiu general al instrumentelor muzicale la evrei se gaseste in Vol. III, p. 29 42. Aici, insa, este descoperita o orchestra babiloniana, in care unele instrumente se deosebesc de cele folosite de evreii antici. Caval. Aramaic, mashroqi, care inseamna fluier sau caval, ca si acelasi cuvant in siriaca si mandeana. Chitara. Aramaic, qithros, ,,harpa”. Qithros este considerat in general ca derivand de la grecescul kitharis, sau chithara, ,,citera”. Pana acum nu este cunoscuta vreo dovada din inscriptii ca ar fi derivat din acadiana sau iraniana. Totusi, n-ar fi de mirare sa gasim anumite cuvinte imprumutate de la greci intr-o carte scrisa in Babilonia. Din textele cuneiforme ale vremii lui Nebucadnetar stim ca printre numerosii straini folositi la planurile imperiale de constructie se gaseau si ionieni si lidieni. Dulgherii si artizanii acestia poate ca au introdus in Babilonia anumite instrumente muzicale, mai inainte necunoscute acolo. Ar fi numai natural ca, o data cu acceptarea lor de catre babilonieni numele grecesti ale acestor instrumente sa fi fost preluate si ele. In felul acesta existenta numelor grecesti pentru anumite instrumente muzicale poate fi usor explicata. Alauta. Aramaic, sabbeka’. Sabbeka era un instrument triunghiular cu patru corzi si un ton viu. Desi numele apare in greceste ca sambuke, si in latina ca sambuca, nu este de obarsie apuseana, asa cum a aratat Lidzbarski. Grecii si romanii au preluat numele, impreuna cu instrumentele muzicale, de la fenicieni, un fapt atestat si de Strabo, care zice (Geografia x. 3. 17) ca acest cuvant este de origine ,,barbara”. Psaltire. Aramaic pesanterin, pe care LXX il reda ca psalterion. ,,Psaltire” din limba noastra este derivat din limba greaca prin latina. Psalterion era un instrument cu corzi, de forma triunghiulara, avand cutia de rezonanta la capatul superior al corzilor. Cimpoiul. Aramaic sumponeyah. Cuvantul apare in greceste (sumphonia) ca termen muzical, si ca nume al unui instrument muzical, cimpoiul. Prima referire la instrumentul acesta in literatura din afara de Daniel se gaseste la Polybius (xxvi. 10; xxxi. 4), care descrie instrumentul ca jucand un rol in anecdotele legate de regele Antioh IV. Totusi, instrumentul este infatisat pe un basorelief hitit de la Eyuk, un oras cam la 30 km. la nord de Boghazkoy in Anatolia centrala, chiar de la mijlocul celui de-al doilea mileniu i.Hr. Basorelieful pare sa indice ca, la fel ca in vremurile de mai tarziu, cimpoiul era facut dintr-o pilele de caine. Sa va inchinati chipului de aur. Pana aici povestirea nu mentioneaza nimic despre faptul ca se va solicita adorarea chipului. Invitatia trimisa tuturor slujbasilor principali din imparatia lui Nebucadnetar de a se aduna in campia Dura, conform relatarii, vorbea numai de dedicarea chipului (v. 2), desi oamenii obisnuiti cu practicile idolatre ale vremii poate ca nu s-au indoit cu privire la motivul inaltarii chipului. Cinstirea chipului urma sa dea dovada de supunere fata de puterea imparatului, dar in acelasi timp sa arate o recunoastere ca zeii Babiloniei – zeii imperiului – erau mai presus de toti zeii locali. 