2:47 Imparatul a vorbit lui Daniel si a zis: Cu adevarat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor si Domnul imparatilor, si El descopera tainele, fiindca ai putut sa descoperi taina aceasta!
Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor. Expresia este la gradul superlativ. Nebucadnetar, care il numea pe patronul sau, zeul Marduc, ,,domnul zeilor”, aici recunoaste ca Dumnezeul lui Daniel este infinit superior fata de oricare din asa-numitii zei ai babilonienilor.
Domnul imparatilor. Evident ca Nebucadnetar stia ca titlul acesta era un titlu aplicat lui Marduc in mitul babilonian al creatiunii; el insusi primea anual domnia sa de la Marduc cu prilejul sarbatorii Anului Nou. Mai mult, el era numit dupa numele lui Nabu, fiul lui Marduc, scriitorul Tablitelor Destinului.
Nebucadnetar era el insusi un om de o inteligenta si o intelepciune superioara, dupa cum o dovedesc masurile luate de el pentru formarea profesionala a curtenilor sai (cap. 1,3-4) si capacitatea lui de a aprecia ,,intelepciunea si priceperea” lor (v. 18-20). Oricat de imperfecta ar fi fost conceptia lui Nebucadnetar despre adevaratul Dumnezeu, el avea acum probe de nezdruncinat ca Dumnezeul lui Daniel era infinit mai intelept atat fata de inteleptii Babilonului cat si fata de zeii lui. Experientele de mai tarziu urmau sa-l convinga pe imparatul Nebucadnetar sa respecte si alte atribute ale Dumnezeului cerului (vezi comentariul la cap. 3,28-29; 4,34.37; vezi si p. 751).