2:37 Tu, imparate, esti imparatul imparatilor, caci Dumnezeul cerurilor ti-a dat imparatie, putere, bogatie si slava.
Imparatul imparatilor. Acelasi titlu se gaseste in inscriptia imparatului persan Ariaramnes, un contemporan al lui Nebucadnetar.
Dumnezeul cerurilor ti-a dat. In inscriptiile sale, Nebucadnetar atribuie succesele sale ca imparat zeului sau Marduc, dar Daniel, intr-o maniera delicata, ii corecteaza ideile gresite. El afirma ca Dumnezeul cerurilor este Cel care i-a acordat o astfel de putere.
Imparatie. Teritoriul peste care stapanea Nebucadnetar avea o istorie lunga si zbuciumata si fusese sub conducerea variata a diferitelor popoare si imparatii. Dupa Geneza, orasul Babilon facea parte din imparatia intemeiata de Nimrod, stranepotul lui Noe (Geneza 10,8-10). Dintr-o perioada foarte timpurie au existat pe vaile Tigrului si Eufratului o serie de cetati-state. Mai tarziu, cateva state s-au grupat laolalta in cateva regate sumeriene. Dupa prima perioada a dominatiei sumeriene a venit imparatia acadiana, cu marii ei imparati semitici Sargon I si Naram-Sin. Totusi, semitii acestia au fost inlocuiti de diferite popoare ca gutii, elamitii si sumerienii. La randul lor ei au trebuit sa faca loc semitilor care au intemeiat Vechiul Imperiu Babilonian, care a inflorit pe timpul ultimilor patriarhi. Acest imperiu amorit, al carui imparat de frunte a fost Hammurabi, a ajuns sa cuprinda intreaga Mesopotamie si sa se intinda in Siria ca si imparatia acadiana a lui Sargon I. Mai tarziu, Mesopotamia a fost cucerita de hurieni si de kasiti, iar Babilonia a devenit mai putin importanta decat imperiile Hitit si Egiptean. Apoi in Mesopotamia de Nord s-a ridicat o alta putere, imperiul asirian care din nou uneste Mesopotamia si Asia Apuseana pana la Mediterana. Dupa o perioada de dominatie asiriana, Babilonul a devenit din nou independent sub conducerea caldeeana si a pus din nou mana pe conducerea lumii. Nabopolasar (626 – 605 i.Hr.), a fost intemeietorul asa-numitului Imperiu Caldeean sau Neo-Babilonian, care si-a avut epoca de aur in zilele imparatului Nebucadnetar (605 – 562 i.Hr.), si a durat pana cand Babilonul a cazut in mana Mezilor si Persilor la 539 (vezi Vol. II, p. 92-94; Vol. III, p. 45-50).