3:6 Oricine nu se va arunca cu fata la pamant si nu se va inchina, va fi aruncat chiar in clipa aceea in mijlocul unui cuptor aprins. Oricine nu se va arunca cu fata la pamant. Imparatul si sfetnicii lui, aparent asteptandu-se la cazuri de refuz, amenintau cu pedeapsa cea mai cruda pe oricine ar fi refuzat sa asculte porunca. In afara de iudei, ale caror convingeri religioase interziceau plecaciunea inaintea chipului (Exod 20,5), popoarele din antichitate nu ridicau obiectii impotriva inchinarii la idoli. Prin urmare refuzul de a se pleca inaintea chipului lui Nebucadnetar ar fi fost considerat o dovada de vrajmasie fata de Nebucadnetar si fata de guvernarea lui. Daca imparatul si-a dat sau nu seama dinainte de situatia dificila in care ii punea pe slujitorii sai iudei loiali, nu se stie. Este posibil sa-l fi trimis pe Daniel intr-o calatorie, ca sa-l fereasca de incurcatura (vezi comentariul la v. 1). Din legaturile lui cu Daniel imparatul trebuie sa fi stiut ca un iudeu credincios va refuza sa se inchine la chip, si ca un astfel de refuz nu trebuie interpretat ca un semn de necredinciosie. Cuptor aprins. Desi nu sunt cunoscute multe exemple din vechime ale acestui mod de administrare a pedepsei cu moartea, totusi sunt cateva confirmate. Unul vine din al II-lea mileniu i.Hr. in care robii sunt amenintati cu pedeapsa aceasta. Este demn de notat faptul ca acelasi cuvant pe care l-a folosit Daniel pentru cuptor (’attum) este gasit si in textele cuneiforme babiloniene (utunum). Al doilea exemplu vine de la ginerele lui Nebucadnetar, Nergal-sar-usur. Intr-una din inscriptiile sale imperiale pretinde ca i-a ,,ucis cu foc pe vrajmasi si pe neascultatori”. Compara Ieremia 29,22. Cuptorul aprins era probabil un cuptor pentru caramizi. Deoarece toate cladirile erau construite din caramizi, multe din ele din caramizi arse, existau numeroase in vecinatatea vechiului Babilon. Sapaturile arata ca cuptoarele de caramida din antichitate erau asemanatoare cu cele moderne si erau numeroase in regiunea aceea. Aceste cuptoare sunt de obicei constructii conice facute din caramizi. Caramizile care urmeaza sa fie arse sunt puse aliniate langa peretii interiori. O deschizatura in peretele lateral ingaduie introducerea de combustibil. Combustibilul consta dintr-un amestec de pacura si pleava. Astfel se produce o caldura teribila, iar prin deschizatura se pot observa caramizile incalzite pana la o incandescenta alba. 3:7 De aceea, in clipa cand au auzit toate popoarele sunetul trambitei, cavalului, chitarei, alautei, psaltirii, si a tot felul de instrumente de muzica, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu fata la pamant si s-au inchinat chipului de aur pe care-l inaltase imparatul Nebucadnetar. Verset ce nu a fost comentat. 3:8 Cu prilejul acesta, si in aceeasi vreme, cativa Haldei s-au apropiat si au parat pe Iudei. Cativa Haldei. Evident membri ai castei magilor, oamenilor de stiinta si a astrologilorastronomi, nu cetateni ai poporului haldeu ca fiind in contrast cu cetatenii de nationalitate iudaica (vezi comentariul la cap. 1,4). Chestiunea nu tinea atat de mult de antagonismele rasiale si nationale, ci de invidie si ura profesionala. Acuzatorii erau membrii ai aceleiasi caste din care faceau parte si cei trei tineri iudei loiali. Au parat. Aramaicul ’acalu qarsehon, o expresie plina de culoare, redata prozaic prin ,,au parat”. O traducere literala ar fi ,,au mancat bucatile” sau ,,au scrasnit catre”, de unde, in mod figurat, ,,au calomniat”, ,,au defaimat” sau ,,au acuzat”. Expresia aramaica, cu un sens asemanator, se gaseste si in acadiana, ugaritica si in alte limbi semitice. 3:9 Ei au luat cuvantul si au zis imparatului Nebucadnetar: Sa traiesti vesnic imparate! Sa traiesti vesnic, imparate. Vezi comentariul la cap. 2,4. 