2:46 Atunci imparatul Nebucadnetar a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat inaintea lui Daniel, si a poruncit sa i se aduca jertfe de mancare si miresme.
A cazut cu fata la pamant. Un semn de respect si de reverenta. Astfel de expresii ale respectului se observa adesea in Vechiul Testament (Geneza 17,3; 2Samuel 9,6; 14,4).
S-au inchinat. Aramaicul segad, un cuvant care pare sa implice in mod normal adorare cultica. Imparatul a cazut cu fata la pamant asa ca pare sa insemneze ceva mai mult decat numai ca ,,s-a inchinat” (vezi Vol. II, in fata p. 49, o ilustratie care il infatiseaza pe un petitionar prosternandu-se inaintea unui rege). Segad este folosit in tot cuprinsul capitolului al III-lea pentru a descrie adorarea chipului de aur solicitata de catre imparat, dar refuzata de catre evrei. Cuvintele ebraice care corespund pentru ,,jertfa de mancare” si ,,miresme”, combinate cu ,,sa i se aduca” implica in mod clar actul adorarii cultice. Daca Daniel a ingaduit aceste acte fara de dezaprobare nu ni se spune. Raportul spune numai ca Nebucadnetar a poruncit sa se aduca lui Daniel jertfa de mancare si miresme, dar nu spune ca actiunile au fost si savarsite. Daniel poate ca a atras atentia cu tact ca afirmase chiar mai inainte ca descoperirea venea de la Dumnezeul cerului, si ca el nu o primise pentru ca ar fi avut vreo superioritate a inteligentei (vezi comentariul la v. 30).
In lumina refuzului de catre Petru a adorarii din partea lui Corneliu (Fapte. 10,25.26), si de catre Pavel si Barnaba a inchinarii din partea locuitorilor din Listra (Fapte. 14,11-18), si a mustrarii lui Ioan de catre inger cand a cazut la picioarele lui sa i se inchine (Apocalips 19,10), multi considera ca ar fi fost improbabil ca Daniel sa-i fi ingaduit imparatului sa i se inchine. Altii considera ca, intrucat Dumnezeu primeste sinceritatea motivului atunci cand oamenii urmeaza lumina cea mai buna pe care o au, Daniel poate a fost indrumat sa nu opreasca lucrurile de data aceasta. Multi comentatori urmeaza sugestia lui Ieronim ca Nebucadnetar nu l-a adorat pe Daniel, ci prin Daniel Il adora pe Dumnezeul lui Daniel. Ei mai atrag atentia si la raportul dat de Iosif Flavius cu privire la felul in care Alexandru cel Mare s-a plecat inaintea marelui preot iudeu si cand Parmenio, generalul imparatului, l-a intrebat pe acesta cu privire la sensul acestui act, Alexandru a raspuns: ,,Nu l-am adorat pe el, ci pe Acel Dumnezeu care l-a onorat pe el cu marea lui preotie” (Antichitati, xi. 8. 5). Totusi o stricta interpretare a celei de-a doua porunci a Decalogului pune toate faptele de acest fel sub cel mai serios semn de intrebare.
Pana la data aceea Nebucadnetar prea putin stiuse despre adevaratul Dumnezeu si cu atat mai putin despre felul cum sa I se inchine. Pana aici cunostinta lui despre Dumnezeu era marginita la ceea ce vazuse din caracterul divin reflectat in viata lui Daniel si la ceea ce-i spusese Daniel cu privire la Dumnezeu. Este intru totul posibil ca Nebucadnetar, vazand in Daniel pe reprezentantul ,,zeilor, a caror locuinta nu este printre muritori” (v. 11), a intentionat ca actele de cult acordate lui Daniel sa fie in onoarea Dumnezeului lui Daniel. Datorita cunoasterii limitate a adevaratului Dumnezeu, fara indoiala ca Nebucadnetar a facut tot ce se pricepea mai bine atunci pentru a-si dovedi recunostinta si pentru a-L onora pe Acela a carui intelepciune si putere se manifestasera intr-un mod atat de impresionant.
Jertfa de mancare. Cuvantul ebraic corespunzand celui aramaic folosit aici inseamna in general jertfa fara de sange (vezi comentariul la cap. 9,21). Miresme. Adica, tamaie.