2:1 In al doilea an al domniei lui Nebucadnetar, Nebucadnetar a avut niste visuri. Duhul ii era tulburat, si i-a pierit somnul.
Al doilea an. Pentru identificarea celui de-al doilea an al domniei lui Nebucadnetar si pentru o explicare a felului cum cei trei ani de invatatura ai lui Daniel (cap. 1,5) s-au incheiat inainte de sfarsitul anului al II-lea vezi comentariul la cap. 1,18.
A avut visuri. Posibil pluralul este folosit pentru a descrie seriile de intamplari din vis. Singularul apare in v. 3, 4, 5, 6 etc. Rapoartele din Mesopotamia antica mentioneaza multe visuri ale imparatilor. Intr-unul din ele Gudea a vazut un om cu o coroana imparateasca pe capul sau, a carui statura se inalta de la pamant la cer. Cei din vechime priveau visele cu respect, considerandule revelatii din partea zeilor lor, si cautau sa descopere adevarata lor interpretare.
Domnul in providenta Sa i-a dat lui Nebucadnetar visul acesta. Dumnezeu avea o solie pentru domnitorul Imperiului Babilonian. In palatele lui Nebucadnetar erau reprezentanti prin care Dumnezeu putea sa ofere o cunoastere a Persoanei Sale. Dumnezeu nu cauta nici la fata oamenilor si nici la fata natiunilor. Scopul lui este sa-i salveze pe toti cei care vor, din orice semintie si natiune. El dorea la fel de mult sa-i salveze pe vechii babilonieni cum dorea sa-l salveze pe Israel.
Visul urmarea sa-i descopere lui Nebucadnetar ca desfasurarea istoriei era condusa de Cel Prea Inalt si ca era supusa voii Lui. Lui Nebucadnetar i s-a aratat locul lui de raspundere in marele plan al Cerului, pentru ca el sa poata avea prilejul sa coopereze in mod eficient cu programul divin.
Lectiile de istorie date lui Nebucadnetar au fost menite pentru invatatura natiunilor si a oamenilor pana la sfarsitul timpului. Alte sceptre in afara de acela al Babilonului au stapanit peste natiunile oamenilor. Fiecarei natiuni din antichitate Dumnezeu i-a randuit un loc special in marele Sau plan. Cand conducatorii si poporul au dat gres in ce priveste ocazia lor, slava lor a fost doborata la pamant. Natiunile de astazi ar trebui sa ia seama la invataturile istoriei trecutului. Deasupra scenei schimbatoare a diplomatiei internationale marele Dumnezeu al Cerului sade pe scaunul de domnie ,,realizand in liniste si cu rabdare hotararile propriei Sale vointe” (PK 500). In cele din urma stabilitatea si permanenta vor veni cand Dumnezeu Insusi, la sfarsitul timpului, Isi aseaza imparatia Sa, care nu va fi nimicita niciodata (v. 44). Vezi comentariul la cap. 4,17.
Dumnezeu s-a apropiat de imparatul Nebucadnetar printr-un vis, deoarece, evident, acesta era mijlocul cel mai eficient prin care putea sa imprime in mintea lui importanta soliei date in felul acesta, sa-i castige increderea, si sa-si asigure conlucrarea lui. Ca toti cei din vechime, Nebucadnetar credea in vise ca un mijloc prin care zeii isi descopereau voia oamenilor. Intelepciunea divina ii intampina intotdeauna pe oameni la nivelul la care se afla. Pentru a da o cunoastere a vointei Sale oamenilor din ziua de astazi, Dumnezeu poate folosi mijloace mai putin spectaculoase, insa tot atat de sigur menite pentru realizarea planurilor Sale binefacatoare. El Isi adapteaza intotdeauna felul de a lucra cu oamenii la capacitatea fiecarei persoane si la imprejurarile epocii in care fiecare traieste. Vezi mai departe comentariul la cap. 4,10.
Era tulburat. Sau ,,s-a inspaimantat”. Verbul ebraic tradus astfel apare in Geneza 41,8 si in Psalmi 77,4. Experienta cu visul l-a impresionat foarte mult pe imparatul Nebucadnetar.