3:10 Ai dat o porunca, dupa care toti cei ce vor auzi sunetul trambitei, cavalului, chitarei, alautei, psaltirii, cimpoiului si a tot felul de instrumente de muzica, vor trebui sa se arunce cu fata la pamant, si sa se inchine chipului de aur; Verset ce nu a fost comentat. 3:11 si dupa care, oricine nu se va arunca cu fata la pamant, si nu se va inchina, va fi aruncat in mijlocul unui cuptor aprins. Verset ce nu a fost comentat. 3:12 Dar, sunt niste Iudei, carora le-ai dat in grija treburile tinutului Babilonului, si anume Sadrac, Mesac si Abed-Nego, oameni care nu tin seama deloc de tine, imparate. Ei nu slujesc dumnezeilor tai, si nu se inchina chipului de aur pe care l-ai inaltat tu! Le-ai dat in grija. O clara referire la promovarea raportata in finalul capitolului precedent (cap. 2,49). Mentionarea inaltei pozitii oficiale a acestor iudei urmarea sa scoata in evidenta latura primejdioasa a neascultarii, cum si sa atraga atentia la seriozitatea ingratitudinii lor fata de imparatul lor binefacator. Pe de alta parte, faptul ca haldeii evidentiau pozitia oficiala la care fusesera ridicati iudeii de catre imparat sugereaza ca para lor venea ca urmare a geloziei. Cuvintele lor cuprindeau si insinuari ascunse impotriva imparatului, si de fapt il blamau pentru lipsa lui de prevedere politica pentru faptul ca pusese in inalte slujbe administrative prizonieri de razboi de la care era natural ca nu se putea astepta loialitate fata de imparat si fata de zeii lui. Lucrul acesta, lasau ei a intelege, imparatul ar fi trebuit sa-l anticipeze. 3:13 Atunci Nebucadnetar, maniat si plin de urgie, a dat porunca sa aduca pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Si oamenii acestia au fost adusi indata inaintea imparatului. Verset ce nu a fost comentat. 3:14 Nebucadnetar a luat cuvantul, si le-a zis: Inadins oare, Sadrac, Mesac si Abed-Nego, nu slujiti voi dumnezeilor mei, si nu va inchinati chipului de aur, pe care l-am inaltat? Nu slujiti voi? Intrebarea cu care incepe Nebucadnetar se baza pe prima parte a acuzatiei haldeilor. Trebuie sa fi fost un lucru indeobste cunoscut ca slujbasii iudei nu se inchinau la idolii babilonieni. Dar intrucat insusi imparatul recunoscuse ca Dumnezeul caruia ei ii slujeau era ,,Dumnezeul dumnezeilor, si Domnul imparatilor” (cap. 3,47), nu mai existase pana atunci un motiv intemeiat ca sa-i acuze pe acesti oameni de acte subversive. Acum, insa, fusese neglijata o porunca directa, ba chiar fusese dispretuita, iar refuzul indraznet de a se supune ordinului imparatesc a fost probabil interpretat ca si cand toleranta imparatului fata de acesti deviatori ar fi dus la sfidare si rebeliune. Aceasta ar explica turbarea si furia lui Nebucadnetar. 3:15 Acum fiti gata, si in clipa cand veti auzi sunetul trambitei, cavalului, chitarei, alautei, psaltirii, cimpoiului si a tot felul de instrumente, sa va aruncati cu fata la pamant, si sa va inchinati chipului pe care l-am facut; daca nu va veti inchina lui, veti fi aruncati pe data in mijlocul unui cuptor aprins! Si care este dumnezeul acela, care va va scoate din mana mea? Care este Dumnezeul acela? Aceasta nu este nevoie sa fie considerata ca o hula directa impotriva Dumnezeului iudeilor. Totusi, era o provocare adresata lui Iehova intr-un spirit de incumetare si cu un simtamant ingamfat de forta superioara. Unii au comparat cuvintele acestea cu acelea rostite de imparatul asirian Sanherib: ,,Nu te lasa amagit de Dumnezeul tau in care te increzi” (Isaia 37,10). Dar cazul lui Nebucadnetar era oarecum deosebit. Sanherib inalta pe zeii sai mai presus de Iehova, Dumnezeul iudeilor, dar Nebucadnetar doar declara ca eliberarea din cuptorul de foc era o lucrare pe care nici un zeu nu o putea face. In recunoasterea aceasta el nu facea altceva decat sa-l asemene indirect pe Dumnezeul iudeilor cu proprii sai zei, cu a caror neputinta el era suficient de familiarizat. 3:16 Sadrac, Mesac si Abed-Nego au raspuns imparatului Nebucadnetar: Noi n-avem nevoie sa-ti raspundem la cele de mai sus. N-avem nevoie. De la aramaicul casac, ,,a fi in lipsa”. Unii au interpretat raspunsul acesta ca fiind foarte arogant, si au prezentat martiri care reactionau in chip asemanator fata de persecutorii lor. Dar J. A. Montgomery a aratat ca termenul ,,a raspunde” trebuie sa fie interpretat intr-un sens legal. Termenii analogi din limbile inrudite si din alte limbi arata ca sensul este ,,a se apara”, ,,a se indreptati”. Intrucat acuzatii nu tagaduiau realitatea adevarului acuzatiei, ei nu vedeau nici o nevoie de a-si lua apararea. Cazul lor ramane in mainile lui Dumnezeu (vezi v. 17), iar ei si-au formulat raspunsul in deplina supunere fata de voia Lui, oricare ar fi fost rezultatul incercarii. Ca ei nu erau siguri ca vor iesi in viata din experienta aceasta se poate vedea chiar din spusele lor urmatoare (v. 18). Numai daca ar fi fost siguri de eliberare raspunsul lor ar fi putut fi interpretat ca dand pe fata aroganta spirituala. Asa cum stau lucrurile, atitudinea lor arata convingerea lor ferma ca purtarea lor era singura optiune, care nu avea nevoie nici de aparare si nici de alte explicatii. 3:17 Iata, Dumnezeul nostru, caruia ii slujim, poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate din mana ta, imparate. Iata. Sau ,,daca este asa” [KJV]. Particula introductiva tradusa ,,de” [KJV], a fost supusa la multe dezbateri printre comentatori. Atat traducerile mai vechi cat si cele mai noi reflecta o oarecare incertitudine cu privire la sensul ei corect. Predomina doua interpretari: 1) Aceea care reflecta intelesul , ,,De este asa, Dumnezeul nostru ... poate sa ne scape ... dar daca nu” etc.; si 2) A unor comentatori moderni care interpreteaza pasajul asa: ,,Daca Dumnezeul nostru pe care il servim poate sa ne scape din cuptorul aprins si din mana ta, imparate, ne va scapa; dar daca nu” etc. ultima traducere insa nu se armonizeaza cu credinta celor trei acuzati iudei descoperita in alta parte. Prima traducere pare o mai dreapta reflectare a credintei ferme a acestor distinse personaje in atotputernicia lui Dumnezeu si in intelepciunea lui de nepatruns. Dumnezeu putea sa-i salveze daca acesta era lucrul cel mai bun pentru ei si pentru slava Numelui si cauzei Lui. Acest ,,de” (daca) nu ar trebui sa fie luat ca un semn de indoiala in puterea lui Dumnezeu de a salva, ci ca un indiciu al incertitudinii daca era sau nu voia lui Dumnezeu de a-i salva. LXX, ca si traducerea Cornilescu, nu contine particula introductiva ,,daca” si are in toata declaratia (v. 16-18) o atitudine pozitiva: ,,O, imparate, noi nu avem nevoie sa-ti raspundem cu privire la porunca aceasta. Caci Dumnezeu din ceruri este singurul nostru Domn, de care ne temem, si care sa ne scape din cuptorul de foc; si din mainile tale, imparate, El ne va scapa; si atunci se va vadi inaintea ta ca noi nu servim nici idolului tau, nici nu ne inchinam chipului tau de aur”. Totusi, in general, traducatorii prefera varianta textului masoretic (vezi comentariul la v. 16). 3:18 Si chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai, si nici nu ne vom inchina chipului de aur, pe care l-ai inaltat! Verset ce nu a fost comentat. 3:19 La auzul acestor cuvinte, Nebucadnetar s-a umplut de manie, si si-a schimbat fata, intorcandu-si privirile impotriva lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego. A luat din nou cuvantul si a poruncit sa incalzeasca de sapte ori mai mult cuptorul, de cum se cadea sa-l incalzeasca. De sapte ori. Aramaic, chadshib’ah, insemnand literal ,,unu sapte”, cu sensul ,,de sapte ori”, este o constructie oarecum curioasa, dar aceeasi forma este folosita si intr-o scrisoare aramaica din secolul al V-lea i.Hr., de la Elefantina. Unii experti in gramatica au considerat ca este o abreviere a idiomului aramaic uzual, in timp ce altii, ca de pilda Montgomery, sunt de parere ca ,,ar putea veni din amintirea repetarii tablei inmultirii”. Sporirea incalzirii cuptorului s-a produs probabil printr-o extraordinara alimentare cu pleava si pacura. Pacura se obtinea din numeroasele puturi de petrol de suprafata din Mesopotamia care, inca din vechime, furnizasera din belsug produsul acesta, si cu care sunt incinse si cuptoarele de caramida moderne din regiune (vezi v. 6). Scopul acestei porunci extraordinare n-a fost probabil de a spori pedeapsa. O crestere a caldurii cuptorului n-ar fi sporit tortura victimelor. Imparatul intentiona sa preintampine orice interventie posibila (vezi EGW, Material Suplimentar la versetul acesta). 3:20 Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostasi din ostirea lui sa lege pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego, si sa-i arunce in cuptorul aprins. Cei mai voinici ostasi. Mai bine, ,,unor oameni puternici” sau ,,anumitor oameni tari”. Alegerea unor militari de o tarie deosebita urmarea probabil sa preintampine posibilitatea interventiei din partea zeilor. 3:21 Oamenii acestia au fost legati cu izmenele, camasile, mantalele si celelalte haine ale lor, si aruncati in mijlocul cuptorului aprins. Mantalele. Cuvintele aramaice care reprezinta ,,mantalele” si ,,ismenele” inca nu sunt pe deplin intelese. Lexicografii sunt de acord ca traducerile noastre sunt aproximativ corecte. Aramaicul karbelah, un cuvant de origine acadiana, asa cum se vede din textele cuneiforme, unde apare in forma karballatu, are sensul de ,,acoperitoare de cap”. In inscriptia de la Naqsh-i-Rustam a lui Darius I, desemneaza coiful, dar in textele tarzii babiloniene inseamna ,,palarie”. Mentionarea diferitelor articole de imbracaminte dintr-un material usor inflamabil, a fost fara indoiala legata de miracolul care a urmat (vezi v. 27). 3:22 Fiindca porunca imparatului era aspra si cuptorul era neobisnuit de incalzit, flacara a ucis pe toti oamenii, care aruncasera in el pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Verset ce nu a fost comentat. 3:23 Dar acesti trei oameni: Sadrac, Mesac si Abed-Nego, au cazut legati in mijlocul cuptorului aprins. Cuptorul aprins. Dupa v. 23, manuscrise ale traducerilor mai vechi ale lui Daniel, LXX si Theodotion, contin o adaugire apocrifa lunga de 68 de versete, numita ,,Cantarea celor trei”. Cantarea consta din trei parti: 1) Rugaciunea lui Azaria (Abed Nego), formata din marturisirea si cererea lui (v. 24-45); 2) un interludiu in proza descriind incalzirea cuptorului si coborarea ingerului Domnului pentru a stinge flacarile (v. 46-50); 3) binecuvantarea celor trei (v. 51-91). Desi recunoscuta de Ieronim ca necanonica, adaugirea aceasta apocrifa si-a facut drum in Biblia romano-catolica drept canonica. Invatatii dezbat chestiunea daca cantarea este de origine crestina sau iudaica. Unii dintre ei cred ca lucrarea s-a produs aproximativ pe la 100 d.Hr. Vezi p. 744. 3:24 Atunci imparatul Nebucadnetar s-a inspaimantat, si s-a sculat repede. A luat cuvantul, si a zis sfetnicilor sai: N-am aruncat noi in mijlocul focului trei oameni legati? Ei au raspuns imparatului: Negresit, imparate! S-a sculat repede. Imparatul evident se dusese la locul executiei, fara indoiala ca sa se asigure ca porunca va fi executata bine. Probabil ca el sedea in asa fel ca sa poata vedea victimele atunci cand erau aruncate in foc. 3:25 El a luat iarasi cuvantul si a zis: Ei bine, eu vad patru oameni umbland slobozi in mijlocul focului, si nevatamati; si chipul celui de al patrulea seamana cu al unui fiu de dumnezei! Seamana cu al unui fiu de dumnezei. Comentatorii interpreteaza in mod diferit exclamatia lui Nebucadnetar inmarmurit de vederea celei de-a patra persoane din cuptorul cu foc. Invatatii iudei au identificat-o intotdeauna cu un simplu inger. Conceptia aceasta este reflectata de LXX, care traduce expresia prin ,,asemenea unui inger al lui Dumnezeu”. Comentatorii crestini timpurii (Hipolit, Chrysostom si altii), pe de alta parte, vedeau in acest al patrulea personaj a doua Persoana a Dumnezeirii. Majoritatea crestinilor conservatori sustin aceasta conceptie, desi comentatorii critici moderni au parasit-o acum, dupa cum se poate vedea din unele traduceri mai moderne, care zic: ,,Asemenea cu un fiu de dumnezei”. Problema este de gramatica si interpretare aramaica. Aramaicul ’elohim, ,,dumnezei”, este pluralul de la ’elah, ,,dumnezeu”. In unele cazuri in care se foloseste ’elohim, se face referire la dumnezeii pagani (cap. 2,11.47; 5,4.23). Totusi mai sunt doua pasaje in afara de cel in discutie unde ’elohim poate fi interpretat ca referindu-se la adevaratul Dumnezeu al lui Daniel (cap. 5,11.14). Deci traducerea ,,Dumnezeu” pentru ’elohim este indreptatita daca poate fi stabilit ca Nebucadnetar folosea termenul ca un nume propriu. Gramatical sunt corecte ambele traduceri: ,,ca fiul lui Dumnezeu” si ,,ca un fiu de dumnezei”. Contextul arata ca Nebucadnetar recunostea superioritatea Prea Inaltului Dumnezeu (vezi cap. 3,26.28.29; 4,2). In declaratiile acestea imparatul nu se referea la dumnezei in general ci la Dumnezeu in particular. Pentru motivul acesta talcuitorii conservatori prefera traducerea in care este identificat Fiul lui Dumnezeu, iar din punct de vedere lingvistic preferinta lor poate fi aparata (vezi PK 509; Probleme in traducerea Bibliei, p. 170-173). 3:26 Apoi Nebucadnetar s-a apropiat de gura cuptorului aprins, si, luand cuvantul, a zis: Sadrac, Mesac si Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preainalt, iesiti afara si veniti incoace! Si Sadrac, Mesac si Abed-Nego au iesit din mijlocul focului. Dumnezeul Cel Prea Inalt. Recunoasterea faptului ca Dumnezeul celor trei tineri evrei era ,,Dumnezeul Cel Prea Inalt” nu implica in mod necesar ca imparatul a abandonat conceptiile lui politeiste. Pentru el Dumnezeul lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego, nu era singurul Dumnezeu adevarat ci simplu Dumnezeul Cel Prea Inalt, capetenia tuturor dumnezeilor, in acelasi fel cum grecii numeau pe Zeus a lor ho hupsistos theos, ,,dumnezeul cel prea inalt”. Termenul acesta este atestat si in Fenicia, si mai tarziu in inscriptiile din Palmyra. 3:27 Dregatorii, ingrijitorii, carmuitorii, si sfetnicii imparatului s-au strans si au vazut ca focul n-avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni, ca nici perii capului lor nu se parlisera, hainele le ramasesera neschimbate, si nici macar miros de foc nu se prinsese de ei. Dregatorii. Cu privire la slujbasii mentionati aici vezi comentariul la v. 2. Haine. Vezi comentariul la v. 21. 3:28 Nebucadnetar a luat cuvantul, si a zis: Binecuvantat sa fie Dumnezeul lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego, care a trimis pe ingerul Sau si a izbavit pe slujitorii Sai care s-au increzut in El, au calcat porunca imparatului si si-au dat mai degraba trupurile lor decat sa slujeasca si sa se inchine altui dumnezeu decat Dumnezeului lor! Binecuvantat sa fie Dumnezeu. Salvarea miraculoasa a celor trei barbati a facut o adanca impresie asupra imparatului si i-a schimbat parerile lui eronate anterioare (v. 15) cu privire la Dumnezeul evreilor. Nebucadnetar vorbeste acum in termeni elogiosi despre puterea acestui Dumnezeu, proclamand public ca acest Dumnezeu ii salvase pe inchinatorii Sai, si decretand ca oricine Il va dezonora pe acest Dumnezeu, va fi pedepsit cu moartea (v. 29). Recunoasterea lui dovedea un progres in conceptia lui despre Dumnezeu (vezi cap. 3,47; p. 751). 3:29 Iata acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limba ar fi, care va vorbi rau de Dumnezeul lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego, va fi facut bucati si casa lui va fi prefacuta intr-un morman de murdarii, pentru ca nu este nici un alt dumnezeu, care sa poata izbavi ca El. Porunca pe care o dau. In aceasta maniera neobisnuita multi oameni care altfel n-ar fi auzit de Dumnezeul evreilor urmau sa fie apropiati de El. Totusi, nu este mai putin adevarat ca Nebucadnetar si-a depasit atributiile cautand ca prin forta sa impuna oamenilor sa-L cinsteasca pe Dumnezeul evreilor (PK 511). Facut bucati. Cu privire la penalitatile anuntate aici vezi comentariul la cap. 2,5. 3:30 Dupa aceea, imparatul a inaltat pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego la mare cinste, in tinutul Babilonului. Inaltat. Forma verbala tradusa astfel inseamna in primul rand ,,a face sa prospere”, si intr-un sens mai larg ,,sa promoveze”. Cum a avut loc aceasta promovare nu se spune. Cei trei barbati valorosi, poate ca au primit bani, sau mai multa influenta si putere in administrarea provinciei, sau titluri mai inalte. Credinciosia in fata mortii a celor trei distinsi barbati evrei a demonstrat calitati de caracter care dovedeau ca lor li se puteau incredinta raspunderi si mai mari decat acelea pe care le purtasera pana atunci. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–30PK 503–513 1 PK 505 1–6SL 36 4, 5 PK 506 4–7ML 68 7 PK 506 9, 12–15PK 507 12–18SL 37 16–185T 43 16–20LS 329 16–22PK 508 17–22ML 68 23 Ed 254; 5T 453 24, 25 ML 256; SL 38; 3T 47; 4T 212 24–26PK 509 25 ML 68, 317 25–27AA 570; LS 330 26–29SL 39 27–29PK 510; 5T 453 